Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

A FOST ODATĂ ADA KALEH  

Varvara Magdalena Măneanu  

 

AdaKaleh – fostă insulă dunăreană locuită de o populaţie turco - musulmană.  

Ca atâtea ostroave de pe bătrânul fluviu, insula de la gura Cernei(Ada-Kaleh) a fost , timp de milenii, un loc lipsit de istorie, în care viaţa se consuma incidental sau temporarprecizrează C. Juan-Petroi în recent apărurta lucrare Ada Kaleh . Monografia unei insule scufundate şi a comunităţii care a locuit-o 1. De asemenea,privitor la populaţia care a trăit aici înainte de veacul al XVIII -lea este greu să ne pronunţăm arată în continuare autoruliar … despre existenţa unei populaţii stabile în insulă până in secolul al XVII -lea este greu de vorbit.2  

De aceea, clarificarea unor anumite probleme de istorie îndepărtată noi le lăsăm în seama istoricilor, care de bună seamă vor trage concluzii pe baza unor dovezi documentare incontestabile.  

Pentru noi cei de azi credem că de mai mare interes este modul în care a trăit comunitatea rămasă pe insulă, relaţiile acesteia cu populaţia din jur, evoluţia acesteia după ce insula intră în administraţie românească după 1921.  

Izolatul turco musulman de pe insulă, până ce aceasta a fost acoperită de apele lacului de acumulare ale de la Porţile de Fier, a fost deci descendent al foştilor soldaţi aduşi aici în timpul războaielor, din toate părţile Imperiului Otoman, care şi-au format familii şi gospodării.  

A existat tendinţa de a prezenta la modul idilic viaţa acestei comunităţi, punându-se accent pe legende şi mituri. Majoritatea lucrărilor editate, atât cele dinaintea primului război mondial, cât şi cele din anii interbelici sau postbelici,(….) având un caracter prioritar turistic. De altfel acestea veneau în întâmpinarea şi susţinerea turismului, activitate covârşitoare pentru existenţa insulei, până la dispariţia sa.  

Este semnificativ şi demn de luat în seamă modul în care comunitatea turco- musulmană rămasă aici s-a dezvoltat şi după momentul 1921. ( cedarea de către Turcia României). Turcii din Ada Kaleh îşi continuă existenţa în cadrul Statului Român, beneficiind de importante privilegii economice şi toate drepturile religioase şi culturale ale timpului, valorificâmsu-şi mostenirea culturală  

În plus vechile legături economice şi culturale întreţinute de insulari încă din sec. XVIII cu populaţia românească din sudul Banatului şi vestul Olteniei ( mai ales cu oraşele Orşova, Ceneţi, Severin ) au continuat în beneficiul tuturor celor implicaţi . Astfel, Ada Kalehul constituie un factor activ de interferenţă culturală cu numeroasele comunităţi creştine din zona sa de iradiere . Această convieţuire îndelungată cu insularii din Ada Kaleh a creat o adevărată aură de simpatie şi interes pentru realităţile din acest colţ de Orient aflat pe Dunăre la Porţile de Fier . Curiozitatea, respectul sau alte motive au făcut ca insula Ada Kaleh să fie vizitată de-a lungul timpului ( mai ales după Primul Război Mondial ) de zeci de mii de români şi alţi europeni interesaţi de pitorescul şi specificul insulei şi comunităţii sale umane. Intre personalităţile care au vizitat insula figurează Regele Ferdinand şi Regina Maria, Regele Carol al II lea, Regele Mihai, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Martha Bibescu , Gheorghe Brătianu ,generalul Alexandru Averescu, ş.a. Tradiţia consemnează că în 1848 -1849 conducătorii celor două revoluţii, românească şi maghiară, Nicolae Bălcescu şi Laios Kosuth împreună cu alţi revoluţionari , au poposit la Ada Kaleh în drumul lor spre exil. 4  

Între personajele reprezentative din Ada Kaleh, imamul -învăţătorul -Ahmet Ali facea o notă distinctă. El a scris o monografie a insulei, publicată în 1937. Alături de aceasta se număra Ali Kadri, devenit om de afaceri ce a avut iniţiativa înfiinţării Societătii “Musulmana” şi a întreprins alte activitati cu caracter lucrativ care aveau menirea de a crea un climat economic propice dezvoltării turismului, creând locuri de muncă pentru insulari.  

