Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Frunza vietii..
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Se simtea altfel, mult mai liber si usurat ca dupa o furtuna interioara ce-l apasase pana atunci cu o greutate nevazuta pe umeri si pe cap, incepand de la acel incident. Chiar fibrele gatului nu stiuse ca le avusese oarecum incordate pana in acel moment al relaxarii; abia acum gatul ii prezenta oarecare durere moale. Mergand acum singur pe strada, parea precum ca niste voci prelungi tot il urmeaza, insa nu mereu… Auzea normal vantul, fosnetul frunzelor din copacii de pe marginea trotuarului, auzea glasul oamenilor care sedeau pe bancile dintre copaci, trecatorii, dar pe langa tot mai auzea ceva in plus, acea prelungire a lucrurilor neprezente, trecute, dar reauzite pe langa cele auzite real...  

Uitandu-se la oamenii pe care cateodata ii saluta recunoscandu-i, ori la cate un batranel din asta ce sporovaia stand in picioare in fata acelora de pe banca, parand ca le explica ceva si cand l-a vazut raspunzandu-i salutului, a observat cum acesta s-a inclinat intr-un anumit fel - lui ii parea un gest din ala ironic. A fost ca electrizat, a accelerat mersul si se intreba: “asta de unde stie..? Tot timpul batranelul asta micut a fost asa politicos cu mine, acum pare atat de mare, si, 'Ee, mi se pare..'.  

A incetinit pasul deodata fiind departe de acei batrani. Mergea agale, parca lasandu-se si el in voia vantului din adierea auzului, cu tot ceea ce se mai furisa prin el asa mai lent. Cateodata, insa, i se interpuneau “vocile” mai aprig, iar cu o mana in aer incerca a le alunga – rasetele colegilor.. –‘Ce umilinta!” isi spuse. Privind la frunze acum, i se pareau mai luminoase ca niciodata in acel inceput de seara. Rupse una din plopul inalt de langa el, ce avea crengute mici inclinate in jos si indrepta acea mica verdeata catre soare privind prin ea. Observa viata ei stralucitoare acum, netezimea, forma, ‘vinisoarele”, dar mai ales lumina/viata ei: “oare ar mai fi la fel de stralucitoare daca as rupe-o din copacul vietuirii ei? Sau n-ar fi o ‘ruptura’, ci o intregire?!  

Isi aduse aminte de un film indian, unde protagonisti chiar printr-un fel de traditie scriiau pe frunze mari declaratii de dragoste pentru iubitele lor. Deci, acele Frunze erau folosite in loc de bilet/ravas de dragoste. Apoi dupa ce era scrisa frunza, era aruncata in aer in directia ei, adica - “spre iubita!” .Daca aceasta primea ravasul ajutat ba de vant, ba de altii ce cunosteau destinatara, atunci se spunea ca soarta indragostitului a fost pecetluita. Ca si a aceluia naufragiat pe vreo insula ce putea spera ca daca a pus un ravas intr-o sticla ce poate pluti aiurea pe mare, aceasta putea fi cumva vazuta vreodata de cineva care se va indura de el si va veni sa-l ia de acolo, din surghiun.  

Ajuns acasa, fara a spune un cuvant la intrare, deschise usile usor, caci nu erau zavorate, dovada ca cineva era deja reintors. Ajuns si in camera lui, arunca micul ghiozdan pe care-l avusese pana atunci ‘atarnat’ de spatele lui si se rasfira pe sine in micul fotoliu de la birou. Uitandu-se la lumina rosiateca care-i patrundea pe fereastra prin unde luminoase oblice, soarele fiind aproape de asfintit, se gandi ca parca mai bine era cand aveau cursurile dimineata, caci nu se intorcea asa obosit. Numai ca acum il oripilau si macinau 'vocile' alea, rasetele… Continuand apoi cu privirea ‘firicelele’ de lumina, isi da seama ca odata ajunse in oglinda dulapului din fata lui, din culoarea galbui-rosiatic, pe mai departe lumina se reflecta in lumina galbena, ajungand pe tavan chiar alba. 'Cu siguranta o fi de la faptul ca-i alb tavanul.' Revenind la oglinda se observa pe sine, din coltul intunecat al oglinzilor ce reflectau acel colt de camera semi-umbros, dupa cum se vedea acum pe oglinda sifonierului. Era ca o himera ilara si descompusa, ca o radiografie umblatoare uscativa. Nu parea a fi el… Lua atunci oglinda de pe mica comoda de langa birou si-si privi chipul. Era el totusi, dar parca altul, acum era ravasit si spuse ca pentru sine: “de ce tin eu cont de ceea ce spun altii, de zambetele si de ironiile lor, de ce, de ce..?”. Prin comparatie se gandea ca unii sunt strengarii contingentului, iar altii ”sarmanii...  

