Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 948 din 05 august 2013        Toate Articolele Autorului

Vasilica ILIE - TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă identific ca o primăvară, întrucât sunt născută într-o frumoasă lună a acestui anotimp, aprilie, 02, şi cum oare sa fie sufletul meu, decât un spirit tânar, plin de iubire, ca şi anotimpul în care se plăsmuiesc iubirile, în care totul reînvie la viaţă? Creaţiile mele reprezintă gândurile, ele sunt cuvintele mele de suflet, în ele am picurat cele mai frumoase sentimente de iubire, în ele vibrează simfonia primăverii, simfonia de dor, a iubirilor neâmplinite, a iubirilor care vin si mor. Îmi place muzica de toate genurile, cu ea trăiesc visurile mele, prin ea mă hrănesc cu iubirea si îmi menţin spiritul tânăr, cu ea mă înalţ până la ceruri, mă joc cu razele soarelui, cu stelele, uneori cânt împreună cu îngerii simfoniile anotimpurilor, alteori mă ascund după un nor şi plâng odată cu el, dar de cele mai multe ori mă identific cu acele culori ale curcubeului după ploaie. Ce poate să fie mai frumos, să fii un curcubeu, să înfrumuseţezi cerul şi să aduci culoare şi bucurie oamenilor, după un potop de ploaie? Iubesc tot ce mă înconjoară: oamenii, plantele şi animalele. Fără aceste „vieţi” eu nu pot exista în acest Univers, mă bucur pentru fiecare clipă trăită aici, pe Pamânt. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dăruit Viaţa şi că m-a înzestrat cu o inimă mare şi un suflet larg, unde încap toate frumuseţile acestei vieţi şi că, la rândul meu, pot dărui din aceste comori semenilor mei. Ce poate să fie mai frumos ca tu să poţi dărui iubire şi bucurie, şi să te simţi împlinit şi mulţumit sufleteşte?  
 
Scriu din prea plinul sufletului. Simt nevoia să mi-l „descarc” prin ideile, trăirile mele, care s-au acumulat de-a lungul anilor, să le transform în subiecte şi imagini ca şi cum le-aş desena mai întâi pe un ecran al creierului, apoi, alunecând ca pe un tobogan, le transform în cuvinte. Este pur şi simplu un angrenaj pe care îl fac din plăcere şi apoi prin acest exerciţiu îi hrănesc şi pe alţii cu bucăţi din sufletul meu căci ce este să scrii o poezie sau o proză, decât să transmiţi emoţii şi vibraţii celor care te citesc?  
 
Mi-am hrănit sufletul de-a lungul vieţii cu frumos, fără resentimente. Tocmai de aceea, sufletul reprezintă muzeul meu spiritual, bogat în energii pozitive, fiindcă am ştiut să culeg esenţa lucrurilor care m-au reprezentat, respectul de sine şi faţă de ceilalţi oameni. Dacă am ales ca gândurile mele să le împletesc în cuvinte, a fost pentru că ele s-au imprimat în sufletul meu ca o carte pe care vreau să o iau cu mine în veşnicie, la judecata de apoi, să reprezinte chiar concluziile scrise în procesul de încheiere cu viaţa.  
 
Dacă cineva m-ar întreba ce îmi doresc cel mai mult, la ora actuală, aş spune că nu mi-aş dori aur, palate, să fiu regină sau pe vreun Făt-Frumos; mi-aş dori copilăria şi tinereţea înapoi, alături de cei dragi. Ele au fost momentele cele mai fericite din viaţa mea şi, când îmi va veni rândul sa plec în veşnicie, aş vrea să plec cu sufletul încărcat de amintirea lor. Poate, de aceea, am rămas ancorată cu sufletul în tinereţe - chiar dacă m-am înţelepţit la umbra anilor - şi asta m-a făcut să mă simt mereu, ca o primăvară, anotimpul în care m-am născut. Tinereţea sufletului meu m-a ajutat să trec peste lucrurile negative şi să mă bucur pentru orice lucru mărunt, bun, care mi s-a întâmplat de-a lungul vieţii, să îl pot vedea, să îl apreciez şi să-i mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dăruit lumina ochilor, simţul frumosului, al datoriei şi al onoarei. Nu m-am lăsat aplecată sub poverile vieţii niciodată, am privit înainte cu seninătate în ochi, cu zâmbetul pe buze, cu verticalitate, chiar dacă sufletul îmi era îndurerat. Întotdeauna am considerat eşecurile din viaţa mea ca pe nişte experienţe unice şi m-am ridicat din cenuşă precum Pasărea Phoenix. Copilăria şi adolescenţa au fost cei mai frumoşi ani; mi-am hrănit sufletul pentru tot restul vieţii cu frumos, bunul simţ şi dragoste pentru tot ce mă înconjoară.  
 
