Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

VALOAREA FIECĂREI CLIPE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Timpul este infinit, se spune, adică nu are început şi nici sfârşit, nu are o dată a naşterii, oficială, dar nu are nici o dată a sfârşitului, în ciuda faptului că el este un ceva creat şi, drept urmare, spre deosebire de ceea ce este necreat, ar trebui să aibă nişte limite, care să însemne momentul începerii existenţei sale şi sfârşitul acesteia ...  
  
Timpul nu aparţine nimănui, pentru că nu l-a creat nimeni şi, în consecinţă, nu este sub nicio formă în proprietatea cuiva, cu precizarea că, în această ecuaţie, facem referire numai la oameni şi nu la entităţi, fie ele văzute ori nevăzute, cunoscute sau necunoscute, superioare lor ...  
  
Totuşi se spune, din ce în ce mai des, că timpul "costă bani" . Cum adică ? Cine-l vinde? Numai în atare situaţie i se poate stabili un preţ. A se înţelege că numai cel ce l-ar avea în proprietate l-ar putea vinde, solicitând preţul stabilit, adică echivalentul valorii sale, dar timpul nu are proprietar, precum precizam cu puţin timp (!) mai devreme... Pe de altă parte, cine ar fi amator să cumpere timp?! Ce să facă cu un surplus de timp dacă acesta este, oricum, infinit?! Adică dispune de el, fără să-l posede, fără să-i fie stăpân, fără să-l poată vinde ori cumpăra. Îl are oricine, deci ...  
  
Da, dar depinde ce face cu el atunci când îl are!  
  
Depinde cum îl foloseşte şi cum îl economiseşte pentru a-l avea întotdeauna... (sic), în ideea că timpul nu este infinit şi, cândva, se termină înainte de sfârşitul vieţii persoanei în cauză. 
  
Şi astă discuţie se poartă numai pentru că se plâng mulţi că nu le ajunge timpul deşi, zic tot ei, nu-l irosesc...  
  
Da! Prin adâncă judecată şi prin experienţa de viaţă a multor generaţii s-a ajuns la concluzia, de importanţă capitală, că timpul trebuie preţuit mai mult decât orice valoare băneasca, bunăoară. Mai mult decât orice valoare mobiliara ori imobiliară. Mai mult decât orice poate face omul cu mâna lui ori cu ajutorul uneltelor create de el, mai mult decât orice ar inventa omenirea...  
  
Se spune că timpul este o categorie filosofică apărută ori creată pentru a defini o dimensiune a Universului, alături de spaţiu ...  
  
Cât de importantă a fost această noţiune este lesne de înţeles dacă ne amintim că omul, în evoluţia sa milenară pe această planetă, a născocit tot felul de instrumente care să măsoare ... timpul şi, pentru că era şi este o dimensiune cu implicaţii majore în desfăşurarea vieţii, a creat şi unităţi de măsură a acestuia. În fapt, sunt unităţi din acest timp universal, pe care oamenii le-au folosit în fixarea ori măsurarea momentului apariţiei sau a duratei de desfăşurare a unor fenomene ireversibile, de parcă cele reversibile nu s-ar desfăşura în timp! Iar pentru om, superioara fiinţă creată de Divinitate, atât cât are viaţă pe planeta pe care habitează, au fost suficiente doar câteva unităţi de măsură: an, lună, săptămână, zi, oră, minut, secundă ...  
  
