Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Vestitorul- piesă de teatru-fragment-de Constantin Geantă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Piesă de teatru de Constantin Geantă.  
  
VESTITORUL 
  
PARABOLĂ 
  
–fragment- 
  
Constantin Geantă  
  
Premiul I, la Secţiunea Teatru - Concursul naţional “Pe aripi de dor domnesc” - ediţia a V-a, Domneşti, 2012  
  
(Apar doi bătrâni, un bărbat cu o desagă în spate şi o femeie care se sprijină într-o bâtă) 
  
BĂTRÂNA: Ascultă ce-ţi spun, Niculaie ! L-am văzut pe călăreţ dis-de-dimineaţă. Nici nu se uscase roua de pe iarbă când mă întorceam cu coşul doldora de ierburi. Mergeam îngândurată spre casă când mi-a apărut dintr-o dată un călăreţ îmbrăcat în zale. Era pe un cal alb ca spuma laptelui. S-a oprit lângă mine şi a început să-mi vorbească. Întâi am încremenit, dar pe urmă, încet, încet, mi-am revenit. 
  
BĂTRÂNUL: Ană dragă, cred că ai început să baţi câmpii! 
  
BĂTRÂNA: Ce crezi tu, Niculaie, că nu mai sunt în toate minţile? 
  
BĂTRÂNA: Nu ştiu ce să mai zic. Voi femeile luaţi de bine tot ce vi se năzare. De cele mai multe ori confundaţi visele cu ceea ce vi se întâmplă în viaţa de zi cu zi. Şi mi se pare normal ca după o anumită vârstă omul să nu mai fie în toate minţile. 
  
BĂTRÂNA: Şi fratele meu s-a întâlnit cu un călăreţ atunci când se întorcea acum câţiiva ani de la pescuit într-o noapte. 
  
BĂTRÂNUL: Ce să zic? Dracul şi frate-său! Sau, altfel spus, s-a întâlnit tusea cu junghiul. Apoi, şi frate-tău ăla bate câmpii, deşi este mult mai tânăr ca tine. Dacă stai şi-l asculţi îţi face capul calendar. Ce vrei, ce naşte din pisică tot şoareci mănâncă! 
  
(Lia şi Ruth au fost atente la discuţiile dintre cei doi bătrâni) 
  
BĂTRÂNA (către cele două femei): Ziua bună, maică. 
  
LIA ŞI RUTH: Bună ziua, oameni buni. 
  
BĂTRÂNUL: Bună să vă fie inima. 
  
LIA: Dar tare mai sunteţi oţărâţi! 
  
RUTH: Cine v-a supărat aşa de rău? 
  
BĂTRÂNUL: Apoi, taică, baba mea mă înnebuneşte cu nălucirile ei. 
  
BĂTRÂNA: Să ştiţi, fetelor, că e de rău cu unchiaşul ăsta. Numai el e zdravăn la minte. Numai el are dreptate. În rest ... toţi suntem nişte căpiaţi.  
  
BĂTRÂNUL: N-o luaţi în seamă! De vreo câtva timp baba mea bate câmpii. Vede vede oşteni în zale, ba aude voci ciudate. Poate soarele i-a copt scăfârlia asta bătrână după ce i-a încins basmaua înflorată! 
  
BĂTRÂNA: Frumos din partea ta, nu am ce zice! Nu ştii decât să mă faci de râs la toată lumea. Dar ce s-a întâmplat aici? Văd un urcior spart! 
  
RUTH: Eh, maică, mi-a scăpat urciorul din mână. 
  
BĂTRÂNA: Semn rău, maică, semn rău! Să ştii că cioburile nu aduc bine. Dar ştii că mi se bate şi mie un ochi? Poţi să-mi spui care? 
  
BĂTRÂNUL: Maica Ana este de toat râsul. Parcă ar fi soţia lui Vasilache de la târg! Nu ştiu un alt păpuşar care se maimuţăreşte la fel de bine! 
  