Mi-a plăcut să scriu şi să citesc de mică. Eram prezentă la toate serbările pe care le organiza învăţătoarea mea pe care am iubit-o şi am preţuit-o până s-a stins din viaţă. Am admirat-o ca om şi ca educator fiindcă a fost persoana care iubea copiii şi se dăruia meseriei. La serbările pe care le organiza la sfârşitul fiecărui trimestru eram distribuită în toate rolurile posibile: piese de teatru, dansuri populare, cântam solo, în cor, dar mai ales recitam poezii. Am participat şi la concursurile de recitat care se organizau între şcolile generale din diverse localităţi din judeţ şi am luat chiar marele premiu pe judeţ cu poemul „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiş.  
 
Mi-amintesc că atunci când eram în vacanţa de vară şi nu aveau loc asemenea serbări, eu strângeam copiii ca un adevarat lider; mergeam la gârlă sau pe uliţi şi le vorbeam despre intenţiile mele de a organiza serbări în aer liber. Improvizam o scenă ajutaţi de părinţii noştri, pe locul viran de vis-a-vis de casa părintească. Cortina era făcută din cearceafuri, părţile laterale ale scenei le împodobeam cu diverse cuverturi ţesute de mamele noastre în razboaie, în mai multe iţe, frumos colorate, aduceam fiecare scaune de acasă şi dădeam adevarate spectacole cu prietenii şi colegii mei de joacă în zilele de duminică, după amiază. Veneau părinţii noştri şi vecinii ca la adevărate spectacole care se ţineau în timpul şcolii la căminul cultural. Eram mândri de aplauzele pe care le primeam ca răsplată iar mamele noastre aduceau gogoşi, plăcinte, checuri sau cozonaci şi, la urmă, totul se transforma într-o şezătoare câmpenească.  
 
Primele cărţi pe care le-am citit au fost cele de poveşti luate drept premiu, în clasele mici. Apoi, mi-am făcut fişă la biblioteca din localitate şi îmi alegeam cărţile de citit. Aşa i-am cunoscut pe clasicii noştri poeţi şi prozatori iar la orele de literatură eram mereu cu mâna pe sus să mai aduc completari la biografia şi operele scriitorilor. Aveam cercuri de literatură, reviste literare atât la şcoala generală cât şi în liceu unde eram nelipsită. În liceu, având un profesor exigent la ora de literatură universală, materie pe care o aveam o dată pe săptămână şi care ne impunea să citim tot ce ne recomanda, am citit foarte mult. Primul lucru pe care îl făceam sâmbăta când ajungeam în localitate, de la liceu, era să trec pe la bibliotecă, să-mi procur cărtile autorilor pe care le aveam de citit. Aşa am făcut cunoştiinţă cu marii scriitori universali şi operele lor. Vacanţele le petreceam citind la umbra salcamilor, lângă pârâiaşul din spatele grădinii de legume a curţii părinteşti.  
 
Primele poezii au apărut în revistele şcolare dar, debutul meu a fost făcut după revoluţie, în revista „Formula AS”, cu proza scurtă „Mătuşa Anica şi plăcinta cu mere” (2002), o proză scurtă, scrisă în memoria mătuşii mele Anica, sora cea mică a mamei, pe care am iubit-o foarte mult. Deşi profesia mea este tehnică, de proiectant, instalaţii pentru construcţii civile, legătura cu scrisul nu s-a pierdut şi, după 2006 am descoperit site-urile literare. Poemele mele au început să fie cunoscute în spaţiul virtual şi astfel, am fost invitată să fac parte din antologii de poezii. Debutul în poezie a fost făcut în anul 2007 în antologia de versuri: „Freamăt de timp - freamăt peren”, la Editura 3 D, apoi, rând pe rând, în anii ce-au urmat, în alte antologii de poezii sau proză.  
 
