Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

URME DE DRAGOSTE - Cap. II / 3 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Erau indicatoare de interzicere a opririi în zonă. Mişu a redus mult viteza şi a circulat pe lângă trotuar până în faţa intrării la teatru. Era o zonă mai aglomerată ca în restul urbei, dar fetele aşteptau zâmbitoare chiar pe bordură. S-au urcat în trei secunde, imediat ce portierele au fost deschise de Doru, după ce-l avertizase pe şofer să oprească.  

- Băi, gata! Puţină linişte, să fac prezentările, a ridicat băiatul vocea pentru a acoperi râsul zgomotos şi exclamaţiile exagerate ale celor două tinere, întorcându-se cu aproape tot trupul în scaun pentru a le vedea mai bine pe bancheta din spate. Domnul Mişu este cel care conduce maşina spre cuibuşorul nebuniilor voastre din seara asta, a ridicat el vocea, arătând cu un gest larg spre scaunul din stânga sa.  

Nu a putut continua imediat. Fetele au dat drumul la o avalanşă de aplauze şi ţipete, după care şi-au trecut braţele, pe rând, pe sub bărbia şoferului, sărutându-l pe cap.  

- Eu sunt Jana, îmi pare bine de cunoştinţă, s-a prezentat cea blondă, plimbându-şi palmele pe obrajii lui Mişu, în timp ce-i zâmbea seducător prin oglinda retrovizoare.  

- Eu sunt Angelica, frumosule! a exclamat fata brunetă, făcându-şi loc spre scaunul şoferului. Mă bucur să văd aşa bărbat bine şi cuminte… Wow! Ce piele fină ai! Îmi place, a continuat ea după ce şi-a băgat palmele pe sub gulerul cămăşii şi l-a pipăit cu profesionalism.  

- Bine, bine, a exclamat Mişu, dar lăsaţi-mă să conduc. Vă pup, fetelor! Stăm de vorbă după ce ajungem…  

Fetele au traversat curtea, minunându-se de ordinea existentă, în timp ce se hârjoneau cu Doru. Mişu era sobru. Le explica ce se găsea în toate acareturile, mândru, dar atent şi subtil în a examina fetele din cap până-n picioare. „Arată bine amândouă, frate! Marfă bună. Nu are gusturi rele prostu’ ăsta de Doru… E greu să aleg. Sunt jucăuşe şi frumoase cu adevărat. Poate acceptă să se rânduiască în cursul nopţii”.  

Ajunşi în camera de oaspeţi, fetele s-au aruncat pe fotoliile largi. Şi-au luat ţigări de pe măsuţa din mijlocul încăperii şi aşteptau să li se ofere foc, chiar dacă erau şi două brichete elegante lângă ţigările din caseta sidefată. Doru a fost mai atent. Mişu era preocupat de cu totul altceva. Nu ştia cu ce să înceapă petrecerea. A pornit calculatorul şi a căutat folder-ul în care înmagazinase muzică bună. După primele acorduri melodice, nehotărât, le-a întrebat pe fete:  

- Ce preferaţi să fie de început? Am lichior, whisky şi coniac, pentru aperitive… Presupun că vreţi să mâncaţi, nu?  

- Da, da! au răspuns ele în acelaşi timp.  

- Eu propun să ne plimbi prin toată casa, a cerut Jana imediat. Să stabilim camerele pe perechi… Mergem la bucătărie şi aranjăm noi. Tu ne dai ce ai şi gata… începem distracţia. E bine, băieţi?  

- Eu zic să bem ceva mai înainte, aici, la o ţigară… Te superi, frumosule, a îndrăznit Angelica, fixându-l pe Mişu cu cea mai duioasă privire de care era în stare.  

- Da, imediat! a fost el de acord şi a ieşit grăbit din încăpere.  

S-a întors repede, cu trei sticle şi pahare. Trei feluri de băuturi. A propus ca fiecare să bea ce preferă. Licorile fine au dezlegat mai mult limbile. Fetele se exprimau fără reţineri, provocator. Băieţii erau mai calmi şi mai puţin zgomotoşi. Foarte curând, s-au trezit anumite interese. Fetele ar fi dorit să ştie cum se vor cupla şi, pentru că ei încă nu se exprimaseră, motivând că este cald, şi-au dat bluzele jos ca să le atragă atenţia.  

