Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Vasile Ciubotaru. Renaşterea comunei Iteşti
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iubitor şi sprijinitor al Majestăţii Sale Regelui Mihai, al monarhiei şi regalităţii române, al valorilor Familiei Regale a României, venerabilul Vasile Ciubotaru, cu tradiţii de familie canalizate pe această credinţă şi ideal, este decanul de vârstă al monarhiştilor din filiala Bacău a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, inima, spiritul şi energia ei. Membru de onoare şi membru activ al acestei alianţe, venerabilul Vasile Ciubotaru este oglinda istoriei care reflectă pentru învăţăminte, chipuri de români adevăraţi şi de valoare! A fost primar al comunei Iteşti şi a rămas coloana pe care această comunitate îşi sprijină trupul şi îşi ridică spiritul. Venerabilul Vasile Ciubotaru este rând cu litere aurite, scris la începutul istoriei unei comune renăscute, Iteşti, şi în miezul istoriei României, ca exemplu de român cinstit, harnic şi trebuitor pentru armătura ei, ca fierul pentru cimentul din care se clădesc cetăţile de azi.  
 
Comunei Iteşti, de la o depărtare de numai câţiva kilometri de Bacău, cerul îi revarsă pe frunte balsam de azur şi-i stoarce lacrimi de rouă din bumbacul norilor. Mantaua de codri de stejari şi fagi îi acoperă spinarea dealului sfârtecat de râpi, care are la subsuori pâlcuri de cătini, de măcieşi măcriş şi salcâmi.  
 
Talazurile albastre ale Bistriţei îi răcoresc gleznele de argilă. Satul acesta a fost hărăzit a fi mai puţin surpat de ifose, megalomanie, opulenţă. De curând a redevenit comună, aşa cum a fost cândva.  
 
Negreşit, Iteştiul, aşa cum cred că se va întâmpla într-un târziu cu toate aşezările acestui prea lovit şi răbdător neam, va prospera, nici nu este de admis altă ipoteză. Prosperă şi azi dar şi-a regăsit târziu cadenţa vitală, după ani lungi de apăsări de sus şi de jos, şi a plecat pe drumul ieşirii din negură odată cu reînfiinţarea comunei a cărei centru administrativ este şi se numeşte întocmai Iteşti.  
 
Păstrarea satului se datorează celor care l-au apărat înainte, ridicarea lui de pe genunchi se datorează celor care au grijă de el azi!  
 
La Iteşti, au mai rămas uliţe scăpate de plugul tractoarelor, necontopite de ţarini, au mai rămas case pitoreşti pitite, pe ici, pe colo, pe sub nuci şi salcâmi, şi încă nu s-au ivit prea multe monstruozităţi arhitecturale. La Iteşti se află mormintele străbunilor satului, iar printre tei şi salcâmi picură întruna scânteile astrelor în care ochii lor veghează.  
 
Iteştiul este şi va mai rămâne o aşezare nesluţită, unde dorul cel mai covârşitor, care este dorul de vatra străbună, dă piept cu modernismul kitsch, invadator, şi îl învinge…! Cei care l-au apărat şi-au sfârşit drumul, cei care îl îngrijesc azi continuă acest drum cu primarul întemeietor al comunei, Vasile Ciubotaru, iar apoi, cu fiul fostului primar, Norocel Ciubotaru.  
 
Despre Norocel Ciubotaru se va vorbi mai târziu, cu măsura pe care o va merita, iar despre tatăl său, Vasile Ciubotaru e timpul azi de vorbit... S-a tras linia şi s-a făcut fracţia unei aritmetici pe care singur şi-a alcătuit-o. În întreaga perioadă în care a fost în fruntea obştii a întipărit propriile fapte în cartea ce nu-i altceva decât oglinda satului, iar acum e timpul deschiderii acestei cărţi, a cititului şi judecăţii. Aşa-i vine rândul fiecăruia!  
 
