Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Un roman memorabil -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

"De cele mai multe ori însă, eu mă liniştesc închizând ochii desfătându-mă în faţă unui spectacol fără pereche. O sala imensă, plină de lume. În fund, pe o estradă împodobită de flori, eu. Sala această, fără îndoială e o mare Academie din Apus. Iar toată lumea dintr-însă a venit să asiste la încoronarea mea. " - Mircea Eliade


Iată un incredibil vis desprins parcă din cele mai infatuate năluciri adolescentine, dar o viziune exactă, o premoniţie am putea spune despre ceea ce avea să devină peste mulţi ani maestrul şi savantul Mircea Eliade, care în ciuda renegării sale de către vechiul regim a fost atât de român, atât de ancorat în realitatea aceasta crudă pe care se nasc aşa zişii oameni 'internaţionali', dar care iată au în ei sâmburele geniului, de care nu au grijă românii însuşi chiar şi atunci când îl văd în carne şi oase.
 

"Adolescentul Mircea Eliade credea nestramutat in steaua sa. Gloria visata la 14 ani nu mai e de mult o naluca" - spunea Mircea Handoca in prefata cartii sale "Romanul adolescentului miop". Pe care o incheie astfel: "Cele doua volume ale < Romanului adolescentului miop> nu pot fi ignorate de cercetatorii beletristicii lui Mircea Eliade, aceasta cunoscand in timp numeroase avataruri; lirismul si autenticitatea din 'Maitreyi', monologul interior al 'Intoarcerii din Rai', fresca epocii din 'Huliganii', fantasticul cu profunde radacini in folclorul autohton din 'Sarpele' si 'Domnisoara Christina', si, in fine, desavarsita sinteza a 'Noptii de Sanziene, roman social si filozofic, unde realismul se imbina cu fantasticul, mitul si simbolul" - Mircea Handoca  


Geniul creaţiei...

Chiar românesc fiind, dacă ar fi să continuăm o idee precedentă. Acolo unde există atâţia hoţi şi, iată, faptul colosal este că pe acolo se nasc şi genii. O lume atât de pestriţă, o lume generoasă însă în al său talent, chiar furat fiind cu generozitate...:) Sunt atât de vulnerabili la început şi atât mici chiar faţă de cei din jur, atât la propriu, cât şi la figurat, însă ei nu au nicio taină, deoarece îşi continuă nestingheriţi drumul şi destinul interior, chiar foarte fericiţi fiind în a lor "umbră". Însă, o umbră (luminoasă) doar ca un paravan de dupa care nu vede nimeni ce se 'coace' acolo. Pentru un copil anemic şi miop pe deasupra cine ar da doi lei, chiar vreunul dintre fraţii lui sau acei prieteni din copilărie? Că i-a depăşit pe aceştia acel 'copil miop' prevăzut cărţii, sau 'anexat' acesteia totuşi, dacă ar fi să întind un pic gluma făcută doar din admiraţie, este indiscutabil că s-a foarte înălţat faţă de ei din toate punctele de vedere.

Oare am avea timp vreodată şi spaţiu suficient să cuprindem geniul acestui autor? Ce cutremur mai apare după această întrebare... Însă, dânsul a avut timp numai într-o viaţă, numai una care le-a cuprins pe toate! Desigur că, nu am avea timp, aşa cum se şi întâmplă între ale noastre mici activităţi cotidiene, care din fericire se mai spulberă în momentele în care ne mai întâlnim cu o carte asemenea. Ruşinaţi, poate, că uneori până la această întâlnire ea a stat şi tot stat singurică şi stingheră într-o vitrină, aşteptând momentul în care să ne înfăţişeze o lume exact de la deschiderea primei pagini, să ne înfăţişeze de fapt un om cu lumea sa, o inima ce va continua să bată acolo aevea în plenititudinile necuprinsurilor! O inimă ce va ticăi mereu între cele doau coperţi ori de câte ori va fi deschisă, în aşa mod vădit căci va bate în mod egal prin empatie cu momentul scrierilor, o bătaie la nivel înalt care nu va scădea niciodată şi care va fi resimţită chiar şi acelora prea puţini interesaţi, căci, într-adevăr, o astfel de carte poate transformă o maimuţă într-un om!

Ce-am mai putea comenta mai mult fără a ne bâlbâi în silogismele care parvin probabil tot de la el?! Şi, poate că nici până la dânsul nu a fost nimic nou sub soare, dar analizele şi atenţia sa concentrată asupra detaliilor şi cât mai ales asupra simbolurilor nu se compară cu nimic. Apoi lumea fantastică care l-a animat şi până la adânci bătrâneţi, desluşirea simbolurilor ce ne înconjoară şi nu le băgăm în seama, înţelegerea credinţelor, religiilor, viselor cât şi ale infragerilor de tot felul, dansul în toate a crezut, iar această credinţă în Cauza Supremă s-a şi materializat. Nu avem cum să nu facem totuşi remarca precum că, urmând cumva şi maximă vieţii ce l-a animat pe un alt mare om, Alfred Adler -"A fi om, înseamnă a fi inferior..." - după cum spunea, la fel Mircea Eliade chiar dacă s-a simţit aşa doar faţă de câţiva colegi din şcoală, mai mult faţă de acei atleţi fizici, n-a căutat astfel o falsă supremaţie faţă de ei în nici un fel, în primul rând pentru că foarte puţini stiiau de acest înscris, Maestrul căutând să-şi împlinească doar destinul personal. Într-o astfel de chemare interioară nici nu avea cum să fie exclusă Dumnezeirea de aceeia el a spus: "A fi om înseamnă a fi religios!" - zicând concis, dar atât de frumos! Atât de cuprinzător lucru, dându-ţi seama că de fapt omul ateu nici nu există, ci e o doar o fabulaţie pentru oameni beţi, depinzând doar cui te închini, unui zeu (dracului propriu-zis) sau lui Dumnezeu?

