Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   



VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Anton Pann, „ fiul pepelei/ cel isteţ ca un proverb”- aşa cum l-a numit Eminescu, pe numele adevărat Anton Pantoleon Petroveanu, autorul „Poveştii vorbei” a avut o viaţă amoroasă ieşită din comun.  

Mai întâi trebuie să spunem că era un om cult al timpului, bun cunoscător al literaturilor balcanice, cunoştea cinci limbi străine (româna, greaca, bulgara, turca şi rusa) şi avea temeinice cunoştinţe de muzică bisericească. Avea un glas melodios şi foarte plăcut, fiind la începuturi paraclisier iar apoi cântăreţ de seamă în mai multe biserici din Muntenia, Oltenia, Moldova şi chiar peste Carpaţi, în cetatea Braşovului, la biserica din Şchei. A fost profesor de muzică pe la diferite şcoli şi mânăstiri, a cules, a scris şi a tipărit nenumărate lucrări bisericeşti şi literare. Prin scrierile lui„ de la lume adunate şi iarşi la lume date” a izbutit să tipărească peste o sută de volume, unele în mai multe ediţii, răspândite pe tot întinsul ţării. A scris calendare, cântece de stea, istorioare, basme din popor, a tradus cărţi de bună purtare, a strâns snoave, poveşti şi zicători, a înmănucheat atâtea versuri din care a scos cântecul de petrecere bătrânesc.  

Anton Pann a fost căsătorit de trei ori cu trei femei mai tinere decât el şi c a să nu pară diferenţa de vârstă prea mare între el şi soţii, şi-a micşorat vârsta, dându-se mult mai tânăr.  

Cam prin anul 1820 la vârsta de 22-23 de ani se căsătoreşte cu o fată frumoasă, dar săracă, anume Zamfira Agurezean, armeancă după nume. Femeia nu dorea această căsătorie, dar a fost obligată de părinţi. În scurtă vreme l-a părăsit, după cum însuşi el scrie:  

„a fugit şi m-a lăsat  

şi dealul Mitrofoliei  

necontenit l-am urcat,  

arătând la judecată  

că ea pe altu a voit  

şi cu mine cununată  

cu minciuni s-a pomenit”  

Mitropolia a refuzat să desfacă această căsătorie mult timp. Şapte ani, cât a convieţuit cu ea„n-am putut în lumea asta/ să leg două la un loc” Era cheltuitoare, dornică de lux. După şapte ani, Zamfira ameninţând că vrea să se omoare dacă nu i se dă libertatea, mitropolia aprobă despărţirea„ dându-i zestrea, am rupt foaia/ şi de ea mă despărţii”. Din această căsătorie a rămas un fiu care i-a făcut toată viaţa zile negre.  

În vara anului 1826 pleacă la Râmnicu Vâlcea unde a fost numit profesor la şcoala de muzică de pe lângă Episcopie şi mai apoi însărcinat să dea lecţii de cântare călugăriţelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn, de lângă Govora. Aici întânleşte pe sora Anica, o fetiţă de numai 16 ani, care, fiind orfană, fusese crescută de mică între zidurile mânăstirii de către stareţa Platonida.  

Acum psaltul avea o înfăţişare cuceritoare, frumos la chip ca un faun şi repede îi îndoi inima fetei care era încântată de simţămintele profesorului, făcându-i declaraţii de dragoste şii cântându-i psalmuri şi acrostihuri.  

Povestea căsătoriei cu această fată e demnă de un roman erotic. Mai întâi o ceru de soţie de la maica stareţă. Platonida l-a refuzat categoric şi a pus la mare caznă şi canon pe biata fată. Întânlindu-se în secret, cei doi iubiţi aşteptau momentul prielnic pentru a putea fugi amândoi în lumea largă. Ocazia nu întârzie mult şi într-o noapte în vara anului 1828, fata a fugit din mănăstire şi s-au întânlit la marginea pădurii din apropiere. Pregătiţi cu cele trebuitoare pentru îmbrăcăminte şi hrană, el a tuns-o chilug, a îmbrăcat-o băieţeşte şi au pornit la drum, trecând munţii spre Braşov. „Cărăuşii şi călătorii despre Transilvania, întânlindu-i, se opreau şi îi opreau în cale, îi priveau curioşi şi ziceau în felul lor: no, că mândru ţi-i ficiorul, dragă domnule. Să ţi-l trăiască dumnezeu şi să ţi-l tunie, că parca-ar fi o băieţică”.  