La predarea destinului comunei în mâinile propriului fiu, venerabilul Vasile Ciubotaru - de acum cu acest apelativ va fi regăsit mereu în cuprinsul acestei poveşti de viaţă - insera într-un „Jurnal de primar” luxos şi cinstit, ilustrat cu momente din viaţa satului şi alcătuit cu gîndul la atunci când venerabilul va fi numai o amintire: „Astăzi mă retrag din viaţa publică a comunei Iteşti cu povaţa să alegeţi în continuare şi întotdeauna, oameni cinstiţi şi oneşti, iteşteni adevăraţi, gospodari din satelenoastre ale căror rădăcini le cunoaşteţi, fără interese obscure, iar de veţi face aşa eu garantez că această comună va dăinui mai departe, până în vecii vecilor”.  
 
Ar trebui să intrăm în satul său şi să îl cunoaştem mai întâi pe el. Noi, românii, străbatem toate colţurile lumii dar mult mai greu facem călătorii mai scurte prin ţară, ca să îi cunoaştem frumuseţile. Iată aşa, puţini oameni au văzut vreodată peisajul comunei Iteşti, şi fin, şi sălbatic, îngânat de zbuciumul Bistriţei şi de foşnetul codrilor.  
 
Cel mai mare ca suprafaţă, dintre satele componente ale comunei este Iteşti. Urmează satul Dumbrava, iar satele Ciumaşi şi Făgeţel sunt mai mici şi se situează pe spinarea stâncoasă a dealului pe sub care se varsă sugrumată de canalizări şi hidrocentrale, Bistriţa.  
 
Comuna Iteşti este aşezată, aşadar, în partea nord- estică a oraşului Bacău, pe o zonă colinară şi de şes, şi este mărginită de râurile Siret şi Bistriţa, care vin de la est şi de la vest, îndreptându-se unul spre celălalt şi strângându-şi laolaltă apele, mai apoi, în apropierea Bacăului, pentru ca să se reverse împreună în Dunăre, lângă Galaţi.  
 
Relieful comunei, ca şi tipul climatic, specific zonei de silvo-stepă (cu ierni aspre şi veri călduroase), sunt favorabile agriculturii şi plantaţiei de pomi fructiferi (predomină, deci, producţia de cereale, legume, fructe, dar şi sectorul zootehnic, de creştere a animalelor şi păsărilor).  
 
Ritmul economiei comunei Iteşti este pulsat de activităţile prestate de societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, persoane fizice autorizate, asociaţii familiale… Principalul obiect de activitate al acestora îl constituie comerţul, serviciile, transportul, alte activităţi agricole. Comuna numără peste 1421 locuitori, cu preocupări diferite: ţărani agricultori, muncitori, intelectuali… Nou înfiinţată, această comună începe să păşească pe drumul luminii, iar oamenilor le-au revenit zâmbetul şi speranţa.  
 
Iteşti a fost comună, dar s-a desfiinţat, ca urmare a unei reîmpărţiri administrativ teritoriale, pentru ca în anul 2005 să fie reînfiinţată, prin desprinderea satelor Iteşti, Ciumaşi, Dumbrava şi Făgeţel, din comuna Bereşti Bistriţa. Primele ei atestări documentare datează din 19 aprilie 1599, iar denumirea i se datorează boierului Itescu, întemeietorul aşezării.  
 
Ambianţa locală are ca primă cauză apropierea interumană. Între şi din rîndul localnicilor, primul primar al reînfiinţatei comune, venerabilul Vasile Ciubotaru e un fiu al satului care nu a avut niciodată gândul de a-şi făuri un domiciliu altundeva, nici dacă s-ar fi putut să aibă şansa de a se strămuta într-un colţ de rai, deoarece, pentru el, Iteştiul este colţul de suflet. Lui i se pot atribui meritele unei organizări calitative la nivel administrativ, în interesul comunitar, pentru timpul prezent şi fără îndoială şi pentru viitorimea cea atât de fascinată de drumurile europene. Zi de zi se dezrădăcinează de la vatra părintească, astăzi mai mult ca oricând, iteştenii. Este începutul unui ev măcinat de criza economică planetară, iar disperarea încrâncenează pe românii copleşiţi de odiseea cuceririi occidentului! De aceea, cel mai sfânt ideal al primarului Vasile Ciubotaru, de la începutul primului mandat şi până la retragerea sa din administraţie, este acela de a face să nu-şi mai lase oamenii casele, plecând în toate laturile lumii, să rămână pe vatra clădită de părinţi, unde să reînvie din moarte şi cenuşă bucuria de a trăi, a munci şi a petrece acasă!  
 
