Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Liliana Tirel         Publicat în: Ediţia nr. 969 din 26 august 2013        Toate Articolele Autorului

Liliana TIREL - VIAŢA ÎN CERC (3) - Ochii tăi sînt aripile zborului meu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto  
Dacă ai mult, dă şi altora din bunurile tale.  
Dacă ai puţin, dă din inima ta!  
F. Fourner-Avery  
 
O dimineaţă superbă de vară! La ora şapte, toţi participanţii la Cursul de formare continuă s-au adunat în faţa Palatului Culturii din Iaşi pentru a merge la Vatra Dornei, locul de destinaţie. În cochetul autocar, Carmen verifica lista cu participanţii la curs.  
 
- Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Sînt încântată să ne vedem. Timp de o săptămână vom fi o familie. Sper că la Vatra Dornei vom avea vreme senină, să putem desfăşura cursul de formatori în mijlocul naturii. Autocarul, cu cei douăzeci de profesori, se îndrepta spre frumoasa staţiune bucovineană. Parcă uitaseră toţi că nu mai sînt studenţi. Cântau, discutau, râdeau, bucuroşi că lăsaseră în urmă grijile şcolii şi preocupările familiare zilnice.Carmen, conducătoarea grupului, era în mijlocul lor, împărtăşindu-le fericirea. Ca o corabie înnaripată, autocarul se deplasa pe şoseaua strălucind în soare. Copacii parcă vâsleau, sclavi aparţinând unor rase imaginare. Lăsau în urmă maşini de toate culorile, personaje ce semănau cu elementele unei picturi murale.Dar buna dispoziţie a durat până aproape de intrarea în Vatra Dornei.O ploaie torenţială spăla carosabilul, îngreunând deplasarea autovehicolelor. Parcă se rupsese cerul. Plângea după soarele ascuns printre gene de nori. În timp ce prezenta la microfon programul zilei, Carmen simţi cum maşina şerpuieşte, auzi un zgomot de tablă lovită şi o frână puternică o aruncă pe spate în spaţiul de pe scările de la intrarea din faţă. Nu înţelegea ce s-a petrecut. Autocarul stătea pe o parte, cu două roţi în şanţul de la marginea şoselei.  
- Doamna Carmen, sînteţi rănită? Nu vă mişcaţi că vă ajut eu! Auzea vocea şoferului, dar nu percepea sensul cuvintelor. Vedea figura îngrijorată a conducătorului auto şi mâna întinsă a acestuia; încerca să se ridice, dar nu avea forţa necesară. Picături de sânge îi întunecau privirea, alunecându-i pe faţă. Prinse mâna şoferului reuşind să se sprijine pe un genunchi. Cu greu întrebă: - Ce s-a întâmplat, domnul Gelu?Am fost loviţi?  
- Am avut accident, doamna Carmen! A intrat în noi o camionetă ce circula pe contrasens.  
- E cineva rănit? Chemaţi Ambulanţa şi Poliţia. Carmen nu primi nici un răspuns. Liniştea era tulburată de sirenele ambulanţei şi ale poliţiei. Văzu paramedicii coborând în fugă din ambulanţa SMURD şi un echipaj al poliţiei rutiere. Apoi, o perdea neagră îi acoperi ochii.  
 
,,Clipa trece-al morţii prag/ Cad frunze din tăcere/ Iar tu, drag prieten, drag/ Alergi fără a cere/ Clemenţă de la viaţă.  
 
*****  
,,Carmen?''  
 
- Eşti aici, Carmen? Te rog, nu mai fi supărată pe mine!Iubito, să nu ne mai certăm, te rogg! Hai să ne împăcăm!Dacă te-am supărat, nu am făcut-o intenţionat. Ţi-am spus că avem moduri de gândire diferite. Tu acorzi atenţie unor lucruri care pentru mine sînt lipsite de importanţă. Gândeşte-te, draga mea, că trăiesc de treizeci de ani în Statele Unite. Mi-am schimbat modul de a percepe realitatea. Mă iubeşti?Am atâta nevoie de dragostea ta,Carmen. Nu te mint! Unde esti? Înţelege, că te iubesc. Tu, ce simţi? Dar spune sincer! Sper să am dragostea ta, îmi doresc atât de mult să fim fericiţi. Să nu mă minţi, că nu are sens. Îmi lipseşte o dragoste reală cu tine ... o ancoră care să mă ţină. Te iubesc, Carmen! Motiv pentru care m-am şi întors. Te sărut! Aştept cu nerăbdare. Adrian.  
 
*****  
 
- Da, Adrian!  
- Sărut mâna, draga mea! Mă bucur că mi-ai răspuns. Ce faci, Carmen?  
- Bună! E loc şi de mai bine. Tu ce mai spui?  
- Eu îmi reevaluez viaţa. De ce nu ai mai venit?  
- Am fost ocupată. Acum sînt la Vatra Dornei la un curs! Am avut un mic accident.  
- Wow... Cum? Ce accident, eşti ok? Este cineva rănit? Te iubesc, draga mea! Eşti bine?  
- Am colegi răniţi şi foarte speriaţi de cele întâmplate. Am intrat pe net să contactez soţul unei colege care are cel mai mult de suferit. I-am comunicat că soţia lui a fost transferată de la spitalul din localitate la cel din Iaşi, pentru îngrijiri speciale.  
- Iubita mea,este noapte în ţară. Tu te simţi bine? Cu ce călătoriţi?  
- Nu are importanţă ora târzie. Ptrioritară este viaţa colegilor mei.Cu autocarul am sosit. Sunt atât de îngrijorată pentru prietena mea.  
- Groaznic! Cine a fost de vină?  
- Plânge sufletul în mine, Adrian! Dacă bănuiam, renunţam la curs.  
- Tu eşti rănită serios? Fireşte, cine-şi doreşte aşa ceva!  
- Nu, dragă, nu sunt grav!Un traumatism cranian minor, entorse şi multă spaimă. Dar toată responsabilitatea este a mea.  
- Cred că de asta mă şi simt atât de tensionat. Nu am stare. Cred că noi doi sîntem conectaţi psihic şi simt când se întâmplă ceva cu tine.  
- Mulţumesc, Adrian! Nu ştiu ce va fi...dar mă simt foarte, foarte rău!  
 