Nu a trecut mult până ce au dorit să danseze. Angelica s-a prins de gâtul lui Mişu. Jana, oarecum îmbufnată, s-a apropiat de Doru, s-a lăsat prinsă de braţele lui nerăbdătoare şi, numai după câteva mişcări în ritmul melodiei, i-a scos cămaşa pentru a-i măsura în voie pieptul cu limba şi buzele. După fiecare dans se golea câte un rând de pahare şi, foarte curând, sutienele erau aruncate neglijent pe un fotoliu, iar fustele şi pantalonii lunecau pe unde se nimerea să fie dezbrăcate.  

Când Doru şi blonda ce-o purta pe braţe au anunţat că sunt în căutarea unui dormitor, Mişu a început să râdă în hohote:  

- Băi, paparudelor! Ce-i, băi, cu voi? Vă deranjează prezenţa noastră? Pe noi nu ne f…e grija de ce faceţi voi, bă! a precizat el zeflemitor şi, cu gesturi oarecum nesigure, a prins-o pe Angelica de mijloc şi a răsturnat-o pe fotoliul din apropiere.  

I-a tras apoi chiloţii minusculi până pe pulpe, după care, îngenuncheat pe podea, i-a apucat cu dinţii şi a continuat să-i plimbe pe picioare, încet, până la glezne, cu gesturi şi gemete uşoare de felină, spre distracţia celorlalţi care ţipau şi-l încurajau. Din două mişcări simple, Angelica s-a debarasat complet de chiloţi şi i-a aruncat spre tavan, după care şi-a aşezat picioarele pe umerii omului rămas în genunchi în faţa ei, trăgându-l spre bazinu-i pe care se aşezaseră privirile lacome ale lui Mişu. Din acest moment, dezmăţul a-nceput…  

După mai bine de o oră, patru guri flămânde se întreceau la-nfulecat în bucătăria largă, în care trupurile goale se atingeau la întâmplare ori voit, fără jenă sau preferinţe. Nu se foloseau tacâmuri. Brânza ori şunculiţa erau luate cu mâna, ca şi feliile de pâine, iar friptura din carne de porc şi de pui era ruptă în mâini şi dinţi, la fel ca firele de ceapă ori salata verde. Nici pahare nu se foloseau. Au băut din sticle, fiecare după preferinţă şi la întâmplare, până când Mişu a adus o damigeană cu vin roşu, de buturugă, din care a deşertat în căni de ceramică lucrate artistic la Oboga.  

Vorbeau de-a valma, cu gura plină, despre tot felul de nimicuri. După câte un pahar sau două de vin, au trecut la ţigări şi conversaţia s-a înviorat. Au spus glume şi bancuri fără perdea şi au râs mult. Din una-n alta, Mişu a trecut la relatări scurte din aventurile lui de adolescent, în timp ce îşi plimba o palmă pe picioarele Angelicăi, care se cocoţase şi se alinta goală pe genunchii lui.  

La un moment dat, a fost întrerupt de întrebarea prietenului său, Doru:  

- Da’ cum a fost cu ţigăncuşa aia minoră? De ce nu povesteşti, amice?  

Mişu a amuţit subit. S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea şi a golit-o cu înghiţituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle şi pahare, i-a ţintuit cu privirea, îngustată de pleoapele strânse, pe fiecare în parte şi a decretat:  

- Băi, despre aia am povestit băieţilor cum a fost… Nu mai vreau să vorbesc despre ea…  

- Oho, e subiect tabu! Ha, ha, ha!a râs Doru cu gura până la urechi. Ţi-a plăcut piranda rău de tot…  

- Hei, lasă omu-n pace! O să spună el ceva, dacă vrea, a intervenit Angelica linguşitoare, începând să mângâie în lung pulpele lui Mişu. Doar nu vrea să murim de curiozitate. Hai, dragule, spune-ne! a continuat ea, urcând cu palmele spre părţile intime ale bărbatului, pisicindu-se cât putea de bine.  

