Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Daniela Tiger         Publicat în: Ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

URSULEŢUL DE PLUŞ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

URSULEŢUL DE PLUŞ  

 

I. LA ŢARĂ  

 

Întotdeauna mi-au plăcut ursuleţii de pluş, cei ale căror membre sunt flexibile să le pot roti după voinţa mea, cei maro cu ochi negri, exact ca acesta pe care-l ţin la piept din imaginea copilăriei mele. Cu el îmi petreceam cel mai mult din timp, cu el adormeam seara strângându-l, protector, la piept. Acel ursuleţ încă se lăfăie pe patul dintr-o cameră unde, acum, nu mai doarme nimeni alături de o păpuşă ale cărei picioare stricate au fost înlocuite, de tata, cu trei crăcane de lemn.  

Mă jucam în fel şi chip, scorneam tot felul de jocuri. Eram scenarist, regizor şi actor, mă maimuţăream schimbând tonalitatea vocii pentru fiecare păpuşă care-şi intra în rol. Înainte de a pleca undeva, părinţii mă-ntrebau ce-mi doresc să-mi aducă, iar eu, fără doar şi poate, răspundeam: un ursuleţ. Ţin minte că şi lui Moş Crăciun, pe-atunci Moş Gerilă, tot ursuleţ îi ceream. Ursuleţul meu se leagă de amintirea bunicilor, tatamare şi mamare. Locuiau la ţară, erau recunoscuţi ca oameni cu carte şi aveau o droaie de fini. Cine avea ceva de scris, oficial sau nu, la tatamare venea. Doamne, cât de frumos scria! Unduia slovele, le împodobea cu flori de aveai impresia că foaia de hârtie se transforma într-o faţă de masă frumos brodată. Ştia toate legile şi citea… şi citea… Lua cărţi de la biblioteca satului cu braţul, apoi, una câte una le devora. Seara, se aşeza pe pat, astfel ca lumina lămpii, atârnată de un cui, să-i cadă pe carte, potrivea fitilul şi se rezema de peretele îmbrăcat cu o carpetă înfăţişând o fată întinsă pe iarba verde cu o mână sprijinindu-şi tâmpla, ţesută la război de mamare şi cu ochelarii pe nas, dădea foaie după foaie. Din când în când ne citea şi nouă spre încântarea mea. Nu suflam, nu răsuflam, aveam toate simţurile încordate ca să nu pierd ceva din preţioasa povestire. Mai târziu, când la rândul meu am descoperit taina magică a literelor, citeam şi eu. Ce mândră eram şi cât de mare importanţă dădeam momentului! Mare ciudă mă cuprindea când, neatentă, mă mai împiedicam de un cuvânt! Aş fi vrut să nu se mai termine seara şi să nu mă trimită la culcare, dar mamare îmi dădea cănuţa mea cu lapte de capră şi ştiam ce urmează.  

Cănuţa mea, albă cu un mănunchi de flori pictate pe-o parte cu formă uşor conică, m-a însoţit toată copilăria. Şi acum, mă minunez cum n-am spart-o. Mi-ar fi părut rău! Spre seară, când mamare mulgea capra, stăteam nerăbdătoare să se umple oala. Nu aşteptam să-l fiarbă, nu, beam laptele cald plin de spumă, făcându-mi mustăţi şi râdeam zgomotos, iar buna mea mamare mă dojenea prefăcut, abia ascunzându-şi râsul. Nici nu ştiu ce-o amuza… mustăţile din spuma laptelui sau râsul meu sănătos de copil fericit? Avea multă răbdare cu mine, trebuia să ma nasc băiat, făceam toate năzbâtiile posibile, iar ea, se enerva foarte rar. Era femeia de modă veche care-mi spunea:  

-Prin faţa omului nu se trece!  

Am înţeles mai târziu că ”omul” înseamnă bărbat. Cum puteam să accept aşa ceva!? Şi, pe înserat, după ce mâncam, potolea orătăniile, animalele, pe Grivei, dar cu Grivei sunt alte poveşti, ieşeam la poartă, la taină unde, spre disperarea bietei femei, pândeam să treacă câte-un bărbat şi eu, ţâşt, prin faţa lui, mă făceam că am treabă pe partea cealaltă a drumului.  

Bunicii mei stăteau pe Linia Mare, chiar în centru, tot trecea lume şi, mai ales, ”oameni” ce veneau sau plecau de la crâşmă. Nimeni nu zicea nimic, cerul nu crăpase, pământul nu se scufundase, dar ea răspundea la bineţe, aştepta ca omul să se îndepărteze suficient de mult pentru a n-o auzi şi mă boscorodea ameninţându-mă că mă spune ”lu ta-tu” dar eu râdeam de mă durea burta. În toată copilăria mea am suferit de dureri de burtă cauzate de râs. Dacă vedea că nu mă potoleşte, schimba strategia şi-l invoca pe ”tatu-mare”, ei, aici se schimba macazul, râsul dispărea şi îmi luam faţă de îngeraş.  

Nu mă bătuseră niciodată, dar tatamare fusese în Armata Română, ”în Tabără, la Bucureşti”, cum mai mereu îşi aducea aminte mamare, cu nostalgia anilor tinereţii, privind departe, departe, la vremurile când aveau, ”nu una, ci două ordonanţe”. Vocea lui tunătoare, cred că în tot satul se auzea. Acum, gândind, decibelii lui erau mult peste limita admisă. Când striga, mă paraliza, numai dacă-mi pronunţa numele, mă făcea cea mai cuminte fetiţă.  

Pentru el, eram Nicolae. Băteam câmpurile să inspectăm lanul de porumb şi via în capul căreia trona un vişin, vişinul meu. Vişinul intră într-o altă etapă a vieţii mele. Mergeam la pescuit cu prăjini şi cutii de cremă de pantofi îngăurite în care punea râmele. Când coboram o pantă îmi striga râzând: ”Pune frâna, Nicolae!”, dar tot cu vocea aceea de tunet. Pe măsura vocii era şi statura. Nu-i ştiu înălţimea, dar puţini oameni erau cât el. Semăna foarte mult cu tipul de soldat american: frumos şi înalt. Eram foarte mândră de el!  

Făcuse tatamare, că tare priceput era la toate, bancă de lemn lipită de gard, chiar lângă portiţa de intrare în curte pe care, tatăl meu, bătuse o tăbliţă cu atenţionarea ”CÂINE RĂU”. Acesta era Grivei numai că, mie mi se părea cel mai bun câine din lume. La poartă la mamare se adunau o grămadă de femei, stăteau care, cum apucau, mamare, întotdeauna pe bancă, veneau şi copii să ne jucăm. La început stam să ascultăm toate ştirile din sat.  

- Auzirăţi, fă, că Leana lu’Butoi se mărită? spunea ţaţa Floarea lu’ Zdrâncă.  

- Da` de Gât Lung ce mai ştiţi? Mai zace? se trezea şi Măria lu’ Împîratu să-ntrebe.  

Noi, copiii, săturaţi de atâta sporovăială, fugeam să jucăm un pituluş în înserarea şi liniştea care cuprindeau încet satul.  

Referinţă Bibliografică:
URSULEŢUL DE PLUŞ / Daniela Tiger : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1068, Anul III, 03 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniela Tiger
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!