Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Silvia Katz         Publicat în: Ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

VIATA CA UN ZID-FRAGMENT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

 

VIAŢA CA UN ZID  

SILVIA KATZ –IANAŞI  

(FRAGMENT)  

 

 

 

Hana, emoţionată, izbucni brusc în plâns şi se aşeză pe un fotoliu din apropiere. Primarul iî aduse un pahar cu apă şi îi ceru iertare dacă a spus ceva care nu trebuia şi îi promise că nu va mai deschide subiectul. Ea îl privi cu ochii înlăcrimaţi, apoi se ridică din fotoliu şi fără să spună un cuvânt, plecă din încăpere. Intră în birou şi închise uşa, apoi se apropie de fereastra deschisă şi privi afară. Venise toamna şi copacii din jur îşi scuturau cu tristeţe frunzele îngălbenite care cădeau încet pe pământ şi doar tufele de trandafiri păreau vii şi răspândeau mirosul lor magic. Hana închise o clipă ochii şi respiră adânc. Era constientă că se purta ca o copilă care se temea de fiorul iubirii. Visa foarte mult să iubească din nou dar teama că ar putea fi dezamăgită şi părăsită îi aducea în suflet o spaimă teribilă! Dorinţa ei se lovea de un zid al nesiguranţei, pe care îl vedea prea înalt pentru ca să aibă puterea să-l sară. Deodată parcă auzi o voce ce venea dinspre copacii din apropiere:  

- Hana!!...Lasă-ţi sufletul să treacă de acest zid. Caută în tine, în trupul tău, puterea de a uita şi ierta tot ce te-a rănit. Doar atunci vei reuşi să zbori şi să iubeşti din nou.  

Se trezi brusc din visare, deoarece cineva bătu în uşă. Spuse cu glas tremurat să intre dar rămase surprinsă când îl văzu pe Stefan venind spre ea radiind de fericire. Acesta îi sărută mâna şi îi spuse vesel:  

-Am venit să vă mulţumesc personal. M-a sunat prietenul meu, acest primar grozav şi mi-a dat vestea. L-am invitat să vină împreună cu soţia diseară la un restaurantul din parc unde eu şi câţiva colegi de la institut dorim să sărbătorim vestea. Aş fi bucuros dacă aţi veni şi un refuz m-ar întrista enorm!  

Hana, foarte emoţionată şi fericită văzându-l cum o privea rugător, zâmbi timid şi îi spuse:  

-Am să vin doar cu condiţia să nu mai folosim cuvântul dumneavoastră. Este prea pompos între doi oameni de vârstă apropiată. De acord, Ştefan?  

El îi luă din nou mâna şi o ţinu în plama lui în timp ce îi căuta privirea:  

-De acord, Hana. Atunci, la opt trimit şoferul instuţiei să te ia de acasă.  

Ea încuviinţă dând din cap, iar el îi sărută mâna şi plecă din birou. Hana a privit în urma lui şi când el a ieşit din încăpere, ea închise ochii şi rămase câteva clipe nemişcată, ca şi cum se temea să nu dispară vraja care o cuprinsese. Încă mai vedea chipul lui surâzător şi ochii aceia care ardeau de dorinţă. Simţea că el o dorea cu adevărat şi acelaşi sentiment intra încet, încet şi în fiinţa ei. Deschise ochii şi spuse cu glas şoptit:  

-Da, voi merge cu orice risc la întâlnire. Trebuie, trebuie să încerc din nou să iubesc! Mereu am dorit să fiu fericită, dar am avut altceva de făcut de fiecare dată şi am amânat momentul. Acum simt că a sosit. Hai acasă, Hana, să te faci frumoasă şi ce va fi...va fi....!  

La ora opt, Hana coborî în stradă unde o aştepta şoferul care o duse până la restaurant. La intrare îl văzu pe Ştefan, care o aştepta. Acesta îi sărută mâna şi îi spuse încântat:  

-Eşti atât de frumoasă, Hana, încât îmi este teamă să nu fii doar o iluzie care va dispărea! Sunt foarte fericit că ai venit!  

Hana îl privi, cuprinzându-l într-un surâs tandru şi nu îi spuse nimic. Intrară în restaurant şi cei de la masă o primiră foarte bucuroşi, iar soţia primarului o îmbrăţişă şi o prezentă celor care nu o cunoşteau. Ştefan se aşeză pe cealată parte, aşa că putea să o privească în voie. La un moment dat, el o invită la dans şi observă că toţi cei din local îi priveau cu admiraţie şi se simţi măgulit şi fericit pentru prima dată după mulţi ani. Când reveniră de pe ringul de dans, soţia primarului îi şopti la ureche Hanei:  

-Draga mea, sunteţi o perche superbă aşa că te sfătuiesc să nu îţi scape băiatul asta. Sigur te place şi depinde doar de tine să-l păstrezi.  

