Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Vasile Burlui-un poet remarcabil
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
,,Concert melancolic” de Vasile Burlui şi Nemiloasa fiară a creaţiei 
  
Placheta de versuri „Concert melancolic”, apărută recent la Casa ,,Demiurg” din Iaşi, este o adevărată surpriză editorială a profesorului universitar dr. Vasile Burlui, distinsă personalitate a vieţii medicale universitare ieşene, româneşti, europene, actualmente preşedintele Universităţii ,,Apollonia”. Ideea e că această carte nu reprezintă debutul său editorial, ci, mai degrabă, o recidivare a tentaţiei îmbrăţişării chemării muzelor poeziceşti Euterpe şi Erato, întrucât, la aceeaşi editură, cu doar câteva luni înainte, profesorul-poet a publicat volumul Philemon şi Baucis. Dacă acesta părea să fie un accident în biografia operei sale pe ansamblu, o exteriorizare cathartică a unui sentiment de disperare şi neputinţă în faţa destinului, un trist cântec de lebădă născut din biograficul marcat dureros spre insuportabil de pierderea celeilalte jumătăţi a fiinţei sale, volumul de faţă vorbeşte deja despre un poet autentic în curs de afirmare. Se petrece astfel o dedublare a eului său, prin descoperirea şi exploatarea acestei a doua faţete, surprinzătoare probabil chiar şi pentru autor, deoarece, iată, momentul declanşator al energiilor creatoare în plan liric l-a constituit tocmai drama trăită. Sau poate că nu, poate că profesorul purta de mult în sufletul său ecouri ale unor ritmuri poetice ce se armonizau cu muzica vocii ce o avea alături şi acesta a fost doar inspirata clipă a lăsării lor să zboare dinspre sufletul său spre cel al lectorilor îndrăgostiţi de emoţii poetice autentice. Volumul „Concert melancolic” se prezintă ca o carte rotundă, cu o osatură poetică bine închegată, bine gândită, ce cuprinde versuri realizate în dulcele stil clasic – sonete, meditaţii, pasteluri, catrene -, dar şi în vers alb, modern, impresia generală fiind aceea de actualitate, de poezie care curge frumos şi pătrunde la coardele cele mai sensibile ale sufletului, dincolo de mode şi curente literare. Ea transpune în plan metaforic idei, stări, gânduri, viziuni, ce reflectă căderi şi înălţări sufleteşti, îndoiri ca trestia lui Pascal cât şi zbor spre stele şi regăsire în lumina caldă a divinităţii, respirări filosofice şi contorsionări metafizice, toate acestea vorbind despre o anumită concepţie de viaţă a poetului, despre o anumită înţelepciune atinsă la o vârstă seniorială, evident despre acumulări culturale fireşti la care face adesea apel. Nu are nimic din amatorismul, din facilul altor volume de gen publicate de unii confraţi în ale medicinei, ce par doar ireductibil chemaţi de verbul înaripat sau gânditor. Lectura lui atentă te conduce spre alte lumi şi dimensiuni lirice ce amintesc, ici-colo, de antici sau de Petrarca, de Eminescu sau Lermontov, dar numai amintesc, pentru că discursul său poetic poartă neîndoielnic propria marcă stilistică care tinde spre autodepăşire şi atingere de noi trepte în realizarea artistică. Dimensiunile fundamentale ale liricii sale vizează ţinuturile exotice sau spaţiile largi cosmice, luminile mitice, mitologiile sau prezenţa divinităţii, semnele istoriei sau bolile societăţii contemporane, toate având, însă, ca nucleu central sentimentul inepuizabil al iubirii. Este o iubire, însă, nu redusă la pământesc, la cotidian, ci una de factură astrală, dumnezeiască, ca regăsire a propriului eu scindat ce-şi cere întregul. Motivul-cheie al imaginarului poetic porneşte de la mitul cuplului eternei iubiri Dante-Beatrice, reiterându-l, printr-o căutare continuă a iubitei de dincolo de limitele acestei lumi, care nu a dispărut de tot, ci este prezentă în lucrurile din jur, în înaltul spaţiului cosmic. De altfel, autorul însuşi se defineşte a fi ,,un călător prin stele”, ,,etern vagabond”ce urmăreşte revelarea sensurilor profunde ale acestei lumi. De o extraordinară imagistică, picturale, muzicale, poemele sale, inegale ca valoare estetică, sunt adeseori idei încărcate de metafizic.  
  