 

Puse oglinda mica la loc si lua o carte, gandind precum ca ‘treaba asta deseori m-a desprins de toate'. Si citea: "Reducerea feminitatii la functii corporale este marturia unei conceptii elementare, postuland superioritatea masculului…" Se gandi atunci: 'eu intocmai asta nu fac..!' Isi inclina capul atunci si intinse o mana, adica stanga, mana libera, dar ce mai conta, caci o atinsese pe a ei, apoi o stranse mai bine si se invartea asa in jurul ei?! O vedea cum zambeste, cum ii clipesc ochii ca prin farmec, cum ea se desprinde si fuge cu parul in vant arcuindu-se prin acolade in caderea lor, iar din departare deja ii spune strengareste:”prinde-ma!”. Oricum, acei ochi pe care ii vedea aevea, erau deja in el si nu stiia cum se putea furisa el din sinea lui ca sa ‘fuga de ei.. Se minuna ca acea aparitie diafana putea sa alerge atat de repede… Incepuse a alerga si el de ceva timp si nu mult i-a trebuit sa se apropie, caci ea se oprise langa o baltoaca ce era prea mare. Se uitase ea si pe marginea trotuarului scufundat, insa pamantul era cam de mocirla. Noroc cu o banca din apropiere, ca in alunecarea ei de pe pamantul mocirlos s-a putut prinde de ea. Ajunse si el la locul cu pricina, dar ea da sa fuga pe langa el in directia opusa, pe cand printr-o miscare rapida el a prins-o de dupa brat, apoi la fel de rapid o apuca si de picioare si o ia in brate. Ea a tacut total atunci; era sfioasa si clipind des se lasa usoara in mainile lui. Din cand in cand mai ridica cate o spranceana. La un moment dat, auzind dupa zgomotul pasilor lui ca apa era acum adanca, se uita la el fix si nu si-a putut scapa un zambet cand l-a vazut ca, in ciuda elanului de inceput, el avea fata rosie de concentrare, sau, de ce..?  

 

Auzind un zgomot in apropiere, deschise ochii si se uita in dreapta- stanga. Nu vazu nimic, decat tot camera lui si cartea din mana. Mai citi apoi aceeasi fraza, dar stiindu-se blocat acolo si mai ales in imaginatie, incerca a continua. Citea acum: "Andreea (sau “eternul feminin”) se implineste in dezvoltarea maternitatii, si dincolo de aceasta, de faptul biologic al nasterii copilului, in educatia acestuia." . Se intreba atunci: 'oare numai catre asta tind toate fetele/femeile? Tot ce-i frumos pe lume tinzand catre un delict al naturii? Nu prea concep..' Si se duce iar cu gandul la ea fiind in bratele lui, reconstituind mai bine visul. O duse pe ea pana la marginea cealalta a baltilor, asa cu chiu cu vai, rosu ca racul si cu mainile intepenite, trecuse de balta adanca de pe aleea parcului. Dupa ce a lasat-o jos, cu o mana incepu s-o mangaie pe obraz, dandu-i firicilele de par de pe fata intr-o parte si in alta. Apoi pentru un tablou complet al eroului isi scoase incaltamintea simtind apa in ei si ii rastoarna ca sa-i stoarca. Dupa care o urma si reincepu a merge descult pe langa ea..  

 

'Oare cum de mi-am inchipuit o asa vreme si-am ajuns asa mare "erou..?' Reincepu sa citeasca din carte, insa randurile ii fugeau, nu mai putea citi un rand.. “Oh!” zise ca pentru sine, iar dintr-o miscare iute inchise cartea, apoi cu ambele maini o prinse puternic si o lovi cu putere in capul sau- ‘poc’!  

 

Auzind atunci un ras se uita inspre usa si-l vazu pe tatal sau, stand si privindu-l.  

 

-Cioc, cioc! zise el.  

 

-Usa era deschisa, Mihai, si nici nu stiiam ca ai venit acasa. Dar, ce s-a intamplat?  

 

-Imi dau si eu in cap ca ma doare… zise Mihai schitand cu mana un gest in aer.  

 

-Nu, baiatule, nu zic de gestul tau de mai devreme, ci de ceea ce se intampla cu tine in general. Mai devreme m-a sunat doamna ta diriginta sa-mi spuna ca doamna de matematica te-a vazut cum ai aruncat cu un bilet in capul colegei tale, care cazand pe jos si fiind aproape, nu numai ca l-a observat, dar l-a si citit..  

 

-Da, l-a citit in fata clasei…m-a facut de ras in fata colegilor…dupa ce toanta nu intelege o iota!  

 

-Hey, vezi cum vorbesti! Nu m-am straduit atata cu tine sa ai un limbaj ca din fundul gradinii celui mai mare derbedeu!  

 

-Da, poi uite, tata, si tu esti ‘creativ’, deci poate fi din familie..  

 

-Hmm, nicidecum copile, doar te avertizez ca nu admit, nici aici si niciunde te duci si te comporti pentru oricate zile voi avea si eu ca sa te vad, sa-ti fie clar! Dar, ce ai scris pe bilet si de ce l-ai trimis in capul bietei copile?  

 

-A fost o greseala, tata - incepu el sa spuna plimbandu-se prin camera. Am vrut sa-i trimit biletelul in fata ei, dupa cum stau eu asa in spate pe diagonal fata ea . Dar, ma apucara emotiile..ca nu sunt bun de nimic..  

 

-Hey, hey, nu admid nici negativisme nimanui din casa mea, deci, te rog! –zise tatal oripilat, vazand acum si cartea pe care o citea fiul sau; si, luand-o in mana, zise din nou: -“Eros"?  

 

-Da! Vazusem si eu undeva o lista cu niste carti pe care tinerii adolescenti ar trebui sa le citeasca pentru o educatie completa…  

 

-Mihai, dar eu pentru ce iti platesc meditatiile de trigonometrie..?  

......  

 

 

 

Fragment din cap.I – “Frunza vietii!”, romanul “Sarmanii adolescentei!”  

Referinţă Bibliografică:
Frunza vietii.. / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1278, Anul IV, 01 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!