*****  
 
Tăcerea se lipi de buzele celor doi. Un sentiment de neputinţă se strecură în mintea lui Adrian. ,,Cine ştie cât este de lovită şi eu nu pot face nimic. Oare, nu este mai grav decât îmi spune?''  
- Carmen, iubirea mea nu te-a putut proteja, sau poate că da. Rău psihic? E normal asta.  
- Cred că da. Ceva m-a protejat.Am căzut foarte rău. Fiind cu spatele la şofer şi faţa la grup, nu am văzut ce s-a întâmplat. A fost un accident în lanţ pe un carosabil ud din cauza unei ploi torenţiale. Noi sîntem cel mai rău afectaţi, fiind primii!  
- Iubita mea, iartă-mi gelozia.Nu am dreptul să te judec. Dar simt că te iubesc, înţelegi? Nu e vina ta. Poate a şoferului, dar sigur nu a ta.  
- Da. Te simt mereu lângă mine. Nici vina lui nu a fost. El a evitat cât a fost posibil. Mă simt rău pentru că eu răspund de tot ce se întâmplă. Sper să nu se agraveze starea colegei mele; aş muri de supărare.  
- Tu nu răspunzi pentru accidente. Carmen, nici eu nu mă simt ok. Sînt cu gândul la tine.  
- Nu răspund legal, dar moral, da... şi eu am conştiinţă.  
- Vei vedea că totul va fi bine şi colega ta îşi va reveni. Va scăpa, dar durează recuperarea.  
- Nu ştiu în ce măsură este afectată coloana vertebrală, motiv pentru care o şi duc la Iaşi.  
- Te ţin în braţe, iubire. Işi poate mişca extremităţile?  
- A suferit un traumatism cranio-cerebral cu alterarea imediată a stării de conştienţă. Mai tot timpul era inconştientă şi manifesta tulburări vegetative, bradicardie.  
- Năsol, dar nu este încă nevoie de panică. Aş vrea să te pot ajuta, sînt lângă tine.  
- La plecare şi-a revenit puţin. Am contactat directorul de la spitalul din Iaşi. Mă va ţine la curent cu evoluţia stării de sănătate.Aştept verdictul lui. Sosirea şefilor şi a juristului de la noi.  
- Hmmm, nu eşti chiar singură... sînt alături de tine.  
- Îţi dai seama în ce situaţie sînt?... şi se presupune că sînt nevinovată. Nu ştiu ce-aş fi putut face pentru a evita accidentul.  
- Păi nu eşti. Absolut nimic nu ai fi putut face.  
- Dragul meu, te rog...plec, mă strigă! ...poate mai intri. Pupici, dragul meu.  
- Da, te aştept, iubito! Te iubesc şi sînt lângă tine.  
 
*****  
 
Carmen avea sufletul înspăimântat şi golit. Părea că cineva îi şopteşte la ureche: ,,Te-a luat Dumnezeu de mână''. Îşi aminti că mergea pe un drum de lumină şi,,cineva'' îi întindea o mână. Când mai avea puţin, fiinţa din lumină dispăru şi Carmen se trezi în ţipătul sirenelor. Durerea era piatra de temelie a zbuciumului său. Totul îi juca în faţa ochilor. Părea o nebuloasă ce se lăsa cu greu înfrântă. Întrebări avare, grăbite în valsul răspunsurilor neştiute decât în parte, frământau lumea gândirii sale. Sub fruntea înnourată, un mâine suspendat de colţul lunii, învârtea o lume de idei ce se zbătea mereu într-o altă lumină. Voia să doarmă. Să nu audă vaiete...să nu simtă durere. Să nu ştie de nimic.,,Se vor termina toate? Ce situaţie nenorocită!'' Dar, nu, nu va plânge! Va călca peste durerea fizică şi cea care-i frângea bucăţi din suflet. ,,Ce puţin a durat fericirea! Acesta este sfârşitul? Mă voi întâlni vreodată cu Adrian?''Dorea să-i urce în suflet iubirea. O iubire infinită, ce păşea nomadă peste oceanul înspumat de speranţă. Carmen se ridică din faţa monitorului. Cu paşi şovăielnici, ieşi din încăperea ce parcă o sufoca. Se îndrepta spre lumină.  
 
(va urma)  
-------------------------------  
 
Fragment din romanul „Viaţa în cerc”  
Liliana TIREL  
Iaşi, 25 august 2013  
---------------------------  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Liliana TIREL - VIAŢA ÎN CERC (3) - Ochii tăi sînt aripile zborului meu / Liliana Tirel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 969, Anul III, 26 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Liliana Tirel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liliana Tirel
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!