Hana nu îi răspunse, dar îi mulţimi din priviri. Petrecerea se termină târziu în noapte şi Ştefan o conduse acasă cu maşina lui. Pe drum au rămas tăcuţi şi păreau stingheriţi de apropierea lor, dar când Ştefan opri la o trecere de pietoni şi văzură doi tineri care traversau strada sărutându-se, atunci el îi prinse mâna în palma lui şi o sărută. Buzele lui calde îi transmiseră Hanei un fior plăcut în tot corpul. Întoarse capul spre el şi s-au privit o clipă. Faţa lui strălucea de dorinţă ca şi cum o pulbere magică de stele căzuse pe ea iar ochii parcă o implorau să-l lase să o iubească. Se apropie să o sărute, dar Hana, fără un cuvânt, întoarse capul şi privi şoseaua din faţa ei. Stefan, fără să-i lase mâna, porni maşina şi când ajunseră în faţa blocului unde locuia Hana, sări sprinten din maşină şi îi deschise uşa. Îi întinse mâna ca să o ajute şi când coborî, el o cuprinse în braţe şi o sărută. Din clipa aceea, Hana parcă pierdu contactul cu realitatea. Ca într-un vis au ajuns în apartament şi intrară înlănţuiţi în dormitor, unde au făcut dragoste cuprinşi de o dorinţă arzătoare. Se iubiră şi iarăşi se iubiră până în zori când au adormit unul în braţele celuilalt. Hana se trezi spre amiază şi observă că era singură în pat. Bănui că el era la bucătărie să prepare cafeaua şi îl strigă, dar nu îi răspunse. Oare unde plecase, se întrebă ea, deoarece era duminica şi Stefan nu mergea la institut. Vru să se ridice din pat dar îl văzu intrând în cameră îmbrăcat complet şi în braţe cu un buchet mare de trandafiri galbeni. Se puse în genunchi lângă pat şi îi oferi florile, spunându-i:  

-Te iubesc draga mea, te iubesc şi vreau să nu ne mai despărţim niciodată!  

Hana zâmbi mirosind florile apoi l-a privit cu dragoste:  

- Niciodată, dragul meu, să nu mă laşi singură sau să mă părăseşti! Nu aş putea suporta să te pierd. Tu eşti fereastra lumii pentru mine. Te iubesc! Mi-am dorit mereu această şansă de a iubi din nou, deşi încă mai îmi este teamă de iubire deoarece ştiu că uneori ea ne poate dicta când să fim fericiţi sau nefericiţi. Am cunoscut iubirea, dar nu pentru soţul meu, lângă care am trăit mulţi ani crezând că sunt iubită şi respectată, deşi presupuneam despre el lucruri urâte care s-au adeverit apoi. Pasiunea demonică a acestui om m-a ţinut legată de el şi târziu mi-am dat seama că trebuia să scap, atunci când am iubit un alt bărbat. O perioadă de timp am fost fericită şi am văzut viaţa într-o nouă pespectivă, dar nu după mult timp m-am simţit dată la o parte. Acum ai apărut tu, să speli inima mea de toate durerile şi dezamăgirile. Iubirea ta, pentru mine este lumină, dragul meu! Te rog să fii sincer cu mine, deoarece nu vreau să mă ridici la cer prin iubire şi după un timp să mă arunci cu nepăsare într-un abis! Îmi ajunge cât am suferit! Am trecut prin lumină şi întuneric toată viaţa mea. Te rog ajută-mă ca prin dragostea ta să aduc uitarea peste toate amintirile dureroase ale trecutului meu şi să le îngrop în negura tăcerii. Vreau să uit şi să fiu fericită!  

În tot timpul în care ea a vorbit, Ştefan se juca cu degetele prin părul ei şi o privea cu ochii arzători. Când între ei s-a lăsat tăcere, el a coborât mâinle mângâindu-i trupul încet ca un sculptor fascinat de opera lui. Hana l-a cuprins cu braţele, agăţându-se de trupul lui muşchiulos ca de un copac, apoi l-a sărutat cu patimă şi l-a tras spre ea, alunecând sub el ca o liană, în timp ce Ştefan îi şoptea cuvinte de dragoste.  

-Eşti tot ce am visat! Te iubesc!  

Toată ziua o petrecură împreună. Ştefan îi povesti că îşi pierduse în urmă cu şase ani soţia şi băiatul care avea pe atunci vârsta de zece ani, într-un accident de maşină. El se aflase la volan când un tânăr beat şi drogat intrase cu maşina în ei. Acela scăpase doar cu câteva răni dar soţia şi băiatul lui muriseră pe loc. El a fost grav rănit şi a zăcut în comă mai multe săptămâni. Părinţii şi socrii lui se ocupaseră de înmormântarea celor doi. Când a ieşit din spital a suferit foarte mult şi a reuşit cu greu să-şi revină. După câteva luni a fost trimis de institut să lucreze în străinătate. A stat acolo doi ani şi apoi s-a întors. Împreună cu alţi colegi au reuşi în domeniul cercetării performanţe incredibile şi finaţare pentru alte proiecte. În toţi anii care trecuseră muncise foarte mult şi nu îl interesa nimic altceva. În clipa când o cunoscuse pe ea, totul se schimbase şi se îndrăgostise imediat.  

Hana îl sărută şi îi spuse zâmbind:  

-Am ştiu din clipa în care am primit florile trimise de tine.  

-A, deci nu aveai şi alţi admiratori? Ai ştiu că sunt de la mine şi nu mi-a spus nimic până acum iar eu am bănuit că poate îţi mai trimitea şi altcineva flori, aşa că am fost puţin gelos şi am vrut să-ţi trimit trandafirii galbeni, dar m-am gândit că fiind florile tale preferate să ţi-le dăruiesc în clipa în care ne vom iubi, aşa că ţi-am trimis roşii, semn că eram deja îndrăgostit.  

Cum ea râdea fericită, o luă în braţe şi se iubiră ca doi nebuni. Hana era în sfârşit o femeie împlinită. Viaţa îi dăruise alături de Ştefan tot ce îi furase cândva şi acum simţea că iubirea, va rămâne cu ea mult timp deoarece destinul ei se schimbase în bine.....va urma..  

 

Referinţă Bibliografică:
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT / Silvia Katz : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1039, Anul III, 04 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Katz
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!