Apoi nu ţi-ar ajunge singura ta viaţă numai să cuprinzi în comprehensiune toată opera sa, chiar dacă ai citi şi medita fiecare material în parte. Poţi să te încânţi de apariţia geniului din fragedă copilărie, aşa după cum este această carte, poţi să visezi alături de el în poveştile de dragoste şi/sau fantastice, poţi chiar să înveţi să aplici în viată ta înţelepciunea maestrului (fiind atât de puţin zis, totuşi), dar cu siguranţă că ţi-ar creşte şi ţie dioptriile numai citind "Istoria Credinţelor şi Ideilor Religioase", pe care tot citind-o dar neînţelegând-o, ridicanduti-se şi părul din cap, crescându-ţi atât de mult şi barba înţelepciuni totodată chiar prin neînţeles...apoi, dându-ţi seama că ceva tot ai prins! Pentru mine unul cele trei volume ale acestei opere este o continuă provocare ce va muri odată cu mine.
 


Scurtă prezentare


Din toată inima o doresc pentru a nu mă mai împiedica în cuvinte de-o şchioapă, mai ales că am atins mai devreme subiectul principal al faptelor cuprinse în "Romanul adolescentului miop". Probabil, nu mai trebuie să afirm că este un roman autobiografic, cu toate că abia câteva pasaje au fost publicate în câteva reviste de gen şi abia mult după adolescenţă, la vârsta adultă a fost publicat în întregime. Spunând atunci:

“Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.”

“Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va alunecă asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?”

Cartea aceasta a fost publicată la vârstă maturităţii expresiei, aşa după cum orice om matur se mai întoarce asupra copilăriei sale luând mereu ceea ce a fost bun în ea, mai ales acel suflu tineresc ce cuprinde mai întotdeauna aceste minţi luminate. Dar, din toată fericirea el însuşi a dorit să nu existe niciun echivoc în ceea ce priveşte adolescenţa sa, căci spunea în "Amitiri"-le de mai târziu, că nu şi-a propus să inventeze şi să înfrumuseţeze măcar cu ceva minor, chiar putând face asta din plin.

Sunt în carte aspecte legate de şcoală şi de dificultăţile întâmpinate de orice adolescent, cu curiozităţile vârstei şi stările sufleteşti predominante. Există chiar şi un capitol al romanului asemeni unei notiţe dintr-un orar şcolar, ca apoi apărând în mod firesc alte capitole în ceea ce priveşte pe un anumit "Profesor-ul", "Prietenii", prietenă cea mai bună, logodită totuşi... "Bacalaureatul", "Redacţia", fiind probabil prima, acolo unde şi-a regăsit un profesor, tristeţile şi bucuriile legate de câte vreun subiect exterior sau interior, mai mult sau mai puţin întemeiate, dar determinate de sentimente incandescente şi de timpul vârstei adolescentin, aşa după cum se întâmplă fiecăruia în această vârstă. Ceva ca o tristeţe, o adumbrire totuşi străbate fruntea genialităţii.. "Şti, Niska mă pasionează agonia mea şi a făpturilor mele... E tragic; şi reconfortant pentru mine..." spunea prietenei lui bune în Partea a-III-a.

Însă, nu trebuie uitat că în ciuda acestei perioade contradictorii, chiar din aceasta se distinge modul autodidact, impunerea zdrahonica a unei vieţi, ore, clipe programate de a avea rezultate sigure!! Numai disciplina fermă şi doar cele 4 ore de somn pe noapte încă de pe atunci l-a determinat să aibe o viaţă deplină şi un succes programat, deşi nu a căutat aceasta îndeaproape! Mai există un subcapitol intitulat simplu "Sâmbăta", acolo unde descrie faptul cum colegii lui cumpărau aşa-zisa dragoste cu bani puţini şi unde descrie faptul că sugestionat a acceptat să încerce şi el -experienţe erotice- într-un decor mizer, ceea ce l-a făcut să treacă de la sentimentul de dezgust, la scârbă, apoi la umilinţă... "Romanul..', mai cuprinde scrisori importante, însă cutremurătoare este 'încleştarea' Sinelui său în sine!!

Mai târziu tot el însuşi spunea în "Amintiri': “Am plâns. Când am pus cartea pe raft, am ras. Am ras de mine. Încă mai sunt sensibil şi visător.”

În orice caz, o carte ce nu trebuie uitată!
 

Referinţă Bibliografică:
Un roman memorabil - Romanul adolescentului miop , de Mircea Eliade, o mica prezentare. / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1189, Anul IV, 03 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!