Documentele de arhivă arată că după 1900 a fostintens valorificat potenţialul turistic al acestui spatiu geografic deosebit de generos prin amplasare, clima blândă ,vegetaţie exotică mediteraneană, modul de viaţă al insularilor. Dar chiar dacă în 1927 un insular întreprinzător precum Ali Kadri cu ajutorul deputatului mehedintean Tilică Ioanid a înfiintat o fabrica de ţigarete R.M.S şi o Societate anonimă pe acţiuni “Musulmana “creând aproximativ 120 locuri de muncă, iar după 1944 noul regim a mai înfiinţat o fabrica de tigări şi una de confecţii creându-se astfel noi locuri de muncă totuşi o parte dintre locuitorii insulei erau nevoiţi să-şi găsească locuri de muncă în afara insulei (Santierul Naval Tr-Severin , întreprinderi din Orşova ). O altă parte dintre insulari erau barcagii, alţii erau specializati în producerea de zaharicale.  

Autorităţile româneşti au acordat asistenţa de specialitate în vederea salvării şi conservării unor aspecte, monumente şi mărturii de cultură şi civilizaţie ce urmau să dispară sub apele lacului de acumulare al hidrocentralei Portile de Fier I, dar care la un moment dat s-a sistat aproape de neexplicat. Astfel aspecte legate de Insula Ada Kaleh, precum arhitectura militară a fostei cetăţi, cimitirul musulman, mormântul lui Mischin Baba ar fi putut fi vizitate pe insula Şimian(5 km. aval de Drobeta Tr-Severin) unde au fost strămutate(în parte), respectând un cadru natural asemănător cu cel initial iarla Muzeul Regiunii Portilor de Fier s-a constituit cu această ocazie un fond* unic şi valoros ce ilustrează civilizatia turco-musulmana din insulă, care se valorifică periodic expoziţional şi publicistic .  

Între altele materialele publicate pe baza acestui fond dezvăluie şi legăturile insularilor cu populaţia din jur.  

Spre exemplu, vorbind la modul general despre secţiunea de port a fondului se poate spune că piesele aveau două surse diferite .O parte erau aduse din diverse oraşe turceşti (Brusa ,Mosul,Izmir ) insularii întreţinând cu aceştia relaţii comerciale .Printre aceste mărfuri, unele erau produse finite altele erau semifabricate tulpanele « cember « se aduceau ca semifabricate ele devenind pe insulă produse finite aici fiind tivite şi brodate într-un mod specific .Alte obiecte de îmbrăcăminte erau confecţionate pe insulă din materiale textile aduse din altă parte ,mai ales din Turcia, alte piese mai puţine la număr precum cămăşile femeieşti şi bărbăteşti, punguţele « parachesesi « ,cingătorile din pânză de casă ,brodate la capete se făceau şi pe insulă însă credem că o parte puteau să provină şi din târgurile ce se ţineau în apropierea oraşelor porturi la Dunăre . Mărturii foto documentare arată că la bazarul de la Sililistra se comercilizau diferite produse finite sau in diferite faze de lucru( piese de port, ţesături, etc. )  

Abaua, alageaua (mătasea învărgată - citul )pânza orientală de bumbac în vergi, cu ornamente în textură ,bazeaua sau demicotonul, atlazul, taftaua (genfes sau ghizie - bumbac sau mătase era procurată de la Mosul -Asia Mică - , gazul -muselina de la la Brusa în secolul XIX , fota -material în dungi – toate acestea fiind erau materiile predilecte ale otomanilor, care le-au folosit şi insulari la vestimentaţia lor .  

De asemenea covorul este o piesă importantă pentru anenajarea interiorului la orientali. El acoperea mijlocul încăperii care rămânea liber. Pe insulă s-au utilizat fie covoarele cu noduri fie cele tip scoaţă. Ele se puteau procura din bazarele balcanice ,(Silistra, Rusciuk, Vidin ) provenid din centre specializare precum Pirot. Din 1925 chiar pe insulă a funcţionat o şcoală de meserii cu profil ţesătorie care producea şi covoare cu noduri -persane şi scoarţe. În această şcoală învăţau meserie atât fete din insulă cât şi din judeţul Mehedinţi sau judeţele limitrofe.  

