Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Nuante > Mobil |   


Autor: Vali Zavoianu         Publicat în: Ediţia nr. 855 din 04 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Vali ZĂVOIANU - CURRICULUM VITAE (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

ÎNDRĂGOSTIŢI

În jarul ce mocneşte ca păgân
Într-un decor de iarnă dezmăţată
Nu ştii ce vrei: să plec, sau să raman
Şi să se-aprindă focul înc-o dată.

Ne-mbrăţişăm din nou flămânzi şi muţi
Şi ne lăsăm iubirea în derivă
Aproape resemnaţi, ca doi recruţi
Ce nu mai au nici o alternativă.

Ai vrea să mă alungi, să mă opreşti
În tine e război, în mine-i pace
Şi vreau atât de mult să mă iubeşti
Ştii tot ce-mi place şi ce nu îmi place.

Şi cum să plec, când focul s-a aprins?
Mă trec fiori de dorul tău, şi iată!
Afară ninge parcă dinadins
Să nu mai plec acasă niciodată.


DREPTURI DE AUTOR

Sunt autorul vieţii mele
O scriu secundă cu secundă
Cuvintele ades cad grele
Şi pana geme furibundă.
Şi scriu cu trudă si migală
Lumină, zâmbet, tulburare
Şi lacrimă, tristeţi, greşeală
Cerneala uneori mă doare.
Şi-aş şterge rătăciri păgâne
Aş inventa o radieră
Dar ce-am greşit, greşit rămâne
Pe coala vieţii austeră.
Nu-i timp să cântăresc ce vine
Nu-i timp de pauze, regrete
Scriu tot la rând şi rău şi bine
Scriu cu iubire, scriu cu sete.
Mai rătăcesc prin manuscrisul
Ce-adună filă dupa filă
Să retrăiesc aievea visul
De a mai fi din nou copilă.
Dar nemiloasă trece clipa
Şi-mi leg cuvintele cu aţă
Să-mpiedic tot mereu risipa
De tot ce reprezintă viată.
Mereu cuvinte mă inundă
Mi-adună sufletul în ele
Şi-aşa, secundă cu secundă
Sunt autorul vieţii mele.


MOŞTENIRE PE-O BUCATĂ DE LEMN

în biserică-i gol şi răsună-n zadar
glas de clopot pierdut undeva spre hotar
doar bătrânii rămaşi să-l audă mai pot
şi-apoi curge tăcerea pe toate şi tot.

el mai iese în sat, zăbovind pe la porţi
să mai afle ceva despre vii, despre morţi
e bătrân şi se simte stingher şi sleit
ani de-a rândul pământul din greu l-a muncit.

satul lui nu mai e cum era altădat"
fii lui de ani buni la oraş au plecat
sărbătorile vin şi-l găsesc mai sărac
tot ce are i-un ciur de făină-ntr-un sac.

şi pe fruntea lui cern nesfârşite tăceri
e mereu frământat de aceleaşi dureri
îl dor cei care nu mai trăiesc pe la sat
şi de rugi şi pământ parcă toţi au uitat.

le-ar lăsa scrise toate-amintirile lui
dar se teme că n-ar folosi nimănui
şi-atunci lasă o rugă şi-al crucii însemn
scrijelite stângaci pe-o bucată de lemn.


ÎNCĂ O REPREZENTAŢIE

S-a-ntunecat. Eşti numai tu cu tine
S-a tras cortina şi-au plecat din nou
Actorii care joac-atât de bine
Reprezentaţii fără de ecou.

Pe scenă a rămas butaforia
E goală sala, nici un spectator
Azi ai jucat în tragi-comedia
La teatrul unde eşti un biet actor.

S-a învechit afişul la intrare
Ce-ţi pasă, eşti în rolul principal
Dar leafa-i mică şi programul mare
Şi textul tău e-atâta de banal.

Întârzii câte-o oră cu machiajul
Să pari mai tânăr şi să minţi frumos
De amintiri ţi-e încărcat bagajul
C-abia mai poţi să-l mai ridici de jos.

Şi-abia aşteaptă tinere talente
Să-ţi termini cariera şi să pleci
Laşi în culise vise, sentimente
Ţi-e teamă de cortinele prea reci.

