Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Dumitru Buhai         Publicat în: Ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Vestea bucuriei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ProfBuhaiD@aol.com

 

Vestea bucuriei„... Vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul”. 

Isus a fost ca un brad ivit dintr-o stâncă,
Înălţându-şi statura verde spre soare şi cer,
Strălucind ca şi apa din lacu-n linişte-adâncă
Ce-aşeaptă-n sfântă tăcere o mişcare-n mister...
 

El a fost ca o grădină-n divinul parfum de flori
Și ca un munte maiestos ce se înalţă-nspre nori,
Ca şi zăpada imaculată şi sfântă ce-acoperă glia
Cu albul curat al inocenţei ce-o are Pruncul-Mesia! 

 
Crăciunul ne aminteşte de o seară când un cor îngeresc a cântat o melodie cerească de slavă „lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui”, ca să spună lumii că Isus Cristos S-a născut, ca să aducă mântuirea pentru sufletele cu dorul după Darul aducător de iertare şi fericire: Fiul lui Dumnezeu, nădejdea şi bucuria sufletului meu. 

Strigăm urări, scriem felicitări, strângem şi dăm cadouri cu semnificaţii sentimentale şi omeneşti, mâncăm bine, strigăm speranţe, cântăm colinde, folosim cuvinte frumoase, ne îmbrăţişăm, cheltuim banii, golind magazinele, căntăm la mese bogate, în biserici stăm câteva „minute” sau „ore”, ca să ne închinăm, ca iarăşi să mâncăm şi să sărbătorim... Și uităm – în zgomotul clipei – pe Cine şi ce sărbătorim! Și nici măcar nu înţelegem ce înseamnă o sărbătoare creştină ce o numim „Crăciun”. Mulţi sunt prea preocupaţi cu Moş Crăciun, cu brazii, cu cadouri, cu mâncări, cu băuturi, cu afacerile!... 

Majoritatea oamenilor nu înţeleg, nu văd şi nu sărbătoresc Darul cel mai minunat şi mai sfânt pentru noi: Pruncul Isus venit pe pământ ca un „Sfânt Crăciun”. Cuvântul „Crăciun” este un cuvât vechi dacic, negăsit în limba altor neamuri şi are înţelesul semantic de „Născutul Isus”. Sărbătoarea Crăciunului este “Sărbătoarea Născutului” (fr. Noel, de Natale). 

Unii lingvişti consideră cuvântul „Crăciun”, în limba română, provenind din limba tracă, de la expresia „bela-gines”, care înseamnă „naştere curată” sau „eveniment miraculos”. De la această sintagmă tracă se crede că vine şi substantivul „Bărăgan”. Alţi cercetători iau în consideraţie şi posibilitatea ca substantivul „Crăciun” să fi provenit şi de la alte două cuvinte trace: „kartum” = „născuţi” şi cher-sones = „fiii cerului”. 

Am dat explicaţia de mai sus cu dorinţa de a face pe cine citeşte acest eseu să fie conştient şi fericit să sărbătorească pe Fiul Cerului: pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel născut, ca să fie Dar de mânuire pentru sufletele noastre, prin credinţa că El a venit, a trăit ca un sărac pe pământ, ne-a fost modelul de viaţă şi a murit, plătind vina păcatelor mele şi ale tale, iubit cititor. 

Aş dori, la 25 decembrie, să ne bucurăm la Sărbătoarea Creatorului Crăciunului: Săbătoarea Născutului, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Copilul cel mai frumos dintre toţi copiii pământului, Mântuirea noastră, Lumina ce ne arată calea spre Cer: pe Isus Mântuitorul, Darul lui Dumnezeu pentru noi! Și ce Dar minunat este Sărbătoarea Născutului! 

