Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Momente > Mobil |   


Autor: Confluenţe Româneşti         Publicat în: Ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

De Marius Baciu 

 

POVESTE DE DRAGOSTE 

 


Mi-o amintesc ca pe-o regină
Măreaţă, matriarhă, demnă
Distinsă suveran de gintă
Neînduplecată şi supremă

Cu oameni buni şi muncitori
Şi lanuri mari şi măiestoase
Cu bogaţii nemărginite
O glie plină de prinoase
Pe fruntea-i tipărit Banatul
În inimă-i sălaş Moldova
Crişana curge lin pe ape
Cu limba-i dulce şi cu slova

Ardealu-i dincolo de codri
Mirific plai un Maramureş
Iar Bucovina-n mănăstiri
Evocă un trecut de iureş

O Dobroge de paradis
Cu Delta ei cea uimitoare
Şi o Muntenie semeaţă
De ţară, ea conducătoare

Oltenia e sub Carpaţi
Unde strămoşii au luptat
Să ne creieze-un viitor
Şi să trăim neexploatat

Nu pot s-o uit cât voi trăi
Şi neam de neamul meu va spune
Că-n inimă mi-a fost mereu
Chiar după ce eu voi apune

Şi chiar departe când mă ştiu
Chemarea Dacilor nu lasă
Cu pasul pribegit oi fi
Dar inima-i la dulcea casă

Iar când pierdut mă simt prin neamuri
Şi rostul meu îl voi nega
Mi-oi aminti de-un ţărm ce strigă
C-acolo este ţara mea


DRAGOSTE NEBUNĂ

Vino să te strâng în braţe
Şi la piept să-mi fii răsfaţa
Să îmi stâmperi orice mofturi
Când cu păru-mi mângâi faţa

Să-ţi spun vorbe de iubire
Când la chipul tău uimesc
Din sărutul tău cel dulce
În beţie s-adâncesc
Mângâieri ameţitoare
În vârtej să te consume
Şi şoptiri îmbietoare
Să te poarte-n-altă lume

Să te duc pe malul mării
Să mă-mbăt de-a ta mireasmă
Şi îmbraţisaţi de-a pururi
Luna să ne învelească

Peste fiinţa-mi doritoare
Priviri tandre să îmi cerni
Să-ţi dezvălui trupul gingaş
Când peste al meu l-aşterni

Să ne fie martori cerul
Marea şi lumina lunii
Că acum şi restul vieţii
Ne iubirăm ca nebunii


PICĂTURI DE DRAGOSTE

Era într-o iarnă târzie
Şi cred că afară ploua
Cu iarbă lichidă
Copacii supuşi
Şi luna pe boltă dansa

Priveam cerul negru şi aspru
Colos gargantuan şi prozaic
Dorinţa în mine
Opusă de el
Cerşea să iubesc himalaic

Naiadă răsari din izvoruri
Născute din ploile reci
Nălucă sublimă
Himeră abstractă
În farmecul tău mă îneci

Şi vreau să încep către tine
Şi vreau să îţi simt dragostea
Să fiu eu izvorul
Şi apa cea vie
Ce naşte din inima ta

E gri şi difuz tot afară
Lichiduri de fum ce tuna
Era într-o iarnă târzie
Şi cred că afară ploua


EXISTENŢA MEA

Din când în când mă mai gândesc la viaţă
La tot ce a mai fost sau va începe
La bucuriile frumoase şi imense
La încercări şi drumurile sterpe

Şi-ncerc să înţeleg de ce sunt eu
Ce-i scopul meu şi care-i drumul drept
De ce exist şi cine-i Dumnezeu
De unde vin şi încotro mă-ndrept
Şi-aud filozofii de existenţă
De metafizică, de zen şi pragmatism
Iar Biblia mă-nvaţă de-o esenţă
Şi de un rai şi-un iad absolutist
Şi vreau să fac un rost din toate-acestea
Să înţeleg şi să găsesc răspuns
Să nu mai pribegesc în căutare
Şi să învăţ de tot ce mi-e ascuns

Şi-atunci din nou mă mai gândesc la viaţă
La tot ce va trezi cândva în mine
La tot ce va aduce şi va lua
Şi nu o văd completă fără tine.