Acest ideal poate fi perceput în tot ce s-a făptuit până acum la Iteşti şi în proiectele care au fost orientate spre ziua de mâine, având adeziunea şi participarea activă a comunităţii. Aceasta face ca Iteştiul să nu fie numai o comunitate aşezată pe suprafaţă orizontală ci şi pe altitudinea spiritualităţii percutate de explozibilul cel mai eficient al exemplului personal al fostului primar: spiritul bunei orientări, al distingerii valenţelor demnităţii, cinstei, onoarei, exigenţei, dar în acelaşi timp, al armoniei în comunitate, al identificării aspiraţiilor comune, al găsirii mijloacelor bunăstării, foloaselor coabitării în casa comună a întregii suflări a satelor aflate în administraţia Iteştiului.  
 
O mare eşuare a fostului primar al Iteştiului, fără vina sa, însă, este încercarea de readucere în perimetrul administrativ al comunei a unui teren pierdut, apoi trecut prin mai multe administraţii, numai în a celei de drept, nu! Este vorba despre o parte suficient de mare de teritoriu comunal pe care se aflăun imobil conţinând 124 de clădiri şi terenul aferent de 60 de hectare, care a aparţinut până în anul 2011, când a fost dezafectată, unei cazărmi cu destinaţie de depozit de muniţie. Acest teren nu are clarificat încă, statutul juridic. Se află în administrarea nemijlocită a Centrului eparhial Roman, dar un lot de 13,9 hectare figurează în amenajamentul Ocolului Silvic Fântânele,proprietarul de drept nefiind stabilit în instanţă. Asupra proprietăţii acestei suprafeţe şi clădirilor, primarul comunei Iteşti, Vasile Ciubotaru a făcut nesfârşite demersuri ţintind atragerea lor în administrarea şi folosul aşezării.  
 
Nedefinirea statutului juridic creează inconveniente în legătură cu evaluarea soluţiilor de valorificare a fostei cazărmi, cu obţinerea avizelor de tăiere a vegetaţiei arboricole, constituite din salcâmi în vârstă de peste şaptezeci de ani, din care cauză se şi depreciază şi constituie şi un pericol, de prăbuşire, unii fiind putrezi sau uscaţi. Vegetaţia arboricolă a cazărmii nu a fost inclusă în fondul forestier naţional, excluzându-se restricţionările de tăiere, din partea unităţilor silvice acreditate şi competente. Punctul de vedere al Centrului eparhial Roman se referă la o administrare eficientă, la un program de investiţii pentru imobilul de la Iteşti. Punctul de vedere al primarului Vasile Ciubotaru coincide la unison cu al locuitorilor comunei şi vizează dreptul de proprietate asupra lui, pe baza simplului raţionament că este amplasat pe teritoriul comunal. În aceeaşi măsură sunt revendicate câteva parcele de către unele persoane fizice.  
 
Dar în contragreutate,fostul primar de la Iteşti, venerabilul de astăzi, Vasile Ciubotaru, numără împliniri mult mai multe şi vitale pentru Iteştiul de azi, şi pentru Iteştiul de mâine! „Comuna”, spune fostul primar, „s-a smuls din somnul indiferenţei şi neputinţei altor conducători străini de satele şi nevoile noastre şi a devenit independentă. A intrat pe mâna unui iteştean, pe mâna mea. Mesajul pe care eu l-am primit de la părinţi şi pe care vi-l retransmit ca testament vouă, oamenilor născuţi, învăţaţi, trăiţi şi rodiţi aici pe pământurile Iteştiului este să nu daţi vreodată libertatea voastră şi munca bunicilor voştri, să nu daţi fratele în mâna străinilor de orice fel. Pe ei n-o să-i doară nicicând inima de cimitirile noastre, de nevoile noastre sau de bucuriile noastre.  
 
Eu, cât am trăit şi Dumnezeu va lăsa să mai trăiesc o să fac aşa cum toată viaţa am făcut. Am să sufăr cu tine iteşteanule, am să mă bucur alături de tine, am să muncesc şi am să mă odihnesc alături de voi cei care mi-aţi fost camarazi într-o viaţă zbuciumată, plină de bucurii şi necazuri”... Toate împlinirile de până azi ale venerabilului Vasile Ciubotaru încep odată cu primele zile de după evenimentele din 1989 iar, din altă perspectivă de analiză, chiar de mai înainte. Nu se poate spune că totul s-a oprit azi, când nu este înlăturat în niciun caz de comunitatea pe care o slujeşte încă, prin împărtăşirea experienţei proprii, de o viaţă de om.  
 
Fireşte, realizarea sa de referinţă rămâne întemeierea comunei. În raza reflectorului, proiectată asupra activităţii venerabilului sunt scoase rând pe rând în prim plan alte izbânzi, pe care rari sunt acei ce le pot înmănunchea în portofoliul lor de edili.  
 
A reconstruit un nou sediu al primăriei, modificând arhitectura unei clădiri vechi pe care a înălţat-o şi căreia i-a extins jur împrejur perimetrul şi a aspectat-o în linii arhitecturale moderne şi armonioase, creîndu-i spaţii largi abilitate corespunzător activităţilor specifice - se poate vorbi, de fapt, de un ansamblu de aşezăminte ale primăriei, cu dispensar medical şi locuinţe pentru medici.  
 
În primăvara anului 2012 s-au asfaltat primele tronsoane ale drumurilor glodului de altădată, prin satele Dumbrava şi Iteşti şi s-a reparat în etape şcoala din Iteşti. Aici, „s-a muncit din greu”, spune venerabilul Vasile Ciubotaru, „dar cu drag şi cu gândul la copiii comunei noastre, la prezentul şi viitorul lor, cu dorinţa ca aceştia să aibă condiţii de învăţătură similare celor din oraşele ţării”. Şcoala care funcţionează azi, denumită Şcoala Gimnazială „Gheorghe Bantaş” este o instituţie ce pune la dispoziţia copiilor cadre şi fond didactic optime procesului de învăţământ (mai rămâne de văzut în ce măsură va ajunge, în integritatea ei, să fructifice aceste condiţii, prin rezultate şcolare de cel puţin nivelul educaţiei şi învăţământului cristalizate dintotdeauna aici, ca rod al eminenţei unor învăţători şi profesori - apostoli ai satului - cu rare aptitudini şi rezultate şcolare). Are abilitat un laborator de informatică, dotat cu aparatură adecvată, are bibliotecă dotată cu un fond de carte poate nu suficient, dar, oricum, în proces de achiziţionare. S-a construit o şcoală nouă la Dumbrava şi a început ridicarea unui Cămin Cultural. A sprijinit cu substanţiale contribuţii personale, bisericile din comună, pentru diverse cheltuieli.  
 
La Iteşti este instituită diploma „Model de viaţă” care se decernează venerabililor aşezării, cinstitori şi consfinţitori ai locurilor pe care au vieţuit şi care vor lăsa urmele lor, viitorimii satelor, în măsura în care vor mai exista iniţiatori şi pomenitori ai trecutului, cu oamenii şi faptele lui.  
 
Cum spune fostul primar, proiectul reînfiinţării comunei a „încolţit” imediat după evenimentele din anul 1989: „în inima mea a încolţit speranţa ca fosta mea comună Iteşti, la desfiinţarea căreia am asistat în anul 1968, fără nicio putere de a o ajuta, să primească din nou statutul de comună şi să reapară din nou pe harta judeţului şi a ţării cu titulatura Comuna Iteşti. Primele şi cele mai multe lupte le-am dus cu autorităţile comunei Bereşti Bistriţa”.  
 
Cu această viziune, venerabilul Vasile Ciubotaru a început mersul pe povârnişul, pe cât de greu de urcat datorită demersurilor birocratice, pe atât de îngreunat de fosta primăriţă Maria Amarghioalei Juncu, cea care, după spusele venerabilului. a înstrăinat terenul satului, ce cuprinde depozitul militar dezafectat şi tot ea ar fi boicotat şi oprit un referendum pentru reînfiinţarea comunei.  
 
