Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

URME DE DRAGOSTE - Cap. I / 7 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Mai apoi, când judecătoarea a început un fel de carusel al întrebărilor cu cei doi avocaţi, încercând să înţeleagă şi să îmbrace în haina legii susţinerile lor ori să le risipească cu uşurinţă, dat fiind faptul că depăşeau măsura acelei haine, ambii clienţi au intrat în panică, fiecare din motivele lui. Chiar şi cele 12-14 persoane prezente în sală, străine de cauza aflată în discuţie, auzind vocea fermă a judecătoarei cum se înăspreşte la un moment dat adresându-i-se avocatului, au tresărit şi au rămas stupefiate.  

- Domnule avocat, v-am ascultat pledoaria cu multă atenţie şi îngăduinţă. Resping cu hotărâre argumentele dumneavoastră! În mare parte, ele nu se înscriu în prevederile legale şi nici chiar în principiile de drept invocate. Şi, în consecinţă, resping solicitarea făcută! Vă reamintesc, foştii soţi au drepturi egale asupra bunurilor şi valorilor acumulate în timpul căsătoriei... De aici pornind, vom verifica în amănunt aportul fiecăruia dintre ei şi celelalte elemente ori criterii menite a ne conduce la pronunţarea unei hotărâri drepte, corecte, sub aspect legal şi uman...  

- Dar, vă rog, doamna judecător, permiteţi să aduc...  

- Domnule avocat, aţi avut cuvântul şi nu v-am întrerupt. Veţi avea posibilitatea de a vorbi după audierea martorului propus de partea adversă şi pe care l-am admis, l-a întrerupt la rândul său judecătoarea pe avocat, privindu-l calmă, dar severă în atitudine şi voce.  

Sala întreagă a fost învăluită de o linişte totală, nefirească. Orice gest, cât de mic, era făcut cu încetinitorul. Avocata privea cu mulţumire şi simpatie la judecătoare, în timp ce pe ea o privea avocatul, încruntat, mânios şi ranchiunos...  

... Involuntar, satisfăcută de felul în care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul înapoi, către sală, simţind cum o pătrunde privirea sfredelitoare a lui Cartuş. S-a cutremurat de ura ce a citit-o în ochii ce-o fixau pe sub sprâncenele încruntate, gata să o sfâşie. O privea pieziş şi îşi rodea unghiile cu dinţii, stăpânindu-şi cu greutate furia. Simţea că pierde teren. Dar ea nu s-a manifestat în vreun fel. Doar un zâmbet imperceptibil i-a apărut în colţul gurii în timp ce-şi întorcea încet capul spre uşa prin care tocmai intrase martorul propus de femeie.  

- Sunteţi rudă cu această femeie care v-a chemat ca martor? l-a întrebat judecătoarea pe omul ce tremura încă de la strigarea din uşă, făcută pe numele lui.  

- Eu... eu nu, doamnă... n-avem rudenie. Eu o cunosc, da’ mai mult cunosc pe ăia de-au făcut-o…, a încercat el să explice în timp ce-şi privea mâinile pe care le răsucea şi le freca una de alta în încercarea disperată de a se linişti.  

Era un bărbat trecut de cinