Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Fenomenul istoric - reversibil sau ireversibil?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Istoria lumii este tribunalul lumii.”  
  
Friedrich von Schiller 
  
Proverbele sunt vorbe pline de înţelepciune. Ele provin din experienţa vieţii celor care au existat înaintea noastră şi a căror existenţă s-a înscris în istoria acestei lumi. „Un nebun aruncă o piatră şi zece înţelepţi se chinuiesc s-o scoată”, este proverbul românesc pe care-l aud tot mai des în ultima vreme. Chiar aşa? Multor înţelepţi un singur nebun le poate da de furcă? Cert este că fiecare dintre noi simte dezordinea din jurul său, libertatea fără de măsură şi de reper, disproporţia covârşitoare între cei bogaţi şi cei săraci, mizeria morală care include vicii, păcate şi atitudini provocatoare. Ordinea a lăsat demult loc haosului, dar să ajungem până la o gravă turbulenţă – ea fiind una dintre manifestările haosului – parcă nu ne-am fi aşteptat. Există credinţa unora că s-a pierdut legătura cu dimensiunile mai înalte ale conştiinţei, dimensiuni spirituale şi, din această cauză s-ar produce o involuare, omul ajungând la o „specie dăunătoare, ce ar putea distruge întregul Univers”. Oare nu mai cunoaştem Calea care trebuie urmată? Un destin neînţeles ne condiţionează existenţa?  
  
Există, totuşi, în profunzimea fiinţei umane dorinţa de regăsire a adevăratei naturi, de ieşire din visul materiei şi de întoarcere la spiritualitate, la divinitatea care veghează şi ne îndrumă calea vieţii. Dar pentru regăsirea adevăratei Căi, trebuie să ne oprim din drum, să cugetăm, să decelăm între bine şi rău şi numai apoi să mergem mai departe. Vocea interioară, vocea sinelui trebuie să fie mai puternică ca cea a Egoului. Numai ea ne poate face să cunoaştem Calea ce trebuie urmată. Comparând apoi lumea de ieri cu cea de astăzi, adică reflectând asupra istoriei, am putea, cu ajutorul minţii, să alegem, cu o mai mare uşurinţă, binele pentru lumea în care trăim. 
  
Filozofii români au vorbit mult despre omul a cărui viaţă se înscrie în istoria lumii. Lucian Blaga (1895-1961), personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, filozof şi poet, dramaturg, traducător, spune despre istorie că „este prin excelenţă o dimensiune a existenţei umane. Printre toate fiinţele singur omul se poate mândri cu o istorie. [ ... ] Omul creează istoria ... Omul deplin este aşadar fiinţă istorică prin definiţie”. Ca atare, istoria rămâne un câmp de manifestare şi realizare a posibilităţilor umane, modul însuşi de fiinţare a omului. Mai mult decât atât, pentru definirea mai completă a istoriei, Lucian Blaga face din ea expresia destinului sisific al existenţei umane: „veşnic mutilată, redusă, frânată sau chiar anihilată prin preschimbarea transcendentă, stilistică a Marelui Anonim”. Principala caracteristică a modului blagian de a concepe existenţa ar fi misterul, ca element fundamental al existenţei generate de Marele Anonim, care lucrează în viaţă şi dincolo de viaţă, omul încercând mereu, dar zadarnic, să reveleze misterul prin plăsmuirile culturii. Nemulţumindu-l teoriile cunoaşterii - teorii ale faptului - începând cu Kant, Blaga năzuia spre formularea unui tip de cunoaştere care să cuprindă în obiectivul ei şi lumea inepuizabilă a misterelor, pentru a lăsa loc îndoielii şi neliniştii, permiţând astfel realizarea unor presupuneri. Aceasta, probabil, în scopul previziunii viitorului. Omul, conform gândirii lui, are posibilitatea de a înstăpâni natura prin inteligenţă, având un orizont larg, orizontul necunoscutului, inexistent la animale, de aceea „Omul trebuie să-şi prepare singur armele de apărare şi de atac, de care este despuiat şi hrana ce nu-i stă în chip natural la dispoziţie”. Pentru el, fenomenul istoric este un „fenomen concret cosmic - spaţial, numeric singular care poate avea când aspecte ireversibile, când aspecte de repetiţie.” 
  
În aceeaşi idee, filozoful, eseistul Petre Ţuţea (1902-1991) afirma: „Sunt două mari discipline guvernate de principiul ireversibilităţii: termodinamica şi istoria”(Se referea la Principiul II al termodinamicii considerat a fi cea mai metafizică dintre legile fizicii, prin faptul că arată direcţia spre care merge lumea.) Plastic, Ţuţea mai exprima: „Istoria e întemeiată pe conversaţia dintre Eva şi dracul. Aşa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnaţie ... ”. 
  
Filozoful, eseistul Constantin Noica (1909-1987) în Jurnalul de idei vorbea despre existenţa a două procese de conştiinţă remarcabile pentru viaţa sufletească a fiecăruia dintre noi: captarea conştiinţei negative şi a celei pozitive. Cu alte cuvinte, conştientizarea limitelor, descoperirea faptului că nu putem face orice, oricât de lungă ar fi viaţa noastră, sau cum frumos îşi încheie poetul latin Vergiliu, Egloga a VIII-a: „Non omnia possumus omnes” – Nu toţi putem toate. Această descoperire omul nu o poate face prea curând în viaţa sa, şi uneori chiar niciodată. Celălalt proces ar fi conştientizarea sau descoperirea faptului că, deşi nu poţi face decât un lucru anumit oricât de lungă ar fi viaţa, poţi totuşi face destul, în limitele care-ţi sunt prescrise: „Cum îţi apare câte o barieră, câte o sentinţă a destinului, spunându-ţi: asta nu e pentru tine, tot aşa îţi apare câte un îndemn, amintindu-ţi: asta e pentru mine ... ” S-ar înţelege - necesitatea măsurii, simţ întâlnit la puţini oameni. Fiindcă nimic omenesc nu ne este interzis, dar trebuie avut un simţ al măsurii. Cântarul! Apropo de acest simţ al măsurii, amintesc întâlnirea dintre istoricul, politicianul Nicolae Iorga care avea o memorie formidabilă şi o folosea în oratoriile sale, şi inginerul, omul politic Ion I. C. Brătianu: „Ce pot eu învăţa de la un inginer?” „Simţul măsurii, domnule Iorga!” i-ar fi răspuns Brătianu. Ca o observaţie, toţi fanaticii sunt nişte exaltaţi malefici, care nu cunosc măsura, nu acceptă dialogul, părerea altora, ci numai „adevărul” lor. 
  
Filozoful Nae Ionescu (1890-1940) împărţea istoria umană în două mari perioade, una până la Renaştere şi cealaltă după Renaştere: „Până la Renaştere omul îşi cerea scuze în fiecare zi lui Dumnezeu că există, iar după Renaştere Dumnezeu este obligat să ceară omului scuze că există. Chiar dacă istoric această periodizare nu este justă, metafizic este, fiindcă ne revelează drama omului modern supus unui proces de dezdivinizare”. Iată că, în vremurile noastre, acest proces continuă prin încălcarea legilor divine şi nu-i împiedică pe fanatici să-şi urmeze planul lor diabolic. Aşa apar „frustraţii planetei”! 
  
Emil Cioran (1911-1995), filozof şi scriitor care a dovedit o sinceritate şi o luciditate uimitoare, a exprimat, la vremea sa: „Americanii fac greşeli extraordinar de grave, pentru că în primul rând nu ştiu să mintă; şi apoi, ei cred în cuvânt ca într-un lucru sacru, al cărui judecător este poporul. Nu-i văd având vreodată un Talleyrand”. Iată că alţii, prin viclenie, profită şi încalcă gândirea celor care respectă legile logice. Aşa s-o fi scriind istoria? Adevărat că toţi trăim sub acelaşi soare, dar nu toţi avem acelaşi orizont! Înainte de a dori să transformăm ceva, să bulversăm echilibrul şi aşa fragil al lumii, ar trebui să ne cunoaştem, să ne respectăm pe noi înşine dar şi pe cei de lângă noi. Înainte de a impune lumii gândirea pe care o ai, întâi cântăreşte-ţi-o pe a ta! Priveşte-te - n oglindă dimineaţa şi întreabă-te dacă poţi vedea în bucata aceea de sticlă argintată, atât de fidelă, chipul pe care ţi-l doreşti şi întreabă-te dacă, vanitatea zărită pe chipul tău nu provoacă altora dispreţul. Căci nebunia va fi suferinţa aceluia care nu şi-a văzut imaginea adevărată în oglindă. Uneori mă întreb dacă s-a construit cumva un zid împotriva înţelegerii semenilor, a iubirii? Dar zidul va fi dărâmat într-o zi, de cei în a căror inimi mai există flacăra iubirii, a toleranţei.  
  
Istoria este laboratorul în care experimentăm viaţa, obţinând rezultate bune sau rele, funcţie de gândirea noastră care acţionează ca un reactiv, dar poate acţiona şi ca un catalizator, grăbind o reacţie distructivă. Din naşterea şi moartea unor perioade ale istoriei, ar fi trebuit să se tragă învăţăminte. Există dreptul de a apăra binele dobândit, de a nu rămâne pasivi la distrugerea unui popor, oricât de mic ar fi el din punct de vedere numeric, de dragul intereselor meschine, a poftei expansioniste.  
  
Nu pot uita interesantul roman al scriitorului polonez Jaroslaw Iwaszkiewicz Slavă şi fală, citit cu zeci de ani în urmă, din care am reţinut strigătul, ca o avertizare: „Omenirea a alunecat pe o pantă funestă!” Şi când a fost întrebat ce înseamnă o pantă funestă şi dacă se referă la aspectul moral, personajul a explicat: „Nu, câtuşi de puţin! Material, cât se poate de material! O pantă vătămătoare omului pe pământ. Întregul efort al cugetului omenesc tinde spre sinucidere.[ ... ] Poate perioada Renaşterii şi umaniştilor, poate în perioada lui Leonardo Da Vinci a fost cotitura mare a istoriei omenirii, istoria ei frumoasă, crescendo-ul uriaş, consecinţele Renaşterii? [ ... ] Da, ştiu, acum ştiu ce fel de sfârşit vom avea!... ca în Biblie, ca în Apocalipsă. În focul general, în dezintegrarea în atomi a tot ce există şi în dispersarea atomilor. Înţelegi ce crimă a fost dezintegrarea atomului? Ştiinţa a trebuit s-o comită ... ”  
  
Aşa gândea scriitorul în perioada în care a trăit (1894-1980). Iată că acum „panta funestă” priveşte aspectul moral care se adaugă celui material. Ce-i mai rămâne omului? Care-i este slava, care-i este fala? 
  
Se repetă istoria lumii, nu se repetă? Nu se repetă şi uneori se repetă! Este ireversibilă fiindcă vremurile sunt altele, dar uneori se repetă datorită oamenilor care uită relele trecutului şi reacţionează în acelaşi mod greşit, neţinând cont de noile condiţii ale existenţei. Cred că nimeni nu are dreptul să-şi bată joc de libera alegere a unui popor şi a interveni viclean şi brusc cu armele. Şi mai cred că nimeni nu poate accepta ca Răul să fie prezentat în chip de Bine.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Fenomenul istoric - reversibil sau ireversibil? / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!