BĂTRÂNA: Măi, Niculaie, până îmi trag oleacă sufletul, mai stau de vorbă cu bietele creştine care după cum se vede, sunt şi ele ostenite. 
  
BĂTRÂNUL: Nu te întinde cum îţi este obiceiul ală spurcat, odineşte-te oleacă şi după aceea să pornim căci mai avem o sumă de mers şi acum se înserează! 
  
BĂTRÂNA: Dragă Niculaie, tot om merge, mai stai şi tu o ţâră jos, ce Dumnezeu! 
  
BĂTRÂNUL: După cum văd, urciorul vostru s-a spart. Dar nu-i nimic, dacă vă este sete, am eu ploscă şi vă dau şi vouă să vă potoliţi uscăciunea din cerul gurii, precum şi arşiţa din suflet. Ca mâine o să zac şi eu sub glie şi atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arşiţa din sufletul meu. ( Scoate plosca şi îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca, este goală ( o întoarce) Nu mai este nici un strop de apă. 
  
LIA: Dă-mi mie, taică, plosca, dar dacă vrei totuşi să faci un pustiu de bine, în apropiere se află un izvor ... . 
  
BĂTRÂNUL(ducând mâna la frunte): Ia stai puţin! Îmi aduc aminte că pe vremuri când păşteam oile, se afla un izvor pe aici, prin apropiere. 
  
RUTH: Se află, taică, unul drept înainte, nu departe de pomul acela. 
  
BĂTRÂNUL(depărtându-se): Trage-ţi, maică Ană, sufletul lângă aceste creştine că mă întorc cât ai clipi din ochi. (Către sine) Eu plec la drum cu o babă pe care o caută moartea pe acasă, iar ea hălăduieşte prin străini.  
  
( Dispare în partea dreaptă) 
  
BĂTRÂNA ( aşezându-se lângă Lia şi Ruth): Ce să-i faci, Doamne! E cam slobod de gură omul asta al meu, în schimb să ştiţi că nu este rău la suflet. 
  
RUTH: Se vede, maică, se vede ...  
  
LIA: Ce spuneai că ai văzut? 
  
BĂTRÂNA: Păi, cum spuneam, m-am sculat cam cu un ceas până să răsară soarele şi am plecat să adun ierburi şi plante. Din acestea pregătesc ceaiuri şi fierturi pentru tot felul de dureri.(Îşi coboară traista de pe umăr. Arătând spre traistă ) Aici am avut leacuri pe care le-am dus la cunoscuţii mei din acest sat. Dacă veţi ajunge în satul alăturat, Domneşti, şi veţi întreba de baba Ana, toţi cei care mă cunosc vă vor îndrepta spre casa noastră. Astfel, dacă burta, capul, picioarele sau orice mădular vă supără, pe voi sau pe cei apropiaţi, să daţi o fugă până la baba Ana care vă va vindeca de toate durerile. Aş veni eu, maică la voi, când mă chemaţi, dar cei peste optzeci de ani ai îşi spun cuvântul. Şalele s-au îndoit, vederea nu mai este ca înainte, iar pasul mi s-a micşorat. Ca mâine şi eu, ninsă de ani, voi pleca din lumea aceasta spre a lăsa loc la alţii. Îmi pare bine că fata mea Maria a învăţat tot ce trebuie de la mine. Iar când eu mă voi coborî sub glie, ea îmi va duce mai departe obiceiurile. Însă mai este ceva ...  
  
RUTH: Ce anume, maică Ană? 
  
BĂTRÂNA: Fata mea s-a măritat şi şade la două sate mai departe de mine.  
  
LIA: Apoi, cine va avea nevoie de ea o va găsi, dar să ne bucurăm că acum te avem încă pe dumneata printre noi. 
  
BĂTRÂNA: Cum vă spuneam, abia terminasem de cules ierburile şi cu coşul doldora veneam pe cărare privind la bobiţele de mărgăritar presărate pe flori şi pe firele de iarbă, când am văzut un călăreţ în zale care s-a oprit lângă mine. La început am înmărmurit, însă curând mi-am venit în fire. 
  
