Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Viaţa este mult prea scurtă...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Indiferent în ce colţ de lume te afli şi indiferent cît de bine îţi merge, dorul de casă te mistuie încet, lăsând mereu răni în suflet, răni care nu se mai închid...
Cu cât eşti mai departe de cei dragi, cu atât dorul creşte în intensitate...; simţi că te asfixiază... nodul din gât, care devine din ce în ce mai mare şi mai dureros; până nu laşi afară amarul dorului să se prelingă în şiroaie de lacrimi, nu scapi de apăsarea lui. Simt dorul acesta încăpăţânat, zi şi noapte; se închide în adâncul fiinţei mele şi orice fac, ca să-l alung... nu reuşesc să scap de el.
Este bine să fiu acasă, să-mi mângâi părinţii, fraţii, să respir acelaş aer respirat de ei ei....
Prima dată când m-am întors acasă, după nouă ani petrecuţi departe de plaiurile natale, atunci când am intrat în locuinţa părinţilor mei, am îngenuncheat şi am sărutat... parchetul.
A fost ca o uşurare sufletească, acel moment. Numai cine a trecut prin această stare sufletească, poate înţelege ceea ce încerc să redau prin aceste cuvinte... Soarta ne-a scris, pentru fiecare dintre noi, scenarii diferite; mie mi-a rezervat...o viaţă departe de plaiurile natale... însă drept ”recompensă” mi-a dăruit mult noroc.  

Viaţa noastră este atât de scurtă, încât îmi vine să strig de durere...
Viaţa este mult prea scurtă...pentru a avea timp să ne îndeplinim toate planurile ; mult prea scurtă şi de aceea, atât de preţioasă! Viaţa este un dar pentru care nu am făcut nimic ca să-l merităm, însă pentru care suntem recunoscători până la...Sfârşit. Incerc, ca fiecare secundă ce se prelinge pe arătătorul ceasului, să o trăiesc din plin; încerc să simt bucuria vieţii şi să dansez în ritmul pulsului ei...
Ştiu că vine şi acea clipă... când voi pierde acest ”dar”, însă atunci când îmi soseşte clipa, voi şti că nu mi-am irosit viaţa nici o secundă.
La ce bun să îmi fac gânduri negre? nu-mi foloseşte la nimic; să stau numai să plâng şi să oftez, nu vreau. Viaţa este prea scurtă pentru a o irosi cu asemenea gânduri...
Incerc să îmi adun toate gândurile bune, să le spun despre ceea ce simt... să le povestesc ce multe vreau să realizez..., le rog să mă asculte şi să-mi aducă multe culori şi multe idei noi, pe care să le aplic în munca mea, la care ţin foarte mult.
De cele mai multe ori, ele mă ascultă însă, atunci când ceva nu funcţionează aşa cum îmi doresc, gândurile îşi schimbă...culoarea, din culori vii, optimiste, într-o culoare pesimistă şi monotonă...
Multe momente din viaţă le uităm, altele, încercăm să le păstrăm într-un ”sertăraş”, pentru care numai noi avem ”cheiţa”. Timpul trece... mereu în grabă şi mereu nepăsător...
Cândva, când ziua se-nchină în faţa serii şi afară este frig şi totul în jur emană...tristeţe, în acel moment iau cheiţa sertăraşului plin de amintiri şi-l deschid... In secunda în care fac acest lucru, din sertăraşul magic îşi iau zborul amintiri minunate din anii trecuţi, amintiri care-mi aduc o briză de...melancolie. Trecutul ne este prezentat de gândul nostru, într-o lumină melancolică, amestecată cu o bucurie înmuiată în...lacrimi. Da, anii tinereţii au crestat în gând melancolia primei iubiri, melancolie pe care o păstrăm cu sfinţenie în acel sertăraş al sufletului nostru.
Gândurile, dacă le laşi de capul lor, devin din ce în ce mai triste şi mai obosite; am dori să le dăm răgaz să se odihnească, însă cum să o facem? Cum să oprim un gând, din activitatea lui mentală? cum să opreşti un gând din zborul său...? Singurul ajutor pe care îl putem oferi gândului, este acela de a-i da un impuls pozitiv, plin de optimism.
Poate faceţi la fel ca mine...: atunci când merg la culcare, încerc să dau răgaz gândului...pentru a se odihni; strâng pleoapele şi încerc să adorm... însă...credeţi cumva, că el mă ascultă, sau credeţi cumva, că are astâmpăr? Nicidecum! Tocmai atunci, când lumina este stinsă, şi liniştea se aşterne peste stradă şi peste case, tocmai atunci, gândul o ia...razna.
Primul lui popas este ACASĂ, la părinţi, la fraţi, la prieteni. Zboară nebunul peste tot şi ajunge într-o clipită, chiar şi pe aleea unde am cunoscut prima iubire, ca în secunda secunda următoare să-şi reia zborul spre copii...; le mângâie chipurile cu o adiere uşoară şi un sărut de noapte bună...şi apoi revine lângă noi, şoptindu-ne ”Noapte bună”!
Într-un târziu adorm şi traversez alte gânduri...alte lumi, cunosc alţi oameni şi mă văd prin altă prismă...prisma visului.
După o noapte în care te întorci de pe o parte pe alta şi nu-ţi găseşti somnul, decât foarte greu, vine dimineaţa cu vântul rece care-ţi aruncă cu putere în geam lacrimile cerului... Deschid ochii şi... prima secundă de dimineaţă îmi este furată de...gând. El îşi reia din nou călătoria, exact ca în noaptea ce a trecut, înainte ca eu să fi adormit: străbate acelaşi traseu, trece pe la părinţi, trasnmiţându-le iubirea lui, apoi trece pe la fiecare copil în parte , dăruindu-le căldura lui şi la urmă revine la noi...doi.
Am să încerc să-mi învăţ gândul să fie (cât mai des posibil) pozitiv. Totul, pe această lume, se poate antrena...; atunci, de ce nu şi gândul?
Cu cât gândim pozitiv cu atât avem parte de mai multă bucurie, de împliniri şi chiar, de o viaţă mai lungă...
Optimistul merge cu pas uşor pe drumul vieţii; el vede natura şi oamenii din jur cu alţi ochi, spre deosebire de omul pesimist.
Pesimistul are multe decepţii, neîmpliniri, iar paşii îi sunt din ce în ce mai grei...
Chiar dacă nu totdeauna ne merge bine şi chiar dacă mai simţim din când în când ”acea stare pesimistă” , trebuie să nu ne transformăm în sclavii ei; trebuie să luptăm să o învingem şi chiar dacă gândul este trist, trebuie să-l ajutăm, să-i redăm zâmbetul şi voioşia; numai aşa putem păşi mai departe cu pasul şi cu inima uşoară...  

© D. Theiss  

Referinţă Bibliografică:
Viaţa este mult prea scurtă... / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1045, Anul III, 10 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!