CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Manuscris > Povestiri >  


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Un alt fel de iubire, poate mai pură!?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Motto: Nu se mai sătura de mângâieri, de mâinile mele ce-l desfătau şi nu mai contenea cu torsul, iar când apare vreo pauză (că-i totuşi obositor să tot mângâi într-una când alte gânduri te cuprind), Ori, atunci de nu-mi mai vede vreo mână, se roteşte în jurul meu s-o caute. Văzând apoi vreuna prin buzunare se ridică pe mine, se tânguie şi se milogeşte după ea.  

Îndrăgosteală?  

Înainte, pe motan nu-l mai găseam de vreo două zile. Mă rog, ştiiam că Zorel (aşa se numeşte) după un festin copios cu şoricei şi ce-o mai fi, nu mai iese la iveală mult timp. Tocmai de aceea nu m-am îngrijorat, bănuind că ori este sătul, ori că şi-a găsit o pistă în acest sens pentru aceasta şi sta la pândă. De real folos mai este şi faptul că atunci când mă simte acasă iese de oriunde ar fi, uneori chiar mă întâmpina de la poartă! Acum, după cum am zis, nimic.....nici nu ştiam dacă trebuia să mă îngrijorez de el..  

Într-o zi, după mai multe nevederi, am mers întâmplător în spatele casei şi l-am văzut, se uita după un gard fals şi 'miorlau, ghior, miorlau'.. L-am strigat, dar nimic ghior şi miorlau. Ciudat mai ‘vorbea’...  

Plecând de la locul faptei mă întrebam de faptul a ce-ar fi fost acolo după gardul acela, de mieunatul lui pe care-l ştiiam bine se transformase în acest 'ghior'? Mai cunoşteam faptul că, în momentul când îi calcă cineva teritoriul, hmmm....Însă, după ce am uitat bine de incident, îl aud aşa ca prin adumbrire printre viţele-de-vie (se întunecase) şi cam la fel făcea "ghior, ghior, miorlau, ghior...." de parcă ar fi fost disperat! Când colo, minune, se ţinea după o apariţie albă! O pisica total opusă lui la culoare. Iată treaba cu contrariile.. am putea spune că e valabil şi la pisici, anume faptul că contrariile se atrag!! El 'ghior....' în spate, ea 'miauuu' în faţă, parol în faţa lui şi culmea că se ţinea la distanţă motanul, adică la jumătatea de metru descrisa de Codul Bunelor Maniere, foarte politicos motan mai am, de altfel! –‘Draguţ fenomen al naturii’, am zis ca pentru mine.  

Respectă acel canon al respectului de a merge în spatele persoanei respectate, iar 'persoana aceasta - măi, ce mai jongla din coadă şi mergea ţanţoş! Motanul, nu numai că nu se opunea s-o oprească, dar....cumva, numai după glas depistai toată suferinţă dânsului!! Mm, dulce moment! Aş fi vrut numai pentru aceasta să am o camera cu obiectiv infraroşu, deoarece apariţia albă s-a speriat şi a rupt-o la fugă când m-a observat, iar motanul după ea...nici nu mai ştia cum să fugă după ea, cum să facă s-o oprească din sperietură pe prietena lui, ba cu 'ghior', ba cu un alt acum miaunat mai dulce.... În fine, a molcomit-o, de ea s-a oprit pe gard, iar el rămas jos îi ‘vorbea, spunându-i de altfel că nu trebuie să se ferească de mine. Însă, iată că la fel respectă distanţa, una mai mare în acel moment, vorbindu-i de jos…  

Apariţia albă!  

Oprită pe gardul exterior de piatră, având tot spaţiul necesar să stea cât mai confortabil, se uită apoi în toate părţile să vadă dacă este în siguranţă acolo, iar între timp se mai uită la Zorel cu blândeţe; se uită oarecum superior înclinând capul, vrând să spună că ascultă ce-i spune el de jos, precum Romeo... De unde rămăsese el, părea să fie locul ideal din care să-i cânte ei, contemplând-o... printr-o 'încordare calmă, în picioare drept ca un arc, stând brav, mai mieuna aşa, abia imperceptibil, de eu abia ghiceam că mai glăsuieşte. Parcă cerea milă, iar ea neîndurătoarea...  

Totuşi, pisicuţa câteodată se apleca mai mult, iar de vreo două ori a sărit jos înapoi la el, părând că încearcă al convinge de ceva pe Zorel, care de altfel nu vroia să urce pe gard, ci doar s-o cheme înapoi! Părea că fiecare dorea să spună ceva duios, dar să meargă în locuri diferite, dacă am înţeles bine. Oricum, ceva neaşteptat, motanul încă păstra distanţă prestabilită de 'canoane, având o stimă deosebită pentru această apariţie albă.  

Zorel iar începe dintr-o dată fanfare cu ‘ghior’…a fost neaşteptată această reîncepere, dar era mai apăsat şi mai puternic de acea dată, mai agitat...urcă rapid pe gard, ea se dă la o parte să-i facă loc lui, de unde constat că în spatele ei era deja alt motan, hmm...Zorel se arcui atunci în poziţie de luptă, giorăia şi era flexat ca un resort gata să se lanseze... Celălalt motan neinvitat nici nu începuse bine 'trilul’ de atac că mă observase şi pleacă.  

În acel moment perechea felină începea să se plimbe nestingherită pe gardul ce părea că o autostrada pentru ei, dar ea în faţă - el în spate! )) Îl chem atunci pe motanel, iar el vine trecând pe lângă pisicuţă, e pentru prima dată în faţă ei, iată ! Dar, deîndată începe procesul de gudurare, mângâiere, toarcere ş.a.m.d. Mai ascund câteodată mâinile şi el se urcă pe mine să le caute, însă am rămas uimit de altă chestiune: se împingea cu capul lui în mâna mea să-l mângâie, dar n-o slăbea din ochi nicidecum pe albeaţă; uneori se ducea lângă ea şi o chema şi pe ea. Ciudat mai era faptul că nu începuse motanul să toarcă ca de obicei, ci doar se împingea foarte puternic şi expira cu nădufpe nări, torcând altfel. Instantaneu s-a apropiat şi pisicuţa, dar a avut o reţinere.. de vreun metru, deşi mai încerca şi se învârtea în jurul nostru pe acel cerc imaginat de ea, căci nu depăşea acea distanţă, posibil gândind: "poate că dacă o iau aşa mai pe o parte, când nu se uită, m-aş apropia şi eu!". Într-un final l-am chemat pe motan să vină după mine, el a venit ... era parcă mai puternică Foamea..? Părea şi aşa slăbit..! Altă stupefacţie am avut în momentul în care am ieşit din casă să-i dau de mâncare individului îndrăgostit: era şi albeaţa de faţă lângă el, ca un alt geamăn diferit! dar, când să mă apropii, hmmm.... de fapt, iar s-a speriat albeaţa şi a luat-o la sănătoasa, iar el după ea - 'ghior, ghior' - ţuşti...uitând de mâncare, vroia doar să o convingă pe ea să vină, să nu-i fie frică, să manânce şi ea, să rămână acolo unde e el…  

Referinţă Bibliografică:
Un alt fel de iubire, poate mai pură!? / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!