Înafară de covor şi alte piese de interior sau uz gospodăresc proveneau din fiferite centre comerciale de pe Dunăre inclusiv Viena şi din Turcia. De pe insulă s-a păstrat în colecţia Muzeului Regiunii Porţilor de Fier mai multe lăzi SANDÎC, care erau de provenienţă din Turcia, fie puteau fi achiziţionate din târgurile din apropierea Dunării. Cele din Turcia se deosebesc prin decorul specific realizat din aplicaţii de .tablă subţire colorată, pictate cu motive florale, minarete şi însemne heraldice ale Imperiului Otoman, motive florale. Celelalte erau realizate din scânduri subţiri ,tapetate cu hârtie coloratză sau pluş. Lăzile erau folosite de insulari pentru depozitat .Ei le mai numeau şi lăzi de rufe (se dădeau la nuntă după 1908 după modelul românesc)  

De ademenea o măsuţă specială MUM ISCHEMLESI adusă probabil din Turcia, pe care se punea sfeşnicul sau lampa .Pentru iluminat, până la înfiinţarea centralei electrice pe insulă s-au folosit lumănările. În colecţie există mai multe sfeşnice atât de provenienţă din centre central europene, balcanice căt şi orientale. Şi lămpile cu petrol de diferite tipuri au fost aduse cu vasul pe Dunăre de la Viena .( lampă cu abajur de sticlă)  

Spaţiul de locuit al insularilor şi confortul se completa şi cu o serie de alămuri, arămuri  

Tăvi, tipsii, sahane,(farfurii pentru păstrat şi servit mâncarea ),tengere ,recipiente pentru păstrat apa ghiumuri, kumgane , sau pentru încălzit, ibrice pentru spălat )sfeşnice, recipiente de interior pentru încălzit, lighene, vase de ars mirodenii instalaţii pentru iluminat interesante din punct de vedere el evoluţiei acestui tip de obiecte, alcătuiesc secţiunea arămuri şu alămuri a fondului Ada Kaleh.  

După cum se observă, din punct de vedere al provenienţei obiectelor în sensul centrelor care le-au produs, colecţia nu este omogenă . Chiar dacă ne-am aştepta ca în acest fond să găsim numai obiecte confecţionate în ateliere turceşti ,pe insulă se pare că comerţul pe Dunăre a favorizat şi utilizarea obiectelor confecţionate în centre balcanice, româneşti ,bulgăreşti, sau chiar obiecte provenite de la Viena (instalaţiile de iluminat utilizate la moschee ), sfeşcice, lămpi de petrol. Pentru producerea obiectelor din aramă şi alamă în timpul Imperiului Otoman cunoscut era oraşul Karaman (Anatolia de Sud),Serai Bosnia (Identificat de Anton Maria Del Chiaro) .Turcii însă efectuau şi diferite importuri din Egipt, Bagdad, Siria ,Tebriz, şi din alte centre din Asia Centrală sau nordul mării Negre .  

Astfel comerţul a favorizat răspândirea inventarului casnic oriental în spaţiul balcanic ce a avut ca urmare specializarea unor meşteşugari în confecţionarea acestor produse .  

Diferitele obiecte de pe Ada Kaleh care s-au păstrat în fondul cu acelaşi nume de la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier indică faptul că în prima jumătate a secolului XX existau ralaţii comerciale destul de intense ale insularilor cu cu diferitele centre comerciale din Balcani Orient sau Europa. În acelaşi timp pe insulă se desfăşura micul comerţ care susţinea activităţile legate de turism Insula având deja un renume în acest sens căci farmecul natural deosebit, insula fiind asemuită de Ahmet Ali în Monografia insulei Ada Kaleh, tipărită la Tr Severin în 1932“cu un imens cos de flori ce pluteste pe luciul apei Dunarii “,cetatea ce i-a dat si numele ,exotismul populatiei, a facut ca Ada -Kaleh, mai ales în secolul XX sa prezinte un interes turistic aparte.  