LIA: Dacă a fost vreun oştean de al lui Vodă? 
  
BĂTRÂNA: Sigur nu a fost vreunul dintre oştenii lui Vodă pentru că în viaţa mea de peste optzeci de ani am văzut mulţi oşteni şi de nu ştiu câte ori am fugit când au năvălit oştile şi au făcut prădăciuni fără seamăn. 
  
RUTH: Eşti sigură că nu a fost vreo nălucire care dispare odată cu primele raze de soare? 
  
BĂTRÂNA: Maică, şi fratele meu a văzut ceva asemănător când se întorcea de la pescuit acum câţiva ani. Mai mult, chiar un nepot a văzut ceva asemănător acum câteva zile atunci când pleca la vânat în zori. 
  
RUTH: Şi ce zici că ţi-a spus călăreţul? 
  
BĂTRÂNA: Mi-a spus: „Pocăiţi-vă şi nu uitaţi, apele vor năpădi peste uscatul din voi, iar măruntaiele voastre vor hrăni peştii pentru că ura a devenit mai mare decât dragostea voastră!” După aceea a dispărut. Iar un fulger a străbătut cerul de la apus spre răsărit. 
  
LIA: Nu ştiu ce să mai zic! În ultima vreme am avut un vis care s-a repetat de vreo trei ori. 
  
BĂTRÂNA: Ce vis? 
  
LIA: Parcă eram pe un câmp, iar în faţa mea se află o livadă cu mere aurii. Vreau să intru în livadă pentru a lua un măr, dar un oştean ca un heruvim cu sabie de foc rece prin faţa mea şi-mi spune ceva. Eu mă chinui să-l înţeleg, dar cerul se întunecă, apar stelele iar mai târziu zăresc nişte semne ca acelea din ceaslovul popii şi un glas răsună din adâncuri zicând : „ Fiara a fost slobozită ... ” Mă trezesc îngrozită, iar fiori reci îmi trec prin toate mădularele. Când încerc să-i povestesc bărbatului meu Petru acesta mă ia în râs şi mă trimite la preot să-mi citească ceva pentru a-mi alunga duhul nălucirii. 
  
RUTH: M-aţi lăsat fără cuvinte! 
  
BĂTRÂNUL ( din depărtare): Ana, am găsit ceva. 
  
BĂTRÂNA: Ce ai găsit, măi omule? Dar hai odată cu plosca aia, că ni s-au uscat gâtlejurile de sete! 
  
BĂTRÂNUL: Este ceva care seamănă cu o brăţară. O să te bucuri foarte mult atunci când o vei vedea. 
  
LIA ( ridicându-se): Ce să îi facem? Toate sunt cu voia lui Dumnezeu. Dar soarele a scăpătat înspre asfinţit şi în curând se va face noapte. 
  
RUTH (ridicându-se): Mergem imediat, surato, numai să luăm câte o gură de apă. Totuşi, omul este de multe ori prea legat la ochi şi la urechi pentru a pricepe semnele destinului. 
  
BĂTRÂNA: Aşa cum cunoaştem sosirea anotimpurilor după semnele prevestitoare, tot astfel putem bănui că se apropie ceva nefast. Dar să ne rugăm şi poate Dumnezeu, Drăguţul, s-o îndura şi de noi! 
  
BĂTRÂNUL (apare alb ca varul): L-am văzut ...  
  
BĂTRÂNA: Pe cine ai văzut omule? Lupul, ursul sau vreo altă arătare? Eşti palid şi tremuri ca o vargă. 
  
BĂTRÂNUL: Am văzut călăreţul acela. În lumina soarelui de apus era roşu ca focul, a ridicat lancea şi a rostit: „Timpurile sunt aproape!”  
  
(Întuneric) 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Vestitorul- piesă de teatru-fragment-de Constantin Geantă / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 684, Anul II, 14 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!