Primul volum personal, intitulat „Fereastra de la răsăritul cuvântului” a văzut lumina tiparului, în anul 2010, la Editura PIM, din Iaşi, lansarea făcând-o tot la Iaşi, la muzeul Mihail Sadoveanu, sub egida asociaţiei „Universul Prieteniei”. Postfaţa a fost scrisă de poeta, scriitoarea, Cezarina Adamescu, membra în USR, un critic literar sever şi un promotor de excepţie al literaturii române.  
 
Apoi, în 2011 mi-a apărut proza „Răscrucea destinului”, o nuvelă de o întindere mai mare, însumând 150 de pagini. Postfaţa a scris-o poeta şi prozatoarea, Maria- Cornelia Postescu, membră în Liga Scriitorilor de la Cluj iar rândurile de pe coperta a IV-a, scriitorul vrâncean Gheoghe Mocanu, membru în USR. Această carte a avut mare succes printre cititorii mei.  
 
Anul cel mai rodnic al meu a fost anul 2012 în care am publicat două volume: - unul de proze scurte „Pete de culoare” care, în anul 2013 a luat premiul Ligii Scriitorilor din Romania, la secţiunea „proză scurtă”, pe anul 2012, cu o postfaţă de poetul Victor Gh. Stan, membru USR şi comentarii pe coperta IV de poetul, jurnalistul, Liviu Antonesei şi poetul, eseistul, traducătorul, Radu Cârneci, membru USR. Celălalt, de poeme, intitulat „Reflecţii”, cu o postfaţă de poetul, jurnalistul, Liviu Apetroaie, membru USR, şi note critice de poetul Gheorghe A, Stroia, membru USR şi de poetul, prozatorul, Geo Galetaru.  
 
Aceste cărţi, care mi-au adus bucurie şi aprecieri din partea cititorilor – le-am vândut foarte bine atât pe internet cât şi la serviciu, având solicitări - au o grafică creată de artişti plastici consacraţi, ceea ce a făcut să sporească mult valoarea cărţii. Îi amintesc cu drag şi le mulţumesc şi pe această cale pentru că au făcut-o din inimă şi pasiune: Maia Martin, Liliana Nastas Brătescu, Mihai Cătrună. Cărţile mele au fost îngrijite de Didina Sava, o persoană inimoasă şi o sufletistă, o iubitoare a literaturii, ea, însăşi, scriind - chiar a luat un premiu pentru proză scurtă la concursul de proză „Mihail Sadoveanu”, în 2012, iar Editura PIM a scos nişte cărţi de calitate, ceea ce m-a făcut să-i rămân fidelă.  
 
Legătura mea cu autori, cu artişti plastici, prieteniile care s-au închegat ulterior, s-a făcut atât pe internet – site-uri literare - cât şi în real, prin lansările de carte şi vernisaje de expoziţii de pictură la care am participat. Am întâlnit autori consacraţi pe care îi admir nu numai prin creaţiile dar şi pentru nobleţea sufletului. Sunt persoana care apreciază omul de calitate şi nu găştile şi mi-aş dori ca acele criterii de evaluare ale autorilor să fie făcute la adevărata lor valoare. Am să închei acest eseu cu câteva aforisme pe care le-am înserat într-o plachetă, intitulată „Prin labirintul gândurilor”, carte ce va aparea cât de curând, pe lângă alte proiecte pe care le am în lucru: „Nu trebuie să trăieşti neapărat într-o colibă, să porţi haine sărăcăcioase, ca să fii modest; totul ţine de nobleţea sufletului!”; „Am învăţat că duşmanilor nu trebuie să le răspunzi cu aceeaşi monedă, ci să-i pui în situaţii jenante prin bunătatea ta”; „Sunt momente în viaţă atunci când ai nevoie să îţi apară în cale oameni frumoşi la suflet. Cred că numai Dumnezeu îi trimite. Preţuieşte-i şi fă-le un piedestal în una din cămăruţele inimii tale!”  
 
Vasilica ILIE  
31 iulie 2013  
Bucureşti  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Vasilica ILIE - TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 948, Anul III, 05 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!