În a doua jumătate a secolului XX după 1944 relaţiile comerciale cu centrele economice de pe cursul Dunării s-au restrâns, aproviziaonarea din toate puctele de vedere făîcându-se din ţară. În schimb turismul a înflorit, extrem de mulţi români din toată ţara manifestând un interes şi simpatie aparte pentru civilizaţia de pe Ada Kaleh .  

Acest aspect a fost confirmat de către unul din ultimii ei vizitatori ,care nota în cartea de impresii,în 28 martie 1969 :”Cu ocazia mutării arhivei moschei ,îmi exprim regretele si părerea de rau ca această frumoasă insulă trebuie sa dispară sub apă . Am petrecut multe ore frumoase cu oamenii de pe insula ,care sunt atât de ospitalieri.”  

Vizitatorul de oriunde putea întâlni în acest”mic orient pe Dunăre” pe barcagiul care încă mai purta fes ,femei mai vârstnice, credincioase feregelei, ce le acoperea întreaga făptură şi care, cu paşi mărunţi şi repezi ,misterioase pentru trecatorul străin, traversau străzile înguste pâna la fostul bazar. Aici te întâmpinau tejghele încărcate cu zaharicale, unde multi insulari vindeau vizitatorilor dulceturi parfumate de trandafiri sau smochine ce creşteau din abundenţă pe insula,te îmbiau cu baclavale siropoase, halviţa, acadele şi renumitul rahat cu alune “Locum”.În bazar se puteau cumpăra diferite obiecte cu marca Ada Kaleh ,spre amintirea trecerii prin aceste minunate locuri. Dar, după ce se vizitau catacombele cetăţii, bazarul, mormântul lui Mischin -Baba (protectorul insulei, după cum spune legenda ), urma neapărat şi locul cel mai vizitat pe insula -Geamia.  

În ultimii ani în mod vădit, interesul pentru viaţa izolatului Ada Kaleh s-a reaprins atât din partea oamenilor de cultură, istorici, literaţi, muzeografi autori ai unor recente lucrări, studii sau articole legate de această temă.  

Pe de altă parte există interesul pentru Ada Kaleh al unor oameni de afaceri. Aceştia intuiesc prosperitatea unei investiţii realizate pe Insula Şimian care să valorifice un profil din cetatea de tip Vauban(cetatea de pe Ada Kaleh), reconstruit aici, înainte de inundare insulei cât şi misterele şi legendele legate de Ada Kaleh şi locuitorii ei.  

De altfel într-o vizită efectuată în judeţul nostru istoricul Răzvan Theodorescu aprecia că obiectivele culturale de pe insula Şimian (strămutate şi reconstruite în 1969) trebuie să devină subiectul unui proiect cultural de o importanţă deosebită ce trebuie pus în practică în vederea readucerea acestui obiectiv interesant din punct de vedere cultural , în circuitul turistic.  

Astfel demersul nostru de a prezenta un aspect din viaţa insularilor trebuie luat în considerare, din perspectiva propusă de istoriculRăzvan Theodorescu de a include insula Şimian cu vestigiile ei istorice în circuitul turismului cultural, de a continua valorificarea interesului renăscut pe de o parte al oamenilor de cultură ilustrat de studiile şi cercetările apărute în ultimii ani, iar pe de altă parte interesul oamenilor de afaceri care pot găsi pe Insula Şimian oportunitatea unei investiţii pe deplin justificată.  

Totodată este un semn de cinstire a contribuţiei comunităţii insulare la cultura şi civilizaţia din Clisura Dunării, azi înclusă în Parcul Natural Porţile de Fier .  

 

NOTE  

1. Constantin Juan Petroi, Ada kaleh, Monografia unei insule scufundate şi a comunităţii care a locuit-o, Editura Elvan, 2005, p.78  

2. Ibidem, p.78  

3. Dicţionarul Enciclopedic al Judeţului Mehedinţi , Editura Prier, 2003, p. 10  

4. Mite Măneanu, Repere istorice şi culturale,în Tezaur din Ada Kaleh, Măneanu V.M, Editura MJM, Craiova, 2005, p.10  

* Detalii despre Fondul muzeal Ada Kaleh de la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, vezi  

la Varvara M. Măneanu op. cit, passim. şi Biblografia Istoria a României, vol XII.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 868, Anul III, 17 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!