Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Recomanda > Mobil |   


Autor: Veturia Adina Colceag         Publicat în: Ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

Veturia Adina COLCEAG - UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Păpuşa de sticlă” şi rigorile romanului psihologic  
 
Cu puţin timp în urmă, a apărut la Craiova romanul scriitorului Ion Catrina, „Păpuşa de sticlă” editat, în condiţii deosebite, de Editura Contrafort. Anunţat de revistele de specialitate, cu ceva timp în urmă, ne referim aici la articolul criticului, poetului şi publicistului Marian Drăghici din Revista „Ramuri”, romanul a fost aşteptat cu nerăbdate de cititorii familiarizaţi cu opera scriitorului.  
 
Romanul este o reuşită atât scriitoricească, cât şi editorială, pentru că nu putem să facem abstracţie de prezentarea grafică, de excepţie, asigurată de editură, cu o ilustraţie pe măsură; (Joan Miro - She's here). După încheierea unui ciclu de cinci romane, prin care s-a urmărit disoluţia societăţii româneşti în secolul trecut, de această dată, scriitorul ne aduce în faţă drama unui intelectual de prestigiu, pus faţă-n faţă cu el însuşi.  
 
Ciprian, eroul principal al romanului, este atras într-o confruntare existenţială cu un alter ego necruţător. Apariţia acestuia răstoarnă echilibrul, şi aşa destul de fragil, în care trăia el. Problematica complexă, adusă în discuţie, trezeşte amintiri dintre cele mai diverse din viaţa sa. Ciprian este prins într-o cursă absurdă spre o zonă crepusculară. În vis, împreună cu el, încep să alerge alţi doi oameni. Unul mai tânăr, vine în urma lui şi unul mai bătrân aleargă în faţă. Între ei e o distanţă constantă ce nu poate fi modificată. Acesta este ciclul vieţii lui, cu tinereţea lăsată în urmă şi cu bătrâneţea la care va ajunge cândva.  
 
Musafirul ivit din neant, la ore târzii din noapte, aduce în actualitate evenimente trecute peste care s-a aşternut uitarea. Intrând în acest joc, Ciprian este pe cale să piardă contactul cu realitatea. Activităţile din lumea reală se împletesc cu apariţiile bizare ale acestui musafir neaşteptat. Din dialogul lor se reliefează puternic trecutul, cu greşelile lui. Ciprian va accepta cu greu să şi le însuşească, dar în cele din urmă o va face. Descoperă un fiu, din perioada studenţiei, şi-l adoptă fără rezerve. Între cei doi se statornicesc relaţii deosebit de puternice, încă de la prima vedere. Atracţia dintre ei este cel puţin inexplicabilă pentru cei care-i cunosc. În loc de cuvinte, între ei era un dialog mut al sufletului.  
 
În mod paradoxal, fiul trăieşte aproape aceleaşi stări şi parcurge aceleaşi trepte în viaţă ca şi tatăl său. Adrian descoperă, în curând, un prieten fantomatic, care-l însoţeşte în momente de răscruce. În momentul în care acesta dispare, Adrian devine debusolat şi porneşte în căutarea lui. Explorarea lui nechibzuită îl aduce în pragul pieirii. Sever nu este o fiinţă aievea. El este un dublu total al său. Amintirile de viaţă ale lui Sever sunt, de fapt, trăirile reale ale lui Adrian. Periplul lui prin viaţă este cu mult mai bogat decât îl crede tatăl său. Experienţa lui de viaţă e cu mult mai amară.  
 
În căutarea marii lui iubiri adolescentine, Adrian e folosit pentru procreare, fără să bănuiască cursa histrionică al familiei Dima. El cade, cu naivitate, în jocul erotic al acestora, fără să bănuiască perversitatea protagoniştilor cu care se însoţeşte. În timp ce Miluţa e împreună cu Adrian, Sorin trăieşte o experienţă unică, privindu-i. Scena frizează grotescul şi demască structura psihică confuză în care cuplul steril se găsea.  
 
Ciprian pierde definitiv controlul realităţii. Strivit de presiuni insuportabile, el caută salvarea într-un mediu, pe care nu l-a curtat până atunci şi se refugiază într-o mănăstire. Aici, îşi găseşte liniştea şi echilibrul. El este competent îndrumat, să se întoarcă la viaţă. Mânăstirea nu-i loc de refugiu, ci loc de reculegere. Cu forţe proaspete, Ciprian revine în oraş ca să ajute şi să fie ajutat. El are nevoie de încadrare printre cei dragi şi acest lucru survine în momentul în care, prezenţa lui este reclamată de ceilalţi.  
 
Rănile adânce se cicatrizează şi familia Protopopescu revine la viaţă. Trecutul lor nu e învins. El fixează hotărâtor jaloanele viitorului. În final, Adrian îşi întâlneşte fiul şi ciclul pare să se repete. Celelalte personaje, extrem de bine conturate, au un rol secundar. Ele doar participă şi întregesc naraţiunea în jurul eroilor principali, reliefându-i mai puternic.  
 
Conceput după o structură polifonică, romanul este una dintre cele mai reuşite lucrări ale scriitorului Ion Catrina. O analiză detaliată se datorează şi studiului domnului critic şi istoric literar, prof. univ. dr. Marian Barbu, publicat în Revista AGERO, din Stuttgart, (24-08-2011), intitulat: PROZATORI CU ŞTAIF – ll – ION CATRINA (Caracal).  
 
Prezentul articol se doreşte a fi o invitaţie la lectura unei cărţi de calitate.  
 
