Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011        Toate Articolele Autorului

VASILE CONTA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VASILE CONTA 
  
S-a născut în satul Ghindăoani , comuna Bălţăteşti, judeţul Neamţ la 15 noiembrie 1845, descendent al unei familii de preoţi. Urmează cursurile Şcolii primare de la Tg. Neamţ, unde îl are coleg pe Ion Creangă, iar mai apoi Academia Mihăileană , unde va lua bacalaureatul abia în 1868 pentru că în 1862, întrerupe studiile şi însoţeşte o trupă de actori prin întreaga Moldovă, timp în care scrie o piesă de teatru jucată la Botoşani, iar în 1875 traduce piesa "Miss Multon"de Ad. Belot. În 1864, reia studiile liceale, petrecându-şi vacanţele la Cahul unde tatăl său, preotul Grigore Conta, era protoiereu. La finele acestor vacanţe, se simţea atât de bine încât credea că a scăpat definitiv de boala crudă ce-l chinuia (T.B.C.). Conta n-a folosit aceste vacanţe numai în scopul întremării sale fizice, ci cules poezii populare din împrejurimi, pe care le-a strâns într-o colecţie intitulată "Cântece basarabene". 
  
După absolvire, funcţionează ca profesor suplinitor la Catedra de filosofie. În acelaşi an, 1968, se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi. În octombrie 1869 obţine o bursă din partea „Societăţii pentru încurajarea junimii române la învăţătură („Pogor–Fătu”) şi este trimis pentru studii comerciale în Belgia, unde urmează cursurile Institutului de Comerţ din Anvers, pe care le încheie în 1871, iar după obţinerea diplomei studiază şi dreptul, dobândind, după numai un an, titlul de doctor în drept al Universităţii din Bruxelles. Revenit în ţară, Vasile Conta va practica avocatura şi va obţine, prin concurs, Catedra de Drept Civil a Universităţii din Iaşi. 
  
Şi pentru că Mihai Eminescu era la studii în Belgia (1870-1872), Vasile Conta îi trimite Cântecele basarabane . Eminescu îi răspunde : Mi-ai trimis, domnule Conta, un prieten sincer ca să mă iau în ceasuri lungi şi plictisitoare. A fost o revelaţie pentru mine "Cântecele basarabene". Multe din ele samănă cu cele din Moldova de sus. Ah!, cum aş dori să văd această parte înstrăinată ... . 
  
Dragostea lui Conta pentru Basarabia va fi afirmată public imediat după 1877, când ruşii şi-au manifestat intenţia de a răpi din nou cele trei judeţe din sudul Basarabiei. Conta, acum profesor universitar şi filozof de renume european, îşi foloseşte condeiul în apărarea Basarabiei şi scrie în acest scop trei articole : Basarabia , Chestia Orientului şi Viitorul României pregătit de domnul Brătianu şi Kogălniceanu . Toate trei, dar mai ales ultimul, a avut un mare ecou, fiind reprodus în toate ziarele. Degeaba însă. Nu s-a mai putut face nimic. Dreptatea era din nou îngenuncheată de forţa oarbă a celui mai tare. Basarabia a rămas în continuare şi este şi astăzi, o rană vie în trupul ţării noastre. 
  
Începând din 1875 traduce şi adnotează legi, practică avocatura, publică în Convorbiri literare prima sa lucrare filosofică, Teoria fatalismului, studiu ce apare în 1877 şi în limba franceză, la Bruxelles, apoi Teoria ondulaţiei universale (1877), Încercări de metafizică (1878). Ultima lucrare a fost tradusă în 1880 în limba franceză la Bruxelles, cu titlul definitiv Introducere în metafizică. 
  
Filozof de talie internaţională, fost ministru , profesor universitar la Iaşi, Vasile Conta este una dintre figurile proeminente ale culturii noastre progresiste. În 1873 ocupă postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. Din 1873 frecventează şedinţele Junimii , unde susţine prelecţiuni populare , apreciate de mari oameni de cultură, printre care şi Mihai Eminescu, pe atunci redactor al "Curierului de Iaşi". 
  
Bolnav de ftizie, efectuează o ultimă călătorie în Italia, înainte de a muri, la 22 aprilie 1882. Corpul său a fost transportat la Iaşi şi înmormântat la cimitirul Eternitatea . I s-au făcut funeralii naţionale. 
  
În ziua aceea bunul său prieten Mihai Eminescu scria în ziarul „Timpul” un necrolog mişcător. „Convorbiri Literare”, revista în care îşi publicase pentru prima data operele filosofice, l-a omagiat prin pana lui Iacob Negruzzi, iar revista Contemporanul îşi încheia astfel necrologul sǎu: Ţara româneascǎ a pierdut, pe unul din cei mai însemnaţi oameni ai sǎi . 
  
Gânditor patriot, statornic ancorat în problematica timpului său, Vasile Conta s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat naţional, pentru apărarea şi consolidarea independenţei, pentru dezvoltarea industriei, a comerţului autohton, a învăţământului şi a culturii. 
  
Opera sa filosofică s-a format, în condiţiile orientării materialiste a ştiinţelor naturii în ţara noastră, sub influenţa materialismului francez, a materialismului vulgar şi a cuceririlor ştiinţelor naturii, în special a darwinismului. Ideile lui ateiste au avut un ecou în ţară, în cercurile progresiste ale vremii, găsind adepţi printre oamenii de ştiinţă, ca şi în rândurile tinerilor.  
  
În perioada studiilor în străinătate luase contact cu operele unor gânditori ca Spencer, Darwin, Tylor, Buckle, J. St. Mill, Macaulay, A. Comte şi cu ideile lui L. Buchner, K. Vogt şi J. Moleschott, îmbrăţişând evoluţionismul şi materialismul. La acea vreme, Titu Maiorescu manifesta serioase rezerve faţă de posibilitatea creaţiei filosofice româneşti originale, îndemnând mai degrabă la acumulări şi asimilări temeinice din filosofia europeană. 
  
Lucrările sale filosofice s-au tipărit şi în limba franceză la Paris, Bruxelles şi Iaşi, bucurându-se de apreciere dincolo de graniţele ţării. Filosofia materialistă a lui Vasile Conta, ideile lui ateiste au avut un ecou în ţară, în cercurile progresiste ale vremii, găsind adepţi printre oamenii de ştiinţă, ca şi în rândurile tinerilor; pentru unii dintre aceştia ea a constituit o punte de trecere spre concepţia marxistă. Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieţii sau postum, au apărut atât în româneşte cât şi în franceză, mai toate bucurându-se de prefeţe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români şi străini. Astfel, Teoria fatalismului, apărută în româneşte în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefaţă de L. Buchner, va apărea la Paris în 1895; Originea speciilor, apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în limba franceză în 1888, la Iaşi; Încercări de metafizică (1879) va apărea şi în franceză, la Bruxelles, în 1880 cu titlul Introduction a la Metaphysique . Postum vor apărea: Bazele metafizicii (în limba franceză, în traducerea lui D. Rosetti-Tescanu cu titlul Les fondaments de la metaphysique, Paris, 1890); Întâiele principii care alcătuiesc lumea (în limba franceză cu titlul Premiers principes composant le monde , 1888, Iaşi) ş. a. Prima ediţie a operelor complete ale lui Vasile Conta apare în 1914, coordonată de Octav Minar, la Editura C. Sfetea, Bucureşti, şi cuprinde, pe lângă operele menţionate, scrisori, acte şi manuscrise inedite (poezii, cugetări, discursuri parlamentare, articole politice, studii juridice, proiecte de lege şi regulamente, însemnări, note explicative). Sunt publicate, în această ediţie, scrisorile primite de Vasile Conta de la L. Buchner. Ch. Darwin, E. Haeckel, O. Liebmann, E. Tylor, E. Zeller, H. Ulvici, E. Reich, J. Lubbock, B. Muller, N. Morisson, H. Delboeuf, Eltlruh. Între ediţiile operelor filosofice ale lui Vasile Conta se numără: Opere filosofice (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1922, ediţie îngrijită de Nicolae Petrescu); Opere filosofice (ediţie îngrijită de N. Gogoneaţă, Editura Academiei, 1967); Scrieri filosofice alese (ediţie îngrijită de Nicolae Gogoneaţă, Editura Minerva, Bucureşti, 1975) ş.a. Lucrările lui V. Conta au fost recenzate de numeroase reviste străine de prestigiu printre care: Revue Philosophique, La Critique Philosophique, La Revue de Belgique, Athaeneum, Menschentum, Journal d'Hygiene ş.a. De o mare atenţie se vor bucura în ţară operele filosofului român din partea lui Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi, I. Nădejde etc. care vor puncta elogios realizările lui V. Conta nu numai în filosofie, dar şi în conferinţe publice, articole şi discursuri parlamentare. 
  
Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de ştiinţele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluţiei pe care a intitulat-o "Teoria ondulaţiunii universale". Evoluţionismul lui Vasile Conta are, în ansamblu, un caracter mecanicist, dar cu toate acestea, concepţia lui conţine şi unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influenţa lui Herbert Spencer, adoptând necritic "teoria organicistă". 
  
A fost cel dintâi filosof român care a pus bazele unui sistem filosofic propriu, original. 
  
În concepţia sa, există un determinism universal, care se manifestă în toate domeniile: natură, conştiinţă, economie şi viaţa socială. Determinismul social este explicat prin apelul la datele istoriei, economiei şi ale statisticii. Istoria este o ştiinţă care ne arată "legătura de cauză şi efect sau legătura de evoluţiune ori metamor fozare ce există între faptele sociale ce se succedă în curgerea vremii". Ea a încetat de a mai fi "o poveste a faptelor eroice ale unor oameni de seamă", care acţionau "după bunul lor plac", istoria căutând acum legi, legăturile dintre "faptele sociale". Dezvoltarea, progresul sunt rezultat al mişcării ondulatorii, care se înfăptuieşte prin apariţia şi dispariţia formelor materiale deosebite calitativ unele de altele; pe calea înlăturării vechilor forme materiale şi a apariţiei unor forme noi, mai perfecte, pe calea luptei noului cu vechiul, în succesiunea permanentă din procesul evoluţiei formelor materiale, fiecare fenomen dispare odată co apariţia altui fenomen mai perfect, exemple fiind luate din dezvoltarea ideilor sau procesul adevărului. Izvorul dezvoltării se află în interiorul fenomenelor, "în fiecare fiinţă vie, evoluţiunea complexivă rezultă mai cu seamă din echilibrul şi lupta forţelor interne, adică a acelor forţe care se nasc din interiorul forţelor ce evoluează". 
  
Militând cu fermitate în favoarea determinismului materialist, gânditorul român a fost un adversar intransigent, al teoriilor indeterministe, în special al teoriei liberului arbitru, care puneau la baza lumii voinţa, indiferent cum era concepută, ca o forţă oarbă, inconştientă, ori ca o forţa conştientă naturală sau supranaturală. În concepţia sa asupra determinismului se manifestă clar două tendinţe: pe de o parte combate voluntarismmul indeterminist, iar pe de altă parte repudiază “fatalismul religios”, predeterminarea. Împortriva teoriei liberului arbitru, Conta afirmă că toate fenomenele sunt conduse de legi imuabile “fatale“ care exclud întâmplarea şi libertatea voinţei; fatalismului religios îi opune o concepţie ce admite într-o oarecare măsură libertatea de acţiune a omului, bazată pe cunoaşterea cauzalităţii problemelor. 
  
Fiind împotriva indeterminismului, Conta relevă de la început legitatea fenomenelor lumii, afirmând că toate fenomenele de care se ocupă ştiinţele pozitive sunt regulate de către legi inflexibile . Respingând liberul-arbitru el exclude deplina libertate a voinţei: Prin urmare nu există nimic din ceea ce s-a numit voinţă liberă, lumească sau dumnezeiască . 
  