Nu mergem spre milenii. Ne vom opri la oră! Nedumerirea creşte şi semne multe de-ntrebare se nasc într-o secundă. Ei, da! V-aţi revenit şi aţi gândit ca mine: ora este cea mai importantă unitate de măsură. Tot timpul nostru, acela personal pe care l-am luat din cel universal, fără ca prin vreo metodă să putem măcar încetini nemiloasa-i trecere, e măsurat pe ore. Din aceste ore, într-o anumită cantitate, facem zi sau noapte. Cuvântul ”oră” poate fi reper, aparent stabil, fără scurgere ... în timp! Iată, spre exemplu: „La ce oră te-ai trezit? La ce oră pleci acasă? La ce oră începe meciul? La ce oră te culci azi? La ce oră îţi bei cafeaua?" etc. Ei bine, la ore fixe, acelea ce aparent stabile sunt în timpul pe care nu-l vedem, nu-l auzim, nu-l pipăim şi nu-l simţim, dar îl măsurăm (!), fixăm ceasul să ne atenţioneze cu privire la ce avem de făcut ori să ne trezească din somnul ce s-a consumat în timpul nostru personal şi, totodată, în timpul universal din care facem parte, că vrem ori că nu vrem. Pentru a fi mai ordonaţi ori mai exacţi în acţiunile noastre desfăşurate în timp, s-a împărţit ora în unităţi de măsură mai mici: minutul şi secunda. În felul acesta ne ordonăm foarte multe activităţi pe un anumit număr de minute şi chiar secunde. Cu toate acestea, n-am fost mulţumiţi şi folosim „momentul” ori „clipa”, adică alte două noţiuni care măsoară cele mai scurte porţiuni de timp cu putinţă. Se spune că o clipă, bunăoară, durează cât o clipire, adică o mişcare a pleoapelor, de unde se pare că şi-a căpătat numele. 
  
Ei bine, fiecare clipă, adică o subdiviziune neoficială a secundei, are valoarea ei, pe care nu o apreciem întotdeauna aşa cum se cuvine. Da, fiecare clipă este preţioasă în o mie şi una de împrejurări...  
  
Într-o clipă se poate naşte o legătură afectivă ce ţine şi are valoare o viaţă întreagă. Doar într-o clipă se poate naşte o dragoste curată, se poate hotărî sau realiza o căsătorie sau o despărţire.  
  
Într-o singură clipă se poate hotărî soarta unui om, a unei comunităţi, a unui popor sau, dacă acceptaţi, decimarea acestora. Ar fi necesară doar o clipă de inteligenţă diavolească în care să se nască ideea unei arme care poate nimici milioane de oameni...  
  
O clipă este suficientă pentru a schimba sensul vieţii, pentru a da naştere unui copil, pentru a face fericit omul de lângă tine... Ar fi suficient un gest sau o privire de o clipă ce poate părea o veşnicie în inima celuilalt.  
  
O clipă poate salva viaţa unui rănit, a unui bolnav ori a unui accidentat în sute de feluri în tot atâtea împrejurări în care el nu are vină... Poate fi o clipă ce ţine de operativitatea deplasării la un punct de prim ajutor ori poate depinde de actul voluntar al unui donator de sânge necunoscut până în acea clipă...  
  
Într-o clipă poţi deveni bogat sau sărac. În acea clipă în care sclipirea de inteligenţă a hotărât semnarea unui contract avantajos ori demararea unei investiţii la care, până în acel moment, nimeni nu gândise. O clipă de sclipire-n joc şi piciorul unui atacant de fotbal urcă echipa sa pe podium, în timp ce o altă clipă, de rătăcire însă, o poate retrograda...  
  
O clipă la care alţii nu se uită, nu o apreciază, pentru că ... nu au timp! Nu au timp de gesturi tandre sau de priviri duioase, de strângeri de mână ori de săruturi furişe cu iz de idilă... Sunt ocupaţi cu afaceri care să-i facă „fericiţi”, cu tot felul de combinaţii care să le creeze o anume fericire efemeră, ce uneori durează o clipă şi nici nu se mai înscrie în vreo evidenţă...  
  
Dar şi mai grav, într-o clipă doar, se poate pierde viaţa. Tocmai în acea clipă pe care ai ignorat-o, acea clipă „fără valoare” în care nu ai crezut. Acea clipă a cărei valoare nu ai ştiut s-o apreciezi... deşi era atât de simplu, atât de uşor, de făcut un anume ceva ori a renunţa la a face acel ceva...  
  
Cât de important este să simţi, să apreciezi şi să trăieşti clipa!  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VALOAREA FIECĂREI CLIPE / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 398, Anul II, 02 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!