AMAR ŞI DULCE

De ce când vreau să-ţi dau iubirea
Nu o primeşti cum mi-aş dori?
De ce respingi mereu oferta
Când spun c-a mea cândva vei fi?

Când te-am văzut întâia oară
Destinul mi-a trecut prin faţă
N-am îndrăznit în acea clipă
Să cred că vom avea o viaţă.
De-atunci te văd în orice lucru
În soare, lună şi în stele
Şi peste noapte tu devii
Femeia visurilor mele.

Nu vreau să fie prea târziu
Când vei afla cât te-am iubit
Şi să regret că împreună
Nu am zburat spre infinit.

De ce îmi faci nopţile albe
Şi fugi din visurile mele?
Cu ochi deschişi mereu vei fi
Femeia gândurilor mele.

Îţi spun mereu că te iubesc
Şi cât aşi vrea a mea să fii
Cuvinte nu s-au inventat
Pe cât de mult eu te-aş iubi.

De ce mă chinui zi şi noapte
Şi-mi torturezi sufletul meu?
Dar când nu eşti, întotdeauna
Mă simt arid, pustiu şi greu.

De ce nu vrei să laşi iubirea
Să te cuprindă pe deplin?
De ce nu vrei să fiu acela
Ce treieră al tău destin?

De ce nu vrei ca să explori
Extazul ce-ar putea să fie?
Nu am prea mult, dar îţi ofer
Iubirea la puterea-o mie.

De ce tu nu accepţi iubirea
Când eu în faţa ta o-nclin?
De ce nu vrei să simţi fiorul
Ce-n mine este alcalin?

Din mine urlă cu durere
Dorinţa nedezlănţuită
Şi orice fibră-n mine cere
Să fii iubirea absolută.

Dorinţe pentru tine-s multe
Şi multe gânduri am avut
Forţat de-aşi fi s-aleg doar unul
Aşi vrea să-mi dai doar un sărut.

Tu cui ai dat a ta iubire?
Cine-ţi colindă gândul tău?
Cine e fericitul care
Se bucură de totul tău?

Când ştiu că nu poţi fi a mea
Tristeţea starea mi-o induce
Dar te iubesc la apogeu
Şi te iubesc amar şi dulce


SĂRUTUL

Dă-mi buzele să le degust
Să le presar cu stele-n salve
Din pofta dorului opust
Să-mi ierte-nchipuiri mârşave

Să tortureze fără scuze
Să-mi slobozească dorul lup
Să picure pofte profuze
Când se cufundă-n al meu trup
A lor nectar ameţitor
Desfrână-mi voia scandaloasă
Cu gustul lor ispititor
Trezească-mi râvna ticăloasă

Ca un hapsân înfometat
Să-ndestulez otrăvicios
Şi indignat să fiu când tu
Le potoleşti necuviincios

Vreau să le sorb fără răgaz
Vreau focul lor ce mă asudă
Iar când la patos pui zăgaz
Vreau lipsa lor să-mi facă-n ciudă

Dă-mi buzele să le degust
Să le împodobesc cu stele
Când contopiţi într-un sărut
Şoptesc: iubirea vieţii mele!


DE ZIUA TA

Plăpânde, gìngaşe şi fine
Mereu ne-nseninaţi fiinţa
Sunteţi sensibile şi tandre
Şi ne iertaţi nesăbuinţa

Când încercările sunt grele
Alin duios la voi primim
Şi când pierduţi suntem în lume
Busola-n voi o regăsim
Nu e bărbat pe lumea asta
Ceva să fi realizat
De n-ar fi fost cu el alături
Femeia ce l-a-ncurajat

Când lumea asta-a fost creată
Cu tot din cer ce a căzut
Nu am ştiut grăi: “frumoasă”
Până femeia n-am văzut

Şi toate au un rost a lor
Doar fiindcă voi vă îngrijiţi
Şi de bărbaţi, copii şi neamuri
Şi de străinii necăjiţi

Şi nu stiu ce s-ar întâmpla
De-aşa fragile, delicate
Odată v-aţi opri din drum
Şi-aţi spune că nu se mai poate

