Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014        Toate Articolele Autorului

CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; dintr-o sută de bătălii, nu te vei expune nici unei primejdii” 
  
Sun Tzu  
  
Prin CARACTER înţelegem felul de a fi al unui individ, definit ca ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale şi care se manifestă prin comportament - idei, atitudini şi acţiuni. Caracterul este ereditar şi în cele din urmă se însumează cu cel dobândit.  
  
Caracterul este „o carte de vizită, nescrisă pe hârtie, dar săpată în adâncul fiinţei” care te prezintă oriunde, oricând şi oricui. „Caracterul este ca un arbore şi reputaţia este ca o umbră ... ” spunea Abraham Lincoln. Mai în amănunt: felul în care te îmbraci, felul în care îţi alegi prietenii („Spune-mi cu cine te împrieteneşti, ca să-ţi spun cine eşti.”), felul în care te ţii de cuvânt („Cuvintele sunt vocea inimii”), prin punctualitate - calitatea de a face lucrurile la timp („Punctualitatea este politeţea regilor”), prin profunzimea gândurilor şi seriozitatea lor („Tot ce există în mine ca seriozitate, provine din lumea copilăriei”), prin preferinţa faţă de lucruri şi oameni de valoare, prin bunătate, gust şi aprecierea frumuseţii intelectuale, acea frumuseţe care nu înseamnă a şti multe, ci a şti ceea ce trebuie şi aici aş menţiona părerea unora: „Mai bine caractere fără cultură decât cultură fără caracter”, prin comportamentul în familie, în biserică etc. Toate acestea determină caracterul pe care îl ai. Nu putem să ni-l ascundem, căci el iese la iveală. Toate vorbele, mişcările, faptele noastre ne trădează. Caracterul cu care ne naştem trebuie cizelat, dezvoltat cu ajutorul voinţei şi al raţiunii. Până la urmă „eşti, ceea ce ai ştiut să-ţi adaugi”. 
  
Mai în glumă, mai în serios amintesc de faptul că am citit cândva despre o ştiinţă care ar fi apărut pe meleagurile noastre mioritice şi care analiza concepţia miticilor (persoane superficiale şi neserioase) în legătură cu morala, politica şi societatea. Dramaturgul Ion Luca Caragiale a analizat prin metode literare această concepţie, a notat noţiunile cheie: flecăreala, lichelismul, ticăloşia, perfidia, înşelăciunea, aflarea în treabă, megalomania. Mă întreb: cât de mult s-a schimbat viziunea lui I.L. Caragiale în zilele noastre? Oare vrem să fim continuatori perseverenţi ai acelor vremi? Ar fi trist! 
  
COMPORTAMÉNTUL este modul în care ne exteriorizăm, cel care trădează caracterul, prin felul de a acţiona în anumite situaţii. Cu timpul el devine conduită, purtare, un întreg ansamblul al reacţiilor oamenilor în anumite situaţii, la factorii de mediu.  
  
Termenul de comportament a început să fie folosit în psihologie de către psihologul francez Henri Pieron (1881-1964), fondator al psihologiei ştiinţifice, şi de către psihologul american J. B Watson (1878-1958) în modelul psihologic numit Behaviorism, behaviour în engleză însemnând comportament, purtare, maniere. 
  
Există astăzi mulţi oameni debusolaţi şi ne trezim de multe ori că ne revoltăm spunând că trăim într-o lume nebună, nebună! Şi nu este adevărat? Sesizăm de multe ori comportamente agresive care nu se găseau până atunci la persoana respectivă. Sau nu le descoperisem noi? Ca atare, comportamentul unor persoane, uneori, ne surprinde. „Nu m-am aşteptat!” spunem atunci. Este adevărat, poţi deveni agresiv datorită unor probleme psihice care pot apărea pe moment şi care duc la o stare a agresivităţii, acest comportament putând fi tranzitoriu sau stabilizat pentru o perioada mai îndelungată, el ţinând de autocontrol şi de gravitatea problemei respective. Agresivitatea poate fi verbală sau fizică. Cea verbală se manifestă separat sau împreună cu cea fizică. De multe ori vorbele, declaraţiile rănesc mai tare decât pumnul sau palma. Sau, din cauza vorbelor se ajunge şi la pumn, dar astăzi pumnul este mult mai perfid administrat. Agresivitatea poate fi iscată de o persoană căreia îi face plăcere să determine izbucnirea unui asemenea comportament, de cele mai multe ori fiind o persoană care practică ironia demonică, sau plină de orgoliu. Agresivitatea şi lipsa afecţiunii duc la accentuarea dorinţei de a face rău, persoana respectivă neluând în calcul preţul consecinţelor. 
  