Mişu a aprins ţigara, încercând să pară indiferent, dar mâinile-i tremurau uşor. Ceilalţi au observat şi au schimbat priviri complice. S-au abţinut de la observaţii ori comentarii. Au turnat în ulcele, au băut în linişte şi au aprins ţigările aproape toţi trei odată. Muzica se auzea din salon în lipsa altor zgomote. Mişu i-a privit chiorâş, a alungat-o pe fată de pe genunchi, a tras adânc din ţigară şi a început să râdă din senin.  

„Ăsta s-a îmbătat deja! Ce p…a mă-sii, doar atâta poate? Ori a făcut o pasiune pentru ţiganca aia mică şi nu şi-a revenit?” s-a întrebat Doru, cercetându-l cu atenţie. „Nu vreau să se strice distracţia. Abia am început să mă simt bine…. A, stai aşa, că-şi revine! Să mă abţin de la provocării…”.  

Fetele, intuind ce se petrece în sufletul băiatului, s-au apropiat de el cu paşi mici, încetişor, fără zgomot. L-au încadrat şi mâinile lor au început să-l maseze cu abilitate pe spate şi piept, fără să-i vorbească şi nici să-l sărute. El s-a destins încet, s-a lăsat în voia lor, l-a privit pe Doru şi i-a vorbit cu voce joasă:  

- E o aventură veche pe care, aproape, am uitat-o. La vremea aceea era periculos s-o povestesc… Gagica era, adevărat, minoră. Să fi avut vreo 12 ani…, p…a mă-sii, nu mai ştiu! Pericolul putea veni, ca şi acum, de la un unchi al ei. Mare afacerist, cam primul pe aici, cum este şi acum. Zice lumea că e cel mai mare interlop. Ce mama dracu’, să mă las la mâna ăluia? Băi, cu pilele lui, i se rupe-n paişpe de mine cu toată avocatura mea. De aia mă abţin, băi, paparudelor! a explicat el, ridicând vocea la ultimele cuvinte şi trântind cu pumnul în masă.  

Două sticle s-au răsturnat şi vinul a săltat în ulcica gazdei, vărsându-se şi pătând faţa de masă care deja purta destule urme de grăsime de la bucăţile de carne şi resturile aruncate neglijent pe lângă farfurii. Fetele au întrerupt masajul şi l-au privit speriate, după care l-au ţintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-şi timp să-şi găsească cele mai potrivite cuvinte. A tuşit uşor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână şi, legănându-se uşor, mimând instabilitate exagerată pe picioare, s-a oprit în faţa lui Mişu cu braţele ridicate a slavă.  

- Ciocneşte oala cu mine, că-ţi dau vestea cea mai bună omule! Interlopul sperietoare este după gratii. Nu ai de ce te teme, a strigat Doru cât să acopere toată muzica, scoţându-şi pieptul în faţă cât a putut el de fălos. Cu toate pilele lui de sus de tot, este arestat, băiatule! Dacă n-ai ştiut, află de la mine! a rostit el, mândru de vestea dată, bătându-se cu pumnul pe piept şi ridicând mâna cu ulcica mai sus, în gest de triumf.  

Mişu îl privea şi-l asculta atent. Nu clipea. La ultima frază a început să se ridice, încet, cu o mână împingând în masă şi cu cealaltă apucând ulceaua cu vin. Fetele-l priveau în tăcere, înghesuite una în alta. Jana îşi dusese o mână la gură, iar Angelica îşi lungise gâtul de parcă voia să privească mai de aproape.  

- Băi, tu eşti sigur de ce spui? a întrebat el cu privirea-nfiptă în ochii celuilalt. L-au arestat pe ăla, băi?! Uite, beau cu tine, da’ nu te cred nici de-al dracu’, bă! Verific şi, dacă mă minţi, nu ştiu ce se-ntâmplă între noi, zău aşa, nu vreau să…  

- Cum să te mint, omule? Eu nu glumesc cu chestii de-astea. Uite, să spună fetele, că, poate, au auzit prin târg şi ele. Spune, Vio!  

- Dacă ne zici despre cine vorbiţi voi, să vedem…  

- Ce fă, tuta dracu’, n-ai auzit de ai lu’ Barcan? Barcan Grozavu, interlopul cu toate…  

- Aaaa! Păi de treaba asta ştie toată lumea, că a fost vâlvă mare pe aici…  

- Băi fată, ştii tu că e arestat? se repezi Mişu la ea.  