S-a-ntunecat, eşti numai tu cu tine
S-a tras cortina, te simţi obosit
Te-ntrebi de comedie: Cât mai ţine?
Şi cum arată scena de sfârşit?


RUGĂCIUNEA UNUI COPAC

Un copac cu ramuri brune
Şi cu semne lungi pe trunchi
Murmură o rugăciune
Şi smerit, cade-n genunchi.
Fă-mă Doamne, de mă taie,
Casă pentru un sărac
Fă-mă pat într-o odaie
Şi-nveleşte-mă cu sac.
Fă-mă Doamne foi de carte
Hrană pentru minţi să fiu
Şi din trunchiul meu o parte
Fă-o nai în cânt să-nviu.
Fă-mă Doamne o icoană
Oamenilor să te-arat
Şi de mă taie la toamnă
Fă-mă plug pentru arat.
Doamne fă-mă blid şi linguri
Să hrănesc pe cel flămând
Şi fereastră celor singuri
Cârje pentru cel plăpând.
Sufletul să nu mă doară
Nu mă face lemn de foc
Fă-mă Doamne o vioară
Şi sădeşte-mă la loc.


VEŞTI TRISTE

De poţi, ascunde moartea undeva
Într-un ungher de lacrimă o-ncuie
Am de vorbit cu îngerii ceva
Şi nu mai vreau în gând să mi se suie.

Destul îmi ia cu sila oameni dragi
Destul îşi lasă umbra peste şoapte
Te rog perdeaua stelelor să tragi
Că or să vină îngerii la noapte.

Vreau să-mi spun dorul îngerilor toţi
Şi-apoi să-mi plâng în linişte durerea
Te rog, ascunde moartea dacă poţi
Să mai aud de ea nu am puterea.

Eu cred în îngeri şi mai cred că ei
Vin pe pământ şi nu-s plecaţi departe
Te rog nu-mi da veşti triste, dacă vrei
Să nu mai ştiu nimic de nici o moarte.


SĂ MĂ IERŢI

Iubite să mă ierţi că sunt visare
Şi că mi-e dor de tine iar şi iar
Că uneori sunt semn de exclamare
Sau îţi zâmbesc pe-un titlu de ziar.

Tu iartă-mă că plâng când am emoţii
Şi că iubesc nebun, pasional
Şi când copacii înfloresc cu toţii
Tu să mă ierţi că te invit la bal.

Iubitul meu că sunt copil mă iartă
Şi iartă tot alintul meu ştrengar
Deschisă lasă înspre tine-o poartă
Să-ţi intre-n suflet dorul meu hoinar.

Iubite să mă ierţi că vreau într-una
Să mă trezesc zâmbind la pieptul tău
Că sunt femeie şi întotdeauna
Când nu eşti lângă mine îmi e greu.

Te voi ierta şi eu o veşnicie
Şi-ţi dau în scris pe loc de vrei, firesc
Însă atât cât ţi-aparţin doar ţie
Tu să mă ierţi te rog că te iubesc.


FURTUNĂ

Ţipau de durere doi nori cenuşii
Şi cerul cursese pe dealuri
Ploua sfâşiind tot amurgu-n fâşii
Şi marea muşca surd din maluri.

Pe-o stâncă, doar farul de ani gârbovit
Aruncă firav o lumină
Ce-mbracă un val şi al lui zvârcolit
De nepământeană jivină.

În zarea de zmoală bat tobe de fier
Copacii de frică se-nchină
Şuvoaie de apă se-amestecă-n cer
Ca-n marea pedeapsă divină.

Un bici de lumină plezneşte de sus
Şi geamătul mării zvâcneşte
Se pierde apoi rătăcit la apus
În umbra de nori care creşte.

Şi creşte de parcă doi munţi uriaşi
Apasă cu umerii totul
De valuri şi-a lor zvârcolire atraşi
Stârnind fără seamăn potopul.

Se cască hulpave din val negre guri
Ce-şi scuipă spre ceruri furia
Şi-n cer uriaşii cu umerii suri
Întorc înzecit vijelia.