Deşi este intitulat „Concert melancolic” – deoarece întreg volumul este un concert, un concert al cuvintelor, al semnelor, al simbolurilor, al metaforelor deosebit de expresive pentru iubirea-iubire eternă -, tonul general al acestuia este, mai degrabă, unul de săvârşire a miracolului trăirii în unitatea dintre cele două lumi, sau de oficiere a suspendării între acestea. Personajele sale nu sunt, pur şi simplu personaje, ci universuri, simboluri, mituri – Moise, Simon, Prometeu, Neptun, Eol, Tyche – , cum nici locurile invocate nu sunt spaţii comune, ci încărcate de mit şi legendă – Olimp, Muntele Sinai, Canaan,Templul Afroditei, Roma, Trapezunt, Damasc. Toposurile acestui imaginar poetic – deşertul, izvorul, muntele, ş.a. -, ca şi simbolurile –, Timpul prezent şi timpul viitor, Templul inocenţei, Mama Lumii, Sursa Înţelepciunii, Templul Regăsirii, Fata Morgana – îi conferă greutate şi modernitate, punând în evidenţă un limbaj prin excelenţă reflexiv, tendinţa de a filosofa pe marginea unor stări existenţiale. O metaforă rară, fiara blestemată, fiara vicleană, jivina, sugerează spaima ce încorsetează sufletul în faţa necunoscutului, a imposibilei ocoliri a întâlnirii din ,, poiana morţii “ (Fiara), sau, dimpotrivă, însuşi procesul naşterii poetice (,, ... Nemiloasa fiară/ Ascunsă în străfunduri şi învelită-n noapte/ Mă sfâşie flămândă, mă izolează-n carte“. – Nemiloasa fiară). Un poem-metaforă, .A fost odată, vorbeşte despre o răsturnare a lumilor odată cu trecerea iubitei în altă dimensiune (,,Heruvimii şi serafimii/ nu mai ştiu viteza luminii// Apele nu mai au izvoare/ Geografia nu mai are Polul Nord”.), subliniind o anumită stare poetică, în care speranţele nu se întrevăd iar toate bucuriile rămân în timpul din urmă coborând încet în mit, timp spre care eul poetic îşi întoarce privirea nevindecată (,,Verbele şi-au pierdut/Timpul prezent şi timpul viitor/ se conjugă numai la trecut“). Regăsirea drumului spre dumnezeire ca spaţiu aducător al împăcării cu sine şi cu cei din jur este un drum iniţiatic greu de înfăptuit (,,Sandaua-mi este ruptă şi haina sfâşiată/ Iar capătul de drum nici cum nu mi se-arată“. - Quo vadis?). Captiv între cele două lumi, visează un timp al eliberării , al atingerii seninătăţii înţelepciunii (,, Să se adape iarăşi la Sursa Înţelepciunii”.- Captivul). Iubitei astrale, îi închină un poem ce aminteşte întru câtva de Cântarea Cântărilor (,,În fiecare ceas, /În fiecare zi,/ În fiecare noapte,/ Zâmbetul tău,/ Blândeţea ta,/ Parfumul tău/ Rămân în sufletul meu“.- Parfumul Amintirii), dar care este în fapt un altfel de cântec ce nu are, de data aceasta, nimic din vraja stării de încântare şi armonie deplină. Nu se lamentează niciodată, ci doar invocă chipul ei ( ,,N-ai oboist să umbli pribeagă printre stele ... ?”), care şi-a găsit locul de veci chiar în sufletul poetului. Paradoxal, deşi tragic de singur, Eul poetic nu este niciodată singur, pentru că se află în continuu Dialog cu iubita, martor mut al zbaterilor lui şi stea spre care tind inima şi gândurile sale. Acestuia i se asociază, uneori în prelungire, alteori suprapunându-se, convorbirile cu Demiurgul, început şi sfârşit al lucrurilor, luat drept martor şi călăuză a rătăcitului în deşert care este.(,,Doamne, urmele paşilor Tăi!/ Paşii Tăi, pe ogorul meu.../ Paşii Tăi, la izvorul meu...// Paşii Tăi, în cartea mea... /Paşii Tăi, în cortul meu„.), semne lui rămânând încă incifrate (,,Doamne,/ Urmele paşilor, acoperite de nisipurile deşertului”.). Invocă Un cântec de strană, ce aminteşte, prin sensibilitatea şi pioşenia sa, de Ave, Maria! (,,O, Doamne!/ Dumnezeul părinţilor noştri/ Dă-mi libertatea vulturului // Dă-mi seninul cerului“.). Un poem memorabil, o spendidă Invitaţie în doi, este un particular joc de cuvinte, de idei, de imagini (,, De la o vreme/ Structura atomică/ A corpului meu/ S-a modificat!// Trăiesc într-o superbă imponderabilitate!“), o surprindere a stării de graţie a autorului însuşi. Un alt poem singular, Căderea Romei, trimite cu gândul, în aparenţă, la epopeile antice (,, Se odihneşte Roma de secole umbrită“.), în realitate, însă, epicul este doar un pretext pentru că Cetatea eternă devine în plan metaforic chiar boala ţării în care trăieşte şi-i îngrădeşte privirea vizionară (,, Eterna mea Cetate e scoasă la mezat“.), un poem în care liricitatea iese la suprafaţă într-o frumoasă împreunare a ideilor cu forma ce aminteşte de versul alexandrin. Rar câte un pastel, dar un pastel reinventat, preferinţa evidentă, armonizată cu tonul volumului, fiind toamna (,,Te uită, iubito, în toamna ruginită/ Îşi scutură iar plopii coroana lor cernită”. – Catren de toamnă), cu o notă specială de poeticitate când aceasta îmbracă străzile Iaşului (Compoziţie de toamnă), oraşul de unde trimite spre lume versurile sale. Scrie chiar şi o inedită Doină, o doină şoptită - nu acel strigăt eminescian de salvare a rotundului ţării -, pe care simte nevoia s-o aşeze în finalul volumului, ca un cânt-semn al contopirii cu natura şi împăcarea în sânul acesteia (,,Duce-m-aş şi m-aş tot duce/ În a codrului răscruce// La gura izvoarelor ... “), simplu şi complex totodată ce conduce spre aceleaşi dimensiuni cosmice.  
  
Însoţite de o grafică graţioasă şi foarte sugestivă (armonizată perfect cu textul liric) a actorului-plasician Liviu Smântânică, poemele din acest volum, sunt în marea lor majoritate mici bijuterii imagistice, muzicale, ideatice, ca nişte note pe un portativ melodios al iubirii- sentiment prim şi ultim al omenirii. Să gândim că izvorul odată deschis, curgerea inspiraţiei poetice nu se va opri aici şi că poetul va reveni cu noi asemenea plăcute surprize editoriale.  
  
Prof. Dr. Catinca Agache 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Vasile Burlui-un poet remarcabil / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 364, Anul I, 30 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!