Ajunşi la Braşov, şi-au găsit o locuinţă în mahalaua Şcheilor şi anton Pann s-a angajat la biserica Sf. Neculae, unde mai cântase şi altădată, după „ zavera din 1821” Acum anton Pann era un om vesel, fericit:  

Astăzi râd, vorbesc, glumesc,  

Cu ceea ce o iubesc”.  

Pe Anica n-o lăsa singură, o lua cu el la biserică fiindcă şi ea avea un glas ales, punând-o să cânte în cor. Vocea, frumuseţea şi mişcările ei, au atras atenţia credincioşilor care nu le-au iertat această idilă şi l-au concediat pe preot.  

Nemaiavând nicio sursă de existenţă au venit la Bucureşti în mahalaua Staicu-Bradu. Aici au fost cunoscuţi ca soţi adevăraţi, necunoscându-li-se trecutul. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, Gheorghe, mort după trei ani, şi Ecaterina (Tina). Pentru Gheorghe, Pann a compus versuri de jale, regretând moartea fiului:  

”…Bucuria mea în lume  

O avusei pe un nume,  

Ce îl priveam ca o floare  

Şi îl iubeam cu dogoare,  

Dar tirană nenorocirea,  

Ce-mi pizmuia fericirea,  

Mi l-a răpit fără veste  

Şi-acum nicăieri nu este.  

Eu mă uit, strig după dânsul  

S-a dus, nu-mi adude plânsul,  

Întristarea ochii-mi stoarce,  

Dar în zadar: nu se întoarce”.  

Şi Anica, ca şi Zamfira, prima soţie, l-a părăsit în anul 1837. Femeia, dornică de lux, n-a putut să suporte sărăcia soţului. În anul 1834, în timp ce Anton Pann prin ţară spre a vinde cărţile tipărite de el, femeia sfătuită de o mătuşă, a încărcat lucrurile casei, şi-a luat fetiţa şi l-a părăsit, ducându-se la acea mătuşă, stareţă la Surpatele. După multe intervenţii, Anica a fost adusă înapoi, unde de silă, de milă a stat până în 1837, când l-a părăsit definitiv. Anica s-a recăsătorit imediat cu Nae Milcoveanu din Râmnicu Vâlcea.  

„ Cu a doua făcui casă şi, la al zecelea an,  

Vrând să se facă mai gradă, mă urâ şi-mi fu duşman”.  

……………………………………………..  

„Căci eu singur am fost  

Cu dragoste la toate  

Bărbat, slugă şi rob prost,  

Slujindu-ţi cât se poate.”  

Rămas singur, Pann şi-a găsit mânâierea în scris. După moartea mamei sale în 1839, nemaiputând suporta singurătatea, se gândi să se căsătorească. Acum o cunoaşte pe Ecaterina, o copilă din cartier, care nu împlinise 18 ani. Bărbatul cu aproape 30 de ani mai mare ca fata a întâmpinat greutăţi la căsătorie. Îi promise însă averea, daruri de nuntă, şi fata consimţi căsătoria. Şi-au mutat gospodăria într-o locuinţă modestă din curtea Bisericii Albe, pe Podul Mogoşoaiei, unde Anton Pann era prim-cântăreţ.  

Cu Tinca a trăit 14 ani, până la sfârşitul vieţii lui.  

”Întru toate cu dreptate  

S-a purtat cât a trăit,  

De nelegiuite fapte  

În viaţa sa s-a păzit.”  

Anton Pann îi lasă toată averea ei şi doreşte să fie înmormântat la Mânăstirea Viforâta. Astfel se termină viaţa amoroasă a lui Anton Pann.  

 

Prof. ION IONESCU- BUCOVU  

Referinţă Bibliografică:
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!