- Da, băi, frumosule, fac prinsoare pe ce vrei tu că-i arestat. L-am văzut, în p…a mă-sii, şi la televizor… Ia spune, că am o bănuială, de care fată vorbeai tu?  

Mişu n-a răspuns. Ochii-i străluceau de satisfacţie şi mintea-i procesa planuri peste planuri. „Aha, nu mai are pile! Nu-mi este frică de ţiganii ăilalţi. Barcan era periculos, dar… dacă face puşcărie, nu mai are putere. Şi-au luat ăia mâna de pe capu’ lui. Merg direct peste ea, dumnezeii mă-sii de ţigancă. Abia aştept!.”, a hotărât el în câteva fracţiuni de secundă, după care s-a repezit la Doru şi l-a îmbrăţişat.  

Fetele au izbucnit în râs. Cei doi, cu trupurile goale, torsionate într-o îmbrăţişare caraghioasă, abia ţinând în mâini ulcelele de vin din care se prelingeau picături roşii pe spatele lor, alcătuiau un tablou atât de hilar, încât nu se puteau abţine. S-au înţeles din priviri şi s-au apropiat de băieţi, schimbându-i ca parteneri. Jana şi-a încolăcind braţele pe sub umerii lui Mişu şi a început să-i mângâie metodic pieptul, în timp ce-şi freca trupul de spatele lui, în mişcări largi, încete, calculate. Angelica l-a prins de şolduri pe Doru şi l-a tras încetişor din îmbrăţişarea celuilalt până a reuşit să-l întoarcă spre ea cu faţa, pentru ca, imediat, să se aşeze în genunchi şi să-şi plimbe limba pe pulpele lui, din ce în ce mai în sus, pe părţile intime, strângându-i fesele cu putere.  

Dorinţele manifestate erau clare şi băieţii simţeau căldura cum le inundă trupurile. Erau pe punctul de a reîncepe actul împerecherii. Vocea lui Mişu, preocupat de gândurile lui şi mai puţin atent la gesturile noii partenere, a pus capăt preambulului iniţiat de fete.  

- Ia spune, băi fată, la cine anume te gândeai? a întrebat el, întorcându-se s-o privească pe Angelica. Eu nici nu mai ştiu cum o chema pe aia care…  

- Lasă, că eu n-am uitat, l-a întrerupt Doru, trăgând de păr fata pentru a o îndepărta. Stai, femeie! s-a răstit el. Ţi-o dau mai târziu, ai răbdare! Ia spune, băi, nu o chema Violeta?  

- Şi eu tot la Violeta m-am gândit, băieţi! a exclamat Angelica, de parcă făcuse o mare descoperire.  

Mişu a ridicat braţul drept, cerând linişte. A împins-o pe Jana de lângă el, s-a apropiat de masă şi a turnat în ulcica de pământ până a dat vinul peste ea. A băut vârtos, ţinând ochii închişi. L-au imitat şi fetele, nemulţumite că au fost neglijate. Doru, rămas în picioare, îl analiza pe Mişu. „Omul ăsta nu-i întreg la minte, frate! De ce dracului se mai gândeşte la aia? Să stau cu ochii pe el. L-a prins băutura şi… sper să nu provoace vreun scandal”.  

- O cunoşti tu pe Violeta asta? Cine este şi ce ştii despre ea? Hai, hai! Spune repede, că mă enervezi, n-auzi? s-a oţărât Mişu, trântind cu ulceaua în masă.  

- O cunosc bine. E o fată de treabă, dacă vrei să ştii. Ţine un fel de evidenţă la firmă, la tata…  

- Ha, ha, ha! De unde dracu’ evidenţă? Nu e aia la care mă gândesc eu, aiurită ce eşti. Aia era ţigancă, băi!  

- Aiurit eşti tu, prostule! s-a enervat Angelica, privindu-l urât, cu mâinile aşezate pe şolduri, într-o atitudine ameninţătoare. E ţigancă, da! Şi ce e cu asta? Are carte, ştie contabilitate, ce ai tu cu ea, amărâtule?  

