Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 582 din 04 august 2012        Toate Articolele Autorului

VERTIGO
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
„Respiraţia este începutul şi sfârşitul vieţii”.  
 
Noa Wertheim  
 
Fondată în Ierusalim de către Director artistic şi coregraf Noa Wertheim împreună cu partenerul ei, Adi Sha'al, în 1992, trupa israeliană Vertigo Dance Company şi-a făcut debutul în cadrul Festivalului de Dans American (ADF), cu frumosul şi dinamicul dans, Mana. De-a lungul anilor, Compania a primit numeroase premii, inclusiv cel al Ministerul Educaţiei din 1998 acordat pentru Coregrafie, iar în 2003 - Premiul Landau pentru Arte Performante (Performing Arts).  
 
Cuvântul Mana este tradus din aramaică ca navă de lumină. „Corpul omului este ca o navă care posedă o lumină interioară”, a spus Noa Wertheim. În acest dans creat cu trei ani în urmă, ea explorează dualităţi: masculin / feminin, lumină / întuneric, interior / exterior, unghiular / circular. Mai explicit, Mana urmăreşte lupta individului de a restabili echilibrul, în primul rând cu el însuşi. „Adevăratul învingător este acela care se învinge pe sine însuşi”, a spus-o Confucius. Voltaire avea convingerea că lupta cu noi înşine este cea mai înverşunată luptă, fiindcă: „te afli în ambele tabere”. Cu alte cuvinte, este necesar a afla adevărul din noi ca să putem ajunge a înţelege pe semenii noştri şi a putea trăi în armonie.  
 
În acest dans se urmăreşte transformarea interioară a fiinţei, nava de lumină existând în fiecare suflet, ea salvând în final omul de întunericul ameninţător.  
 
Spectacolul din data de 14 iulie 2012, susţinut în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center) din Carolina de Nord, a fost o surpriză plăcută; interesant şi provocator, având o simbolistică care te pune pe gânduri. Fiecare a fost liber să-şi dezvolte imaginaţia după fantezia trezită de simţuri. Se cunoaşte că pe lângă omul zilelor noastre rămas religios, mai există şi acel om modern, care se simte şi se pretinde în general areligios, dar care dispune încă de o întreagă mitologie ascunsă, care lucrează în sufletul său.  
 
O oră de dans continuu, în care mişcările dansatorilor sunt pline de energie, impuls şi fluiditate. Individul - dansatorul - luptă în primul rând pentru propriul său echilibru, fizic şi existenţial. O continuă zbatere în scopul desluşirii liniei de cerc, construirii apoi a unei spirale de energie şi intensificării ei. Ritualul fizic evoluează de la partea osaturii aflată la baza trunchiului – pelvisul -, spre centrul corpului - axul în jurul căruia, simbolic vorbind, se învârteşte întreaga lume. Gândul te poate duce şi la Arborele simbolizând viaţa, tinereţea, nemurirea, înţelepciunea. De exemplu, Arborele Nemuririi din Vechiul Testament, al înţelepciunii tot din Vechiul Testament, arborele putând exprima tot ceea ce omul religios socoteşte real şi sacru prin excelenţă şi care leagă pământul de cer. Dansul exprimă libertatea şi echilibrul dorit de către trup cu braţele sale în lupta cu contrariile acestei lumi şi existenţa piciorului puternic fixat în pământ (pardoseala scenei). Există continua iluzie că dansatorii pot zbura în aer.  
 
Costumele dansatorilor lungi, de culoare neagră, cu volane ca nişte aripi par a avea rolul de a ajuta - uşura zborul dar şi de a îngreuna aterizarea care se face totuşi, precum ai apăsa surdina unui pian. Par nişte lilieci – mamifere zburătoare ale căror aripi sunt de fapt nişte mâini. Este o luptă între libertate şi lanţul cu care este omul pironit. Am avut, pentru o clipă, senzaţia că văd bărci ancorate la mal, pe care le mişcă valurile, dar ele nu se pot avânta în larg, fiindcă sunt ancorate de ţărm; şi altele plecând în larg, luptându-se cu valurile ... Şi mi-au venit în minte versurile poetului Mihail Eminescu: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile, valurile ... ” Vânturile, valurile fiind metafora destinului iar catargele – lupta omului în viaţa-i trecătoare; veşnice rămânând doar: vânturile, valurile ... Gând schopenhauerian care m-a părăsit repede!  
 
Piesele muzicale ale compozitorului Ran Bagno au corespuns perfect liniei narative a spectacolului.  
 
Coregrafia mai explorează casa şi vecinătatea ei, lumea interioară şi cea din afară, o uşă care desparte cele două lumi, cea a libertăţii şi cea a înlănţuirii, aceeaşi dorinţă şi aici, de a zbura şi obstacolul de a fi ţintuit. Dansatorii intră şi ies pe uşa casei.  
 