Prof. Veturia Adina COLCEAG  
martie 2012  
 
-------------------------------------------  
 
Ioan CATRINA  
PĂPUŞA DE STICLĂ  
Roman  
(fragment)  
 
Peste câteva săptămâni, sătul de învăţătură şi de stat în casă, Adrian a hotărât să meargă să se plimbe prin frumosul parc al oraşului care începea să se trezească la viaţă după o iarnă aspră cu multă zăpadă şi cu ger. Ca niciodată, parcul era pustiu. Doar câţiva locuitori din apropiere treceau spre aleile ce duceau spre străzile din vecinătate. L-a străbătut în lung şi-n lat şi destul de obosit a stat pe o bancă la soare. Nu a ştiut cât a stat acolo cu gândul aiurea. Şi-a amintit că era elev în P şi mirosea nişte trandafiri de la o florărie pe care nu ştia de ce i-a cumpărat. Atunci ca din senin, a apărut lângă el Sever.  
- Când ne putem întâlni?  
- Ai noutăţi?  
- Destule.  
- Slavă Domnului! Credeam că m-ai uitat cu desăvârşire.  
- Nici vorbă. Am muncit din greu în tot acest timp.  
- Vino la mine deseară.  
- Azi nu pot. Viu mâine seară pe la şase. Să te pregăteşti corespunzător.  
- Nu-ţi face griji!  
 
În seara zilei următoare, în biblioteca discret luminată, în faţa unor pahare cu vin, l-a aşteptat pe acesta multă vreme. A început şi cea de a doua sticlă când l-a văzut pe acesta în fotoliul din faţa sa, pregătit pentru explicaţii lămuritoare.  
- Eu cred că tu ai vrut să mă încerci atunci când mi-ai dat adresa pe care mi-ai dat-o.  
- De ce spui asta?  
- Pentru că acolo stă într-adevăr familia Dima formată din trei membri: Sorin, un om de talie mijlocie, trecut bine de patruzeci de ani, mecanic, sau cam aşa ceva, la întreprinderea unde e şi tatăl tău director, un tip brunet, sever, cu mustaţă, puţin cam beţiv şi cu ceva probleme la cap, cel puţin aşa mi s-a părut mie, Miluţa, soţia lui, o femeie tristă şi serioasă care a fost cândva frumoasă, dar care acum e cam grasă şi cu fundul prea mare, cu vârsta în jur de treizeci de ani şi fiul lor, Lucian care are doar vreo câteva luni. Nu e nicio fată cam de vârsta noastră la adresa aceea. Am cercetat bine, m-am informat prin vecini şi am vorbit chiar cu Sorin Dima în timpul unei cine la restaurant. Nici prin vecini nu e cineva corespunzător. De aceea eu cred că tu m-ai trimis în altă parte doar ca să mă încerci. Să ştii că eu ţi-am fost devotat şi loial. Tu chiar ai avut relaţie cu vreo femeie până acum, sau totul nu-i decât rodul imaginaţiei tale aprinsă de vârsta pe care o ai? Să ştii că eu unul te înţeleg, pentru că acelaşi lucru mi se întâmplă şi mie. Nici eu n-am avut de-a face cu vreo femeie până acum. Nu trebuie să te ruşinezi de mine. Mă mir că n-ai nicio relaţie cu vreo colegă de-a ta, nu de alta dar cred că sunt destule care oftează pe ascuns după tine şi-ţi trimit bileţele cu propuneri de întâlnire.  
 
La auzul acestei relatări, Adrian a scăpat paharul din mână. Ochii lui scrutau un punct fix de undeva de pe covor şi chipul i se crispase. S-a aplecat înainte şi apoi s-a ridicat brusc în picioare. A început să se agite şi să bâiguie întrebări fără sfârşit, plimbându-se haotic prin cameră.  
- Au un copil?.. De unde până unde?.. Nemaipomenit! Până atunci de ce n-au avut? Aşa ceva nu poate fi adevărat!.. De unde a apărut un copil? De unde l-au luat? Au avut timp să-l facă mult mai devreme. De ce nu l-au făcut?  
 
A revenit lângă prietenul lui care-l urmărea atent, şi a vrut să-l prindă de umeri ca să-l scuture de parcă el ar fi fost vinovat de cele relatate. Uluit de reacţia prietenului său, Sever s-a eschivat abil şi s-a îndepărtat în celălalt colţ al camerei de unde a dispărut. Într-un târziu a auzit o voce care-l întreba:  
- Ce-i cu tine? Te simţi bine? Faci şi tu la fel ca Sorin. Cât ai băut până acum?  
 
Adrian şi-a revenit cu greu. A privit în jur, de parcă ar fi vrut să înţeleagă unde se află. A ridicat paharul de pe jos şi l-a pus cu grijă pe masă. S-a aşezat pe fotoliu şi a stat o vreme cu capul plecat. A răspuns într-o doară:  
- Nu, n-am nimic. Ce pot să am eu? Te rog să mă scuzi. O să vorbim altă dată. Întotdeauna am dorit să vorbesc cu cineva şi n-am avut cu cine. Acum nu mai vreau. N-am nevoie de ajutorul nimănui. Vă rog să mă lăsaţi în pace.  
 
S-a întors şi a căzut lat pe covorul din bibliotecă.  
 
(...)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Veturia Adina COLCEAG - UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA / Veturia Adina Colceag : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 459, Anul II, 03 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Veturia Adina Colceag : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Veturia Adina Colceag
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!