Doru, atent la schimbul de cuvinte, se apropiase să-şi ia o ţigară. Mişcarea lui era menită doar să se interpună între Angelica şi Mişu. Era pregătit pentru orice fel de intervenţie. Nu-i plăceau manifestările violente. Cu gânduri aproape identice, Jana i s-a adresat, dând vocii sale cele mai plăcute inflexiuni.  

- Iubitule, nu trebuie să te deranjeze o amintire, dragul meu. O cunosc şi eu pe Violeta. Şi pun mâna-n foc pentru ea. Păcat că a avut probleme şi a divorţat…  

- A fost măritată?! Cu cine, băi, ştii? a întrerupt-o Mişu, extrem de contrariat. Are copii? Spune-mi… hai, că te rog, dar spune odată, a insistat el, şi de unde până unde o cunoşti tu pe aia?  

- Pe aia? Hm! Când te-ai culcat cu ea nu era „aia”, am impresia, s-a arătat Jana supărată şi a încercat să-i întoarcă spatele, fără alte explicaţii.  

Atunci Mişu a prins-o de mână şi a aşezat-o pe genunchii lui, enervat, cu gesturi destul de brutale. Observând nemulţumirea pe faţa fetei, a îmbrăţişat-o şi a sărutat-o pe gură. Apoi a prins-o cu un braţ pe după umeri, aducându-i capul lângă al lui, în timp ce cu cealaltă mână a început să-i maseze sânii uşor, timp în care-i şoptea ceva la ureche. Curând, au izbucnit amândoi în râs, destinzând atmosfera.  

- Ştii ceva, băiatule? sunt rudă cu Violeta, aşa că abţine-te să…  

- Ce rudă, băi? De sex ori religie? Ce te-a apucat, băi femeie? întrebă Mişu, neîncrezător şi oarecum năucit de ce auzise.  

- Uite-aşa, rude! Ce-ţi pasă ţie că bunică-mea a fost soră cu bunică-sa?  

- Ne-am dat dracu’ de tot! Auzi, băi, prietene? Tu ştiai că asta e ţigancă, bă? Nu arată deloc, să-mi bag p…a dacă-mi vine să cred!  

Doru a răspuns prin mişcarea aprobatoare a capului. Era prea ocupat cu trupul Angelicăi şi considera că nu e cazul să intre-n discuţie.  

Mişu a măsurat-o cu privirea pe Jana, din ce în ce mai lacom. „ E tare de tot, gagica, frate! E frumoasă, piranda dracului, dar poţi jura pe orice că nu e ţigancă… Intuiesc cât de fierbinte este. Păi de aia le-a adus prostu’ ăsta aici, frate! O fi şi blonda tot ţigancă! Ne-am dat dracu’! Oricum, nu mai contează. Sunt femei şi ele”. A făcut semn fetei ce-l privea curioasă şi au plecat ţinându-se de mână. I-a oprit vocea Angelicăi.  

- Băi, voi sunteţi duşi cu pluta! Lăsaţi naiba separeul, că v-o trageţi şi aici… Hai s-o facem în grup! Vreţi?  

- … Păi, ce să zic?... Hai, amice, să facem loc, a hotărât Mişu după câteva secunde de nehotărâre.  

Au scos măsuţa din salon, au împins fotoliile la perete şi au aruncat câteva perne pe covorul mare, persan veritabil, care acoperea toată pardoseala de lemn a încăperii. Doru a dat muzica mai tare, de parcă nu s-ar fi auzit până la uliţă, iar Mişu a adus de la bucătărie damigeana şi ţigările. Fetele au alergat după ulcele şi s-au întors purtând şi sticla de lichior din care au început să-şi picure pe sâni, rar, metodic, după care se ungeau pe tot pieptul şi pe pântec, îndoindu-şi provocator trupurile. Băieţii le-au privit pe ele, s-au privit pe ei, au rânjit a satisfacţie vecină cu nebunia şi s-au culcat pe covor în poziţii obscene. Fetele n-au aşteptat alte invitaţii. Au început dansul din buric, dând tonul orgiei ce s-a desfăşurat până târziu, după miezul nopţii…  

Referinţă Bibliografică:
URME DE DRAGOSTE - Cap. II / 3 - / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!