Mircea Eliade vorbea despre pragul din locuinţele omeneşti: „Trecerea pragului casei este însoţită de numeroase rituri: oamenii se închină ori îngenunchează dinaintea lui, îl ating smerit cu mâna ... Pragul are „paznici”: zei şi spirite care apără intrarea atât de răutatea oamenilor, cât şi de puterile diavoleşti ori de boli. Jertfele către „paznici” erau făcute pe prag, şi tot aici se făceau şi judecăţile, în unele culturi paleo-orientale (Babilon, Egipt, Israel). Pragul, uşa arată în chip nemijlocit şi concret continuitatea spaţiului; de aici decurge marea lor importanţă religioasă, care se explică prin faptul că reprezintă simboluri şi vehicule ale trecerii ... Nu se poate trăi fără o „deschidere” spre transcendent; altfel spus, nu se poate trăi în „Haos”. În clipa în care contactul cu transcendentul s-a întrerupt, existenţa în lume nu mai este posibilă ... ” De aceea, poate, există acel simţământ sfânt al proprietăţii, „nimeni nu–şi schimbă locuinţa fără o strângere de inimă, pentru că nu este uşor să–ţi părăseşti lumea ... ” Nici cea interioară, nici cea exterioară!  
 
Casa dispusă pe fundalul scenei sub formă de pentagon, cu o uşă mare în mijlocul ei, se deplasează înainte - înapoi şi pe lateral, sunt efecte cinematografice care te fac să poţi privi din diferite unghiuri, dansul celor opt dansatori. Un balon mare, negru lucios, umplut cu heliu se ridică de pe umerii unei dansatoare îmbrăcată în costum negru, trăgându-i uşor braţele, genunchii, în sus. Mişcările ei graţioase, uşor robotizate, atrag un dansator. Tragerea în sus a trupului dansatoarei de către balon se produce din când în când, ea nu este suficient de puternică şi, dansatoarea se prăbuşeşte pe pământ, semn al chemării partenerului. Timid la început, el se apropie ezitant. Ea dansează, el se clatină, nu ştie încă să răspundă chemării ei. Acest duet constituie tema centrală a compoziţiei. Dansatoarea se află în braţele bărbatului pentru puţin timp şi din nou mişcarea se repetă ca un leit motiv. Eliberaţi de balon, acesta pluteşte peste acoperişul casei ca un astru prevestitor, sugerând o călătorie mistică prin lumină şi întuneric, între cer şi pământ, între libertate şi constrângere, în aşteptarea acelei navei de lumină - Mana ... Nava de lumină nu poate fi altceva decât iubirea care prin imensa ei putere face acceptabilă dualitatea, transformă, creează echilibrul şi armonia pentru care luptă fiinţele în viaţă. Lupta contrariilor, între Yin şi Yang, atracţia dintre ele, echilibrul perfect obţinut, iată semnificaţia acestui dans! Yin fiind reprezentat prin elementul feminin asociat nopţii, apei şi pământului, Yang reprezentând elementul masculin asociat luminozităţii, focului şi vântului - exprimarea forţei cereşti. Energia este în continuă curgere şi transformare, iar în decursul acestui proces ea îmbracă aspectul Yin sau Yang, în funcţie de condiţiile în care se manifestă. Yin şi Yang pot fi recunoscute, dar nu pot fi întru totul separate, nimic nu este în întregime Yin sau Yang. Chiar în fiecare fiinţă există şi opusul său. În general, cunoaşterea principiului Yin-Yang şi recunoaşterea lui în natură şi în interacţiunile dintre oameni ne aduce o mai bună înţelegere a vieţii şi a posibilităţilor pe care le avem în crearea unei atmosfere armonioase atât în exteriorul, cât şi în interiorul nostru. Pe de altă parte, în Univers, echilibrul este menţinut prin această lege a contrariilor, legea acţiunii şi reacţiunii. Se spune că dacă lupta dintre ele s-ar încheia, nu ar mai fi posibilă existenţa Universului.  
 
Alternanţa dintre lumină şi întuneric, mişcările precise ale unor dansatori executate pe lateral, în acelaşi timp ce alţi dansatori se mişcă pe vertical, mişcări lente şi rapide, săriturile, aruncările, prinderile, răsucirile trupurilor dansatorilor, creează un joc coregrafic fascinant.  
 
Un dans cu adevărat ameţitor! Un Vertij! O oră fermecătoare de dans! Şi nava de lumină mult aşteptată, care va salva sufletele!  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
VERTIGO / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 582, Anul II, 04 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!