Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Silvia Katz         Publicat în: Ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

VIAŢA CA UN ZID
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
VIAŢA CA UN ZID 
  
DE  
  
SILVIA KAŢZ  
  
Femeia a început să alerge înebunită şi privea din când în când înapoi. Ştia că o urmeau gândurile ei nefireşti care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii şi gropi. Căzuse de multe ori dar se căţărase şi ieşise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă şi simţise mirosul morţii dar reuşise să scape. Se târâse ca un şarpe, se agăţase cu unghile de marginea gropii şi încet, încet a ieşit la suprafaţă. Acum nu ştia ce i se întâmpă şi fugea ca o bezmetică. I se părea straniu că o urmăreau nişte pietre care îi strigau:  
  
-Nu poţi scapa, nu poţi scăpa de noi care suntem păcatele tale! Venim după tine până ai să te opreşti şi vei face cu noi un zid la fel ca cel care se află în tine. El va semnifica trecutul tău, păcatele şi moartea ta. De acum încolo el va fi casa ta şi vei trăi rezemată de el. Aşa vei fii mereu cu noi, deoarece acesta este destinul tău. Noi, păcatele tale! Ştim că ne iubeşti, ne vrei în mintea şi fiinţa ta, iar nouă ne eşti foarte dragă. Ne hrănim cu viciile tale, cu destrabălarea şi nepăsarea ta. Ai minţit, te-ai drogat, ai furat şi aşa am apărut noi. Nu poti scăpa, opreste-te!  
  
La un moment dat femeia s-a oprit. Obosise. In fata ei apăruse un deal din care răsăreau câteva aşezări omeneşti. Ştia că nu poate urca acel deal, nu mai avea forţa aşa că s-a aşezat jos. Imediat pietrele au înconjurat-o şi i-au spus: 
  
-Hai ia câte una din noi şi aşază-nene frumos până faci un zid. Nu ai nimc în viaţa decât pe noi. Nu ai avut şi nu vei avea niciodată o casă a ta. Mulţumeşte-te cu un zid de care să te rezemi şi ai să vezi că nu îţi va părea rău. Aici vei putea să duci din nou viaţa dulce de altădată. Când vom deveni o bucată de zid, vor creşte pentru tine, fructe şi plante exotice care te vor hrăni. Vor veni bărbaţi ca să te dezmierde şi să faci dragoste. Ştim că îţi place, că te-ai prostituat pe toate drumurile. Aici vei putea vinde şi consuma droguri iar noi te vom avertiza de pericole. Hoţii vor veni să se ascundă alături de tine şi nu îţi va lipsi nimic. Aici te vei simţi fără timp şi fără spaţiu. Ştim că uneori ai dubii în privinţa noastră dar nu ne poţi arunca deoarece facem parte din tine, din destinul tău. Dacă nu ne asculţi, atunci ne vom urca pe tine, te vom acoperi şi aici îţi va fi mormântul.  
  
Speriată femeia a început să construiască zidul. Pietrele se aşezau perfect şi foarte uşor. Seara ridicase deja un rând destul de înalt aşa că a adormit obosită. A doua zi a reluat lucru. Pe la amiază a văzut cum înger cobora spre ea din înaltul cerului. Pietrele au început să se agite şi îi strigau tainic:  
  
- Nu vorbi cu el, nu-l asculta, este duşmanul nostru, vrea să ne distrugă. Ne este foarte frică de el! Au tăcut totuşi când îngerul a coborât lângă femeie. Aceasta avea cu el un coş cu merinde şi i l-a pus la picioare. I-a dat o sticlă cu vin şi o bucată de pâine şi a spus. 
  
-Voi trece în fiecare zi să-ţi aduc de mâncare femeie vrednică dar să-mi promiţi că nu vei mânca nimic din ceace iese din acest zid. Nu te hrăni cu păcatele tale, deoarece nu vei termina niciodată zidul. Vezi tu dealul acela? Într-o zi îl vei putea urca acolo şi vei găsi o casă în care te aşteaptă demnitatea ta de om, iubirea şi respectul. Toţi cei de acolo au fost odată ca şi tine dar au reuşit să scape de păcate. Când nu vei mai avea pietre să mai pui în zid, eu voi veni să te duc acolo. Ai încredere în mine. 
  