Marasmul cuprinde-ntunericul greu
Şi chinuie sufletul mării
De parcă departe-a plecat Dumnezeu
Şi pradă ne lasă uitării.


PASIUNE

Să mă înveţi să te iubesc femeie
Obrazu-n palma ta am aşezat
Aprinde-mă din focul tău, scânteie
Frământă-mă frumoaso, aluat.

În curbele păcatelor m-aşează
Să mă dospeşti pe trupul tau încins
Dorinţa în toţi porii mei vibrează
Şi mă declar de nurii tăi învins.

Vreau să învăţ făptura ta întreagă
Să ştiu păcatul dulce pe de rost
Şi să cunosc, femeia mea cea dragă,
Cum poţi să fii, cum eşti şi cum ai fost.

Dezbracă-mă de tot ce-am fost femeie
De tot ce ştiu, de tot ce am iubit
Aprinde-mă din focul tău, scânteie
Fă-mă al tău şi fă-mă fericit.


CURRICULUM VITAE

Sunt un zbor de sete rece
Câte toamne am nu spun
Locuiesc pe strada zece
Pe o creangă de alun.
Despre şcoli cu-albastre vise
Consemnez, dar e-n zadar
Diplomele zac închise
Într-un colţ de buzunar.
Am lucrat la drumul vieţii
Ani întregi ca ucenic
Despletind la coama ceţii
Să-nvăţ totul şi nimic.
Am păţit atâtea rele
Că-mi e ochiul prăfuit
Şi cu scraşnet de măsele
Consemnez că ...am albit.
Dar nu-i bai, în clipe grele
Curg din degete în vers
Râuri de frumos şi stele
Rătăcite-n univers.
Da, lucrez cu normă-ntreagă
La un vis liliachiu.
(Am noroc că nu-i beteagă
Mâna şi că pot să scriu).
Am permis de zbor spre stele
Şi în palme pot să ţin
Lacrimile lumii grele
Încărcate de suspin.
Ştiu, ati mai văzut CV-uri
Mai bogate ca al meu
Şi-aţi văzut şi interviuri
Luate chiar lui Dumnezeu.
Deocamdată-i toamnă însă
Poarta Raiului s-a-nchis,
Cerul are faţa plânsă
Despre toate s-a mai scris...
(De voi trece astăzi testul
Şi CV-ul de e bun
O să scriu la iarnă restul
Sus, pe creanga de alun)
Şi m-oi angaja cu norma
Pe-o simbrie de doi lei
Să traduc în versuri forma
Lumii-ntregi prin ochii mei.

Vali ZĂVOIANU
Codlea
Mai 2013
----------------------------------

ZĂVOIANU Vali, este de profesie psiholog, dar cochetează cu scrisul de câţiva ani. Este redactor al unei publicaţii, colaborează ca jurnalist la diverse reviste şi portaluri on-line dar cel mai mult iubeşte poezia. După ce şi-a publicat poeziile în arealul electronic, acestea au fost preluate şi în reviste literare din ţară şi diaspora, precum„Armonia” SUA, „Aşii Români” şi „ Prodiaspora” Germania, „Oglinda literară”, Confluenţe Româneşti”, „Totpal”, „Armonii culturale”, „Cetatea lui Bucur”, ş.a. Parte din poemele sale au fost integrate în trei antologii de poezie. Una dintre antologii este „Antologia universală a poeziei româneşti contemporane - Meridiane Lirice 2012” - Armonii culturale. Multe dintre poezii i-au fost recitate la emisiuni culturale ale unor posturi de radio. Vorbind spaniola şi engleza şi iubind atât de mult poezia, s-au ivit diverse ocazii să traducă poezie. Roadele acestei activităţi s-au concretizat recent, colaborând la un volum de autor, bilingv (român/spaniol) - lansat cu succes la Târgul de carte Gaudeamus-Bucureşti. Curând va apărea o altă antologie de poezie la care a colaborat cu traduceri. (George Roca)
 

Referinţă Bibliografică:
Vali ZĂVOIANU - CURRICULUM VITAE (POEME) / Vali Zavoianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 855, Anul III, 04 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vali Zavoianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vali Zavoianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!