Deşi Conta îşi îndreaptă eforturile spre a demonstra legitatea fenomenelor psihice şi a celor sociale, el urmăreşte în primul rând să argumenteze ideea că determinismul recunoscut în domeniul fenomenelor fizice există şi în celelalte domenii. Este evident că făcând clasificarea legilor, el recunoaşte specificul legităţii fenomenelor psihice şi sociale dar nu asupra acestui specific îşi concentrează atenţia. În ultimă instanţă el se limitează la extinderea ideii determinismului asupra altor domenii, aşa încât, trăsăturile determinismului susţinut de el sunt similare trăsăturilor acelei concepţii care a apărut mai devrememe, fiind condiţionată de dezvoltarea mecanicii şi fizicii. El are meritul de a fi adus argumente convingătoare în sprijinul determinismului social. Deoarece nu s-a preocupat de specificul legii societăţii şi a conceput necesitatea ca un lanţ neântrerupt de cauze şi efecte, Conta a ajuns inevitabil la un determinism metafizic, denumit de el, fatalism. În concepţia sa, fatalism înseamnă o necesitate absolută în faţa căreia voinţa omului este neputincioasă, fiindu-i subordonată complet. 
  
Filozofia materialist dialectică a folosit termenii obiectiv, obiectivitate, care exprimă mult mai precis însuşirile legilor de a fi proprii lucrurilor, de a nu putea fi desfiinţate sau modificate de oameni. 
  
Termenul de fatalism utilizat de Conta se apropie foarte mult de obiectivitate, obiectivism; el păstrează însă o anumită nuanţă metafizică imprimată de caracterul filozofiei materialiste, care l-a consacrat. Noţiunea de legi fatale se opune, în concepţia lui liberului arbitru. Categoria de lege fatală este incompatibilă în filozofia sa cu noţiunea de voinţă liberă sau dumnezeiască, dar în acelaşi timp şi cu întâmplarea. 
  
Pentru a dovedi determinismul fenomenelor psihice Conta le-a împărţit în două mari grupe: a) procesele psihice care condiţionează cunoaşterea; b)procesele psihice care determină comportarea omului. 
  
Meritul lui în analiza acestor probleme constă în aceea că a văzut determinismul proceselor psihice în activitatea de reflectare ce se realizează cu ajutorul reflexelor, că a dovedit cu date ştiinţifice caracterul legic al fenomenelor psihice. Orice acţiune reflexă, fiind un fenomen curat fiziologic, atârnă cu totul de cauze materiale adică de forţele naturale ale materiei. Şi fiindcă aceste legi sunt stapânite de legi fatale, urmează că şi acţiunile reflexe iau naştere şi se executează în chip real . 
  
Conta admite existenţa unor reflexe despre care avem cunoştinţă şi consideră acţiunile omului ca fiind mijlocite de conştiinţă, deosebite deci de mişcările corpurilor neînsufleţite. Referindu-se la o piatră împinsă de un uragan ce se va rosotgoli de pe dealuri până ce se va aşeza într-o vale sau la un loc adăpostit şi la un om surprins de un asemenea uragan, care va fugi şi se va ascunde, după ce va chibzui poate în deplină cunostinţă, Conta insistă doar asupra indentităţii mişcării corpurilor neînsufleţite şi a celor dotate cu conştiinţă, din punctul de vedere al acţiunii cauzale, fară a relevea specificul determinismuli la fiinţele vii, la cele înzestrate cu constiinţă în special (deşi recunoaşte acest specific). 
  
Filozoful român vede unilateral legătura organismului cu mediul, ca o legătură univocă: condiţiile externe determină toate acţiunile omului, chiar dacă aceste acţiuni sunt rezultatul uneia sau al mai multor cauze, chiar dacă aceste cauze sunt cunoscute de om. Din natura fatalismului rezultă că, dacă noi am cunoaşte cu preciziune toate cauzele care au să influenţeze asupra cutărei persoane la cutare moment din viitor, am putea prezice asemenea cu preciziune, tot ce acea persoană are să simtă, să gândească şi să facă in acel moment, întocmai cum putem prezice apropierea unei comete sau momentul fazelor lunii ori al eclipselor de soare şi lună.  
  
____________________ 
  
Bibliografie : 
  
1. Istoria filosofiei româneşti, Editura Academiei R.S.R.,1972  
  
2. http ://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta 
  
George Baciu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VASILE CONTA / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 179, Anul I, 28 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!