Pierzând alegerile, în 2005, în favoarea candidatului Mihai Dăscălescu, Maria Amarghioalei Juncu şi-a pierdut totodată puterea şi capacitatea de a mai fi barieră în drumul ireversibil al reînfiinţării comunei Iteşti. Viceprimar este numit acum cel ce mai târziu avea să devină primarul comunei pe care o va reînfiinţa, Vasile Ciubotaru. Imediat, venerabilul a organizat un referendum în urma căruia, cu un procent de 74 la sută se va decide delimitarea pe harta locală regională a unei noi şi deopotrivă vechi comune: Iteşti.  
 
Odată făptuit actul reînfiinţării, Vasile Ciubotaru este numit primar interimar, pentru ca la alegerile din noiembrie 2005 să devină primar titular susţinut de un vot majoritar în proporţie de 80 la sută din electorat. Acesta a fost şi startul la reconstrucţia comunei. Drumurile de pământ şi cu gropi în care se răsturnau căruţele şi asupra cărora năvăleau apele de sus, din păduri şi de pe valea Ciumaşului mai cu seamă, ori îl înfundau troienele, au fost pietruite, fiind făcute practicabile, iar unele tronsoane au fost asfaltate. A venit apoi timpul reabilitării, reconstruirii şi igienizării şcolilor, al construirii Primăriei şi Poliţiei. A venit timpul unei asistenţe medicale de specialitate, al renovărilor şi restaurărilor edificiilor de cult, al renovării Căminului Cultural din satul Ciumaşi şi al construirii unuia în satul reşedinţă de comună. Construcţia extinsă a reţelelor de aducţiune şi alimentare cu apă curentă este un alt intertitlu al cărţii realizărilor în timpul administraţiei Vasile Ciubotaru. A fost modernizată reţeaua electrică, iluminatul public şi multe altele...  
 
„Avem nevoie de oameni puternici, cu sprijin puternic, patrioţi locali, iteşteni nu venetici, oameni pe care să-i doară sufletul de comuna noastră. Ce am câştigat cu truda noastră mare poate pieri într-o clipă dacă rămânem pemâna altora. Vreau să fim uniţi şi să lucrăm în armonie pentru o soartă bună a locuitorilor comunei noastre. Vă ştiu inteligenţi şi cu dragoste de comuna noastră. Vreau să dovedim întotdeauna lucrul acesta”! Este testamentul unui om între şi pentru oameni, fiu al satului Iteşti pe care l-a slujit o viaţă şi a cărui istorie a adunat de la el fapte ce mai târziu vor fi poate mai bine aşezate la fundaţia aşezării.  
 
Un singur amendament îmi obligă conştiinţa mea de slujitor, colaborator al presei şi scriitor al unor modeste cărţi, care peste cinsprezece ani am scos în felul meu satul Iteşti în lume: este lăudabilă cinstirea din partea fostului primar Vasile Ciubotaru a unor oameni de valoare, veniţi din alte părţi şi statorniciţi în comuna Iteşti, implicându-se în viaţa şi dezvoltarea ei, dar este în acelaşi timp o cerinţă în numele adevărului, ca ei să fie consideraţi ca veniţi şi stabiliţi, nu ca „fii ai satului”.  
 
Fireşte, au dreptul implicării în conducerea comunei. Însă, poate că venerabilul Vasile Ciubotaru i-a uitat pe unii, pământeni ai locului, „fii ai satului”, de drept de data aceasta. Ei, părinţii şi strămoşii lor nu au pus mai puţină piatră la talpa comunei.  
 
E o meteahnă a timpului contemporan ca toate să fie conectate la ţîţa politică şi e o greşeală să fie uitaţi fiii satului. În rest, o reverenţă în faţa venerabilului!  
 
Venerabilul Vasile Ciubotaru este modelul pe care istoria l-a construit, l-a păstrat, l-a purtat în luptele şi rezistenţa ei, pentru azi când este îndemn şi sprijin, şi pentru mâine, când va fi exemplu! Venerabilul Vasile Ciubotaru este trup şi spirit al istoriei României!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Vasile Ciubotaru. Renaşterea comunei Iteşti / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!