Dar ştiu şi-acum şi-n orice zi
Cum ştiu că focul vrea scânteie
Iubirea, lumea ar pieri
De nu ai exista, FEMEIE


IUBIREA PERPETUĂ

La început te voi iubi doar ca o floare
Şi numai fiindcă eşti cu mult mai delicată
Decât aceast sublim simbol de primăvară
Şi de iubire mare şi înflăcărată

Apoi te voi iubi ca pe o ploaie blândă
Ce mângâie în mine suferinţa mută
Şi vindecă singurătatea mea absurdă
Şi inima răsfrântă, moartă şi căzută
Pe urmă te-oi iubi ca pe un vânt de vară
Ce-alină-n mine o tristeţe înecată
Şi-mi dăruie iubirea dulce şi amară
Cu inima-ţi fierbinte şi veşnic nepătată

Şi în sfârşit te voi iubi ca pe-o femeie
Cu o pasiune aprigă şi fără lacăt
Ce tu trezeşti în mine cu a ta scânteie
Când mă ucizi ca să reiau tot de la capăt


FĂRĂ CUVINTE

Te caut în floarea de vară
Şi-n lacul lucios străveziu
În pajiştea verde de plaur
Şi-n codrul măreţ arămiu

Tu eşti un destin plin de farmec
Şi eşti vocea umbri-mi pustii
Eşti sunetul dulce de cântec
Sirenă sublimă ce-îmbii
Şi eşti raza mea de lumină
O stea ce luceşti sus pe cer
Eşti vântul duios ce suspină
Şi-mi mângâie trupul arcer

Te vreau, te doresc ca un astru
Ce périndă spaţiul etern
Să nu treier cerul sihastru
Să nu rătăcesc un stingher

Cu tine mă simt cel mai liber
Cu tine mă simt acceptat
Mă simt fericit într-o lume
În care-s iubit şi-adorat

Întoarce-ţi privirea spre mine
În ochii-ţi mă-înec cu adânc
Îmi umplu inima de tine
Te-absorb, te iubesc şi tac mâlc.


TRISTUL VESEL VALENTINE

Încerc să nu judec şi totuşi o fac
La tine când mai îndrăznesc
Şi judec că eşti prea departe acum
Distanţa încerc s-o gonesc

Departe-i iubirea dar doru-i nestins
Departe mereu te gândesc
Departe speranţa-mi pluteşte domol
Departe atunci te găsesc
Şi vreau de distanţă să te separ
Din rai să te fur alergând
Şi ochii, şi faţa, şi părul suav
Şi trupul în braţe să-ţi strâng

Aproape te vreau să te văd şi să plâng
De dragoste la pieptul tău
Să-mi tremure trupul uniţi intr-un gel
Să fim împreună mereu

Încerc să nu judec şi totuşi o fac
Te sorb când cu dor mă priveşti
Doar tu mă-nţelegi chiar atunci când eu tac
Şi judec că tu mă iubeşti


RECOMPUNERE

Privesc pierdut în zare cum cade iarăşi ploaia
Ce-alungă acalmia din zilele banale
Şi sterge reflectări ce mă închid în lanţuri
Şi sperie tăcerea din gânduri triviale

Şi când vreo picătură şuvoaie face-n mine
Şi-mi împregnează mintea cu chipul tău de soare
Încep să uit de toate şi vreau să fiu cu tine
Şi te gândesc păşind prin picături de ploaie
Şi stau din nou nostalgic şi meditez la ape
Şi la stropirea blândă ce-mi umple inima
Şi cugetez la viaţă, ce bună-ar fi cu tine
Dacă mi-ai fi în braţe şi să te ştiu a mea

Iar când deplâng distanţa şi depărtarea asta
Ce vrea să ne separe, s-omoare dragostea
Te recompun din ape, din picături de ploaie
Să fii mereu cu mine etern în viaţa mea.

Marius BACIU
California, SUA
martie 2011
 

Referinţă Bibliografică:
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ / Confluenţe Româneşti : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 97, Anul I, 07 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluenţe Româneşti : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Confluenţe Româneşti
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!