Prin observarea comportamentului, o metodă folosită mult în psihologie, se poate defini caracterul unei persoane. Datorită complexităţii, cunoaşterea unui individ bazată pe observaţie, implică în primul rând simţurile, presupune atenţie, iar integrarea într-un tablou unitar a elementelor furnizate pe aceste căi este condiţionată de participarea gândirii. Astfel, cu ajutorul mecanismelor gândirii (judecata, raţionamentul, de tip analitic sau sintetic, inductiv sau deductiv) se pătrunde dincolo de simţuri, se dezvăluie laturi noi, anterior necunoscute. Şi aceasta deoarece există în fiecare om tendinţa de a căuta să pară într-o „lumină” bună, sub anumite aspecte, ceva „mai mult” sau „mai altfel” decât este, mai inteligent, mai capabil, mai important etc. Această tendinţă duce la intensificarea voită a unor trăsături şi la estomparea altora. Mai mult sau mai puţin conştient, fiecare om se comportă, nu numai în relaţiile cu ceilalţi oameni ci chiar faţă de sine, ca şi cum ar juca un „rol” pe scena vieţii. Rezultatele sunt desigur diferite, „rolurile” - mai modeste sau mai complexe. Se consideră că dacă individul reacţionează rapid, mai apropiat de limita spontaneităţii, el este mai „adevărat”, adică poza se suprapune realităţii, felului de a fi, caracterului. Cu toate acestea, spontaneitatea poate demasca rapid un caracter urât, poate fi o manifestare prostească, grotescă, atunci când gândul nu este trecut prin filtrul raţiunii, sau, este cauza unui scenariu improvizat spontan. Filtrul este obligatoriu pentru oamenii maturi, responsabili, în deosebi pentru lideri. Ei trebuie să-şi cântărească vorbele, atitudinile, acţiunile. Cred că, poţi uita în anumite momente că eşti „rege”, dar nu trebuie să uiţi niciodată să te porţi „regeşte”!  
  
Reiese de aici necesitatea ca observaţiile asupra comportamentului să fie mereu supuse analizei, cu scopul de a discerne ceea ce este adevărat de ceea ce reprezintă numai o aparenţă, dar şi făcute în timp util. Aparenţele nu trebuie să fie desconsiderate, pentru că şi ele au o anumită valoare de cunoaştere. „Rolul” pe care, conştient sau nu, şi-l asumă unii oameni în relaţiile cu semenii lor, arată şi el destul de multe lucruri despre structura lor reală, poate demasca dintr-o dată trăsăturile urâte ale caracterului, ascunse până în acel moment.  
  
Dacă vrem să ne schimbăm viaţa în bine, să trăim într-o societate echilibrată, cred că fiecare dintre noi ar trebui să vegheze asupra propriului comportament şi deopotrivă asupra comportamentului conducătorilor care ne reprezintă, ca ei să nu se afle sub influenţa ambiţiilor politice (proprii sau induse), făcute în detrimentul ţării pe care o conduc. Un exemplu de comportament colectiv pozitiv, l-a dat, la vremea sa, psihologul, omul politic C. Rădulescu Motru (1868-1957) amintind în scrierile sale, că marii patrioţi români din prima jumătate a secolului al XIX-lea ceruseră desfiinţarea tuturor privilegiilor. Şi au făcut-o nu din simpatie pentru ideile socialiste, de care erau total departe, ci pentru că „practica privilegiilor le era urâtă din instinct”. Am credinţa că este necesară încrederea în virtuţile neamului, care au fost şi continuă să existe, camuflate astăzi cu oarecare timiditate, din pricina celor mulţi ieşiţi în faţă, cu comportament viciat.  
  
Şi pentru că suntem şi buni şi răi, balanţa cântarului veşnic oscilând, acum parcă înclinând mai mult spre partea negativă a noastră, iar viaţa veşnic curgând, asupra cursului ei trebuie vegheat, cu judecata dreaptă a minţii, ca viaţa să curgă asemeni unui râu din ce în ce mai limpede şi mai curat, în matca sa trudită şi statornicită de atâta vreme, pe care o numim Morală şi care este susţinută de Credinţă, convingerea religioasă fiind un factor decisiv în comportamentul omului. O societate trebuie clădită cu valori morale, pentru ca ea să poată rezista în timp.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1228, Anul IV, 12 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!