Cum pietrele se mişcau nelinitite în zid şi i-au şoptit femeii: 
  
- Nu-l crede, tot ce ai este trecutul tău, adică noi, pe când ziua de mâine nu ştii dacă va mai veni. 
  
El le-a privit cu dispreţ şi le-a spus pe un ton aspru:  
  
-De astăzi înainte vă iau dreptul a mai vorbi şi influenţa pe această femeie pe drumul păcatelor. Aţi chinuit-o destul cu duhul răutăţii voastre! Ajunge! Veţi sta tăcute şi nemişcate până când femeia acasta va face din nou un păcat. Atunci va fi a voastră pentru todeauna. Când zidul va fi terminat şi ea nu a greşit cu nimic, vă voi ierta şi vouă păcatele iar oameni vor veni aici cu gânduri bune. Veţi auzi glasuri de copii care se vor juca, îndrăgostiţi care îşi vor spune cuvinte sincere de iubire , oameni care vor rosti rugăciuni şi vor aduce flori. Veţi un zid al iubirii, al speranţei şi al iluminării.  
  
Îngerul s-a înălţat la cer iar femeia l-a privit lăcrămând. A mâncat din pâine şi a băut vin apoi a început din nou să lucreze cu spor. Pietrele amuţişeră şi încremeniseră în tăcere aşa că nu au mai deranjat-o. În câteva zile aproape treminase pietrele. De frică ca ele să nu se mai îmulţească datorită gândurilor păcătoase femeia începuse să se roage şi simţea că viaţa ei se schimbase. Era o altă fiinţă, iar îngerul venea uneori şi îi aducea merinde şi o felicita când vedea câ pietrele erau pe terminate. După câteva zile zidul era gata iar ea s-a aşezat rezemându-se de el şi aşteptând ca îngerul să apar Zadarnic, acesta uitase de ea. 
  
După două zile a apărut un bărbat care a vrut să facă dragoste cu ea, dăruindu-i mâncare şi haine frumoase dar ea l-a refuzat. Spre seară a apărut un altul să-i dea drgouri şi să ascundă în zid lucruri furate dar ea l-a alungat Prefera să moară decât să mai facă păcate şi să o chinuiască din nou pietrele. Seara a a dormit şi s-a trezit înfrigurată. Venise iarna. Ningea pestea tot dar ea nu s-a mişcat. Fulgii mari o acopereau iar ea simţea cum somnul o cuprindea lin, lin. A închis ochii şi a aşteptat să moară. Deodată a simţit cu este ridicată şi dusă în zbor. Nu vroia să deschidă ochii de frică ca visul să nu ia sfârşit. După câteva clipe a auzit vocea îngerului şotindu-i.  
  
-Când vei deschide ochii eu voi pleca dar voi mereu alături de tine. Te-am adus pe dealul fericirii unde vei începe o viaţă nouă. Cei de acolo te vor învăţa să pronunţi cele două cuvinte magice care îţi vor lumina sufletul dar pe care tu nu le-ai rostit niciodată. Acum ştiu că meriţi tot ce este mai bun şi frumos pe lume iar eu voi păzi de acum încolo sufletul tău. Eşti binecuvântată! 
  
Ea l-a întrebat mirată fără să deschidă ochii. 
  
-Care sunt acele cuvinte?  
  
Îngerul i-a şoptit blând. 
  
-Te iubesc şi iartă-mă. Acum te las pe locul tău dăruit de Dumnezeu. 
  
Femeia a deschis ochii şi s-a trezit înconjurată de oameni care o priveau cu dragoste şi i-au spus în timp ce o îmbrăţişau.  
  
-Bine ai venit fiinţă oamenească, binecuvântată de cer! Nu –ţi fie teamă, noi te vom ajuta să-ţi faci o casă, să-ţi găseşti dragostea, să faci copiii şi să fii fericită. Într-o zi vom coborî cu toţii să ne rugăm şi să ne veselim la zidul construit de tine pe care îl vom numi ,,Zidul Vieţii,, Oameni din lumea întreagă vor veni la el ca să-şi spele păcatele şi să fie binecuvântaţi!.  
  
Şi a aşa fost.......  
  
SFÂRŞIT-ISRAEL-2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VIAŢA CA UN ZID / Silvia Katz : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Katz
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!