Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

VASILE CÂRLOVA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VASILE CÂRLOVA 
  
Unul din ceasurile astrale ale literaturii române şi-a avut sorocul, la 4 februarie 1809, când s-a născut cel dintâi cavaler al poeziei noastre moderne, Vasile Cârlova, care, prin destinul său exemplar pentru mentalitatea unei epoci de renaştere naţională şi primenire a simţirii, de abolire a fasonului cultural fanariot, avea să fie recunoscut de generaţii succesive, de la I. Heliade Rădulescu, la Nichita Stănescu, drept un începător de nouă vibraţie, un descălecător şi desţelenitor al cuvântului, în meteorică trecere lumească.  
  
S-a născut la Buzău, la 4 februarie 1809 ca fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.  
  
După moartea timpurie a părinţilor (1816), este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învăţat limba greacă şi limba franceză. După încercări de versificare în greceşte, la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. Debutează cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire (1827). 
  
A scris Păstorul întristat' , poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850 de Anton Pann). 
  
La 19 ani dă tiparului „Ruinurile Târgoviştei”, apărută în aceeaşi gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi intuia un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.” În 1828 scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade Rădulescu. Faima sa literară antumă va spori prin faprul că la 30 mai 1830 revista ieşeană „Albina românească” – ghidată de literatul şi inginerul Gheorghe Asachi - reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”.  
  
În aprilie 1830, în urma războiului ruso-turc şi a păcii de la Adrianopole, ce stabilea instituirea protectoratului ţarist asupra principatelor române, reprezentat prin guvernatorul general Pavel Kiselef, se adoptă Regulamentul Organic şi se decide formarea unor miliţii (straje ) naţionale, cu un efectiv de 4673 de oameni, în Valahia, şi 1091, în Moldova, echipaţi şi înarmaţi după modelul oştirii ruseşti. Cavaleriştii munteni, grupaţi în şase escadroane erau dotaţi cu pistoale, săbii “Zlataust”, cu lama dreaptă lungă (1,3 m.) şi lănci. Între cei care aleargă să îmbrace uniforma se aflau, observă Nicolae Iorga, printre ofiţeri şi “iuncări” (aspiranţi la gradul de ofiţer, n.m.) şi pe unii dintre principalii reprezentanţi ai tineretului înnoitor al literaturii şi al vieţii politice: în Muntenia, un Cârlova, poetul ruinelor Târgoviştei, un Grigore Alexandrescu, slăvitorul Drăgăşanilor, dar şi evocator al lui Mircea vodă ostaşul, un Nicolae Bălcescu, învietorul epopeii lui Mihai Viteazul, şi chiar, dintre cei mai tineri, Nicolae Golescu, I.C. Brătianu, iar în Moldova, poetul Hrisoverghi şi, mai ales, Mihail Kogălniceanu, aşteptând pe Alexandru Cuza. Spiritul romantic de care era însufleţit corpul de tineri ofiţeri al armatei ruseşti – de la Lermontov la Tolstoi – avusese, pe lângă curentul general de renaştere, venitţi din apus, o influenţă asupra acestei nobile stări de spirit.  
  
Junele poet se număra printre cei care vedeau în această armată de tip nou, cu totul diferită de arnăuţii domnilor fanarioţi, un mijloc de emancipare naţională, astfel că este între primii tineri ofiţeri care se înrolează în rândurile multvisatei miliţii naţionale alături de alţi voluntari a căror listă a fost publicată în “Curierul Românesc” din 6 iulie 1830, numărul 33, devenind, din septembrie, sublocotenent de cavalerie, în garnizoana din Craiova. Este un merit al acelei generaţii de a fi folosit cu inteligenţă “oportunităţile” oferite de protecţia rusească şi care, în ideia ofertantului , nu vizau redeşteptarea noastră naţională.  
  
În 1831 scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în „Curierul Românesc”). 
  
În acelaşi an, la 18 septembrie, Vasile Cârlova a murit la Craiova în urma unei boli infecţioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu, iar, în numărul din 11 octombrie al Curierului ... , Heliade îi publică un necrolog în care-i deplânge dispariţia: cu mare pagubă a patrii şi a literaturi(i) rumâneşti. 
  
Sfârşitul lui Cârlova comportă mai multe variante, între care una, consemnată de Nicolae Ţincu, creionează o intrigă romantică: Iubita lui Cârlova se mărită cu-n altul. Aflând de aceasta, nebun de durere, veni din Craiova, unde se afla atunci în garnizoană, asistă la nunta ei, apoi imediat seîntoarse. După un drum de trei zile cu olacul, cum se făcea călătoria pe atunci, zdrobit de oboseală şi bolnav, îşi mângâie calul şi, presimţindu-şi pieirea, îl dăruieşte soldatului de ordonanţă; după trei zile, se stinge din viaţă. Vărul său, Lăcusteanu indică drept cauză a morţii una mai prozaică – fiind în lagărul Craiovii s-au bolnăvit de disinterie. Un cercetător buzoian, Petre Ştefan, în siajul creat de confesiunea de mai sus, opinează: Cârlova se îmbolnăvise de holeră, într-o aglomeraţie, balul probabil. Perioada de incubaţie a bolii este de la 3 la 14 zile, iar manifestările, cele constatate la Cârlova de Lăcusteanu. O cercetare simplă în epocă poate dovedi că poetul nu fusese deloc un caz izolat. Boala transformase ţara într-un peisaj de coşmar, secerând numai în Bucureşti200-300 de vieţi pe zi, în luna septembrie. Toate garnizoanele fuseseră mutate în corturi. Peisajul refăcea, în detalii şi mai cumplite, momentul ciumei lui Caragea.  
  
Recuperarea, în posteritate, a poetului nu a încetat să funcţioneze, în pofida faptului că moştenirea sa literară constă în (numai!) cinci poezii; intuiţia poetului în a depista o nouă sensibilitate şi un mod particular de comunicare a ei pot face cât o bibliotecă .  
  
Mihai Eminescu, în Epigonii , la un bilanţ al “scripturilor române”, îl evocă în dubla ipostază de militar şi oştean: L-ale ţării flamuri negre Cîrlova oştirea cheamă / În prezent vrăjeşte umbre din al secolilor plan. 
  
Poetul necuvintelor îl vede: Întemeietor nu de stat, ci de limbă Cârlova este. Geniul lui e o pricină de perpetuă tristeţe naţională. Tristeţe de a-i fi rupt destinul. Tristeţe de a fi plecat din sânul naţiunii, limbii şi vorbirii româneşti, cel mai apt de a vorbi vorbirea ţării. Cinci flori ne-a lăsat şi un miliard de absenţe. Acesta era Domnul. El era singurul căruia i-am spus noi toţi Dumneavoastră. Când a plecat noi nu eram născuţi. Ne naştem greu în vorbire pentru că el, grăbitul, a plecat. Cum era Cârlova? Trebuie că era ca şi Shakespeare. Ce este mai frumos în vorbirea noastră, trebuie că ar fi spus Cârlova. Bărbat tânăr, băiat suav, ofiţer.  
  
George Baciu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VASILE CÂRLOVA / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!