Acest Dar minunat al lui Dumnezeu ne-a fost dat în chipul „Copilului ce S-a născut şi în Fiul ce ni s-a dat”, care a fost o fiinţă unică, care a uimit Cerul şi Pământul! Numele Copilaşului Sfânt era Joshua, nume ce în limba ebraică înseamnă „Ajutorul lui Dumnezeu”, iar în limba greacă, numele este Isus. Acest Copil minunat şi sfânt S-a născut în satul prevestit cu ani mulţi înainte:„... Și tu, Betleeme, Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” El „la Început, era Viaţa; şi Viaţa era lumina oamenilor. El era la Început cu Dumnezeu... Și Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de Har şi de Adevăr. Și noi am privit la slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” 

Oamenii auziseră vorbindu-se despre El, dar când a apărut viu în faţa lor, sub chipul unui Copilaş, au rămas cu toţii uimiţi şi transfiguraţi, căci vedeau cel mai frumos Copil venit în lumea aceasta. El era Darul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru ca oricine va crede în acest Copil să aibă parte de viaţă veşnică. Făptura Lui de Copilaş arăta ca un chip sfînt de Îngeraş, văzându-se că este Cineva venit din lumea lui Dumnezeu: era chiar Fiul Său! 

Era un Copil cu ochii de culoarea cerului cu soare blând, cu părul ca para focului, cu vocea plină de farmec, ca un cântec şoptit în adierea de vânt şi cu notele bucuriei, aducătoare de speranţă şi lumină în sufletele oamenilor... 

Apariţia acestei fiinţe angelice printre oameni ca un meteor, într-un moment al istoriei umane de răscruce, a însemnat cel mai important eveniment petrecut vreodată, în timp şi în spaţiu, pe obosita planetă a pământului nostru. Munţii şi câmpiile au tresărit şi s-au bucurat, apele au clipocit şi au intonat imnul valurilor în mersul bucuriei, copacii s-au înclinat în rugăciune, pe când florile s-au îmbujorat, transmiţând parfumul cel mai plăcut oriunde erau răsărite în lungul şi în latul pămîntului, iar frunzele au căpătat o culoare de un verde crud ce-ţi dă sentimentul dorinţei de fericire şi eliberare... 

Omenirea a rămas transfigurată!... 

Dumnezeu S-a întrupat în chipul Acestui Copilaş minunat! Și a fost cel mai biunecuvântat Dar pe care cineva îl poate primi! El este Mântuitorul, care a venit din veşnicie, ca să ne fericească şi să ne dea speranţa, prin credinţa în El. 

O, ce Dar sfânt şi minunat, ne-a dat Dumnezeu! 

Este un mister: o taină Dumnezeiască, ca într-un Copilaş să-ncapă chiar Dumnezeu şi să trăiască pe glie, ca să ne-arate cum să trăim. Este şi o enigmă cum Dumnezeu S-a făcut om, a trăit printre noi şi ne-a arătat dragostea Sa. În El, s-a întruchipat tot ce este mai frumos şi mai bun în Cer şi pe Pământ. În ochii Lui ca para focului, a fost bucuria celor fără speranţă, care pot găsi farul călăuzitor, iar cei bolnavi medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost ca o mantie de aur peste Carpaţii împăduriţi, când toamna poposeşte pe plaiurile Mioriţei, iar vocea Lui era ca o adiere de vânt după o arşiţă apăsătoare şi ca un pahar de apă rece şi proaspătă pentru însetat... Acest Prunc Sfânt era bucuria noastră! El trebuia să vorbească în locul nostru şi să audă pentru noi, iar prin credinţa în El, să avem intrarea slobodă la Tatăl Ceresc. 

Istoria Domnului Isus este istoria repetată în fiecare om pe pământ. El S-a născut, a trăit şi a murit. Doar că Fiul lui Dumnezeu a trăit în sfinţenie şi a înviat, ca să ne fie Lumină în drumul spre Lumină. El este Lumina care ne arată calea spre fericirea eternă în Rai: locul unde va fi şi sufletul meu! 

Da! Domnul Isus S-a născut şi este Darul cel mai de preţ trimis de Dumnezeu pentru mine şi tine, cititorule. 

Prin anii 1958-1963, pe când eram student, apăreau în ţară, cărţi şi articole, care negau existenţa istorică a Domnului Isus, scriindu-se despre El că este doar un mit! Și astăzi este atacat Pruncul venit din Cer să ne mântuiască, dar Adevărul a triumfat şi a răsunat peste veacuri: Isus, Darul desăvârşit al Cerului pentru noi, a venit în lumea noastră, ca să Se nască, să crescă şi să ne măntuiască, ca să trăim, în veşnicie, în fericire şi în bucurie! 

Primul fapt dovedit de istorie este că Domnul Isus S-a născut şi a trăit pe pământul nostru. El n-a apărut pe pământ ca tânăr, cum spune legenda că a apărut Venus din apa mării... 

Domnul Isus S-a supus dişciplinei creşterii într-o familie modestă şi a cunoscut greutăţile şi agoniile adolescenţei. A învăţat meseria grea a părintelui Lui adoptiv, Iosif: tâmplăria. A lucrat în atelierul acestui om blajin şi harnic timp de peste douăzeci şi cinci de ani, fiind cunoscut în Nazaret şi în împrejurimi ca „fiul tâmplarului”. El a muncit cu bucuria dăruirii de Sine într-un meşteşug greu, dovedindu-ne ce înseamnă„hănicie”. Viaţa Lui, ca şi a noastră, a dezvăluit pe parcursul ei personalitatea Sa în puterea şi minunăţia ei. 

Pin Naşterea Domnului Isus a apărut o sărbătoare plină de lumini ce ne inundă sufletele de bucurii şi speran[e într-o viaţă eternă cu Dumnezeu. La început, această aniversare minunată s-a petrecut în intimitatea amintirilor celor ce-au avut fericirea să fie în contact direct cu cei ce cunoşteau niracolul naşterii Celui ce avea să schimbe istoria omenirii prin dragoste şi sacrificiu... Cred că aniversarea de împlinire a unui an de la naştere: primul Crăciun, prima sărbătoare a Născutului, primul Noel a fost cea a părinţilor adoptivi, a păstorilor şi a magilor din Răsărit, căroara – probabil – li s-au alăturat cetele de îngeri ce au intonat imnuri de slavă ce nu au mai fost auzite pe acele meleaguri ale Palestinei. 

Se petrecea această izbucnire de bucurie în sărbătoarea luminilor, atât de venerată de evrei!... Din Ierusalim până la Marea Galileii, micile lumnări din lampadare au fost aprinse pentru sărbătoarea Hanuca. În satul Betleem sau Nazaret, acele luminiţe trebuie să se fi reflectat şi în ochişorii blânzi şi curaţi ai Acelui Băieţel care, în anii ce vor veni, va fi numit „Prinţul Păcii”... 

Aşa bănuiesc că a apărut sărbătoarea Crăciunului, denumire ce poartă amprenta exprimării reverenţei şi dragostei pentru „Darul lui Dumnezeu” pentru fiecare pământean. Cuvântul acesta s-ar putea să vină şi din latinescul „creation, - onis” ce îseamn] „naştere”.Oricum, un lucru trebuie să fie subliniat: Crăciunul este sărbătoarea Celui mai Mare, Sfânt şi Curat Împărat! 

Deşi unii creştini dezaprobă fastul sărbătorii Crăciunului, pentru că s-au adăugat multe elemente din lumea păgână, iar astăzi s-a ajuns la comercializarea excesivă a acestei ocazii de Aniversare a tainei divine şi de reînnoirea speranţei şi a credinţei noastre, cred că nu se pierde semnificaţia reală a sărbătoririi cu bucurie a Crăciunulidirii şi răspândire şi pe această cale a veştii că Isus S-a născut şi trăieşte, aşteptându-i pe credincioş la capătul drumului pe acest pământ... 

Să ne bucurăm într-o atmosferă de fericire sufletească şi să se oglindească această fericire pe feţele şi în viaţa noastră! Să cântăm de bucurie, ca şi păstorii şi ca îngerii intonând „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui!” 

 
 
   
  

Referinţă Bibliografică:
Vestea bucuriei / Dumitru Buhai : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 7, Anul I, 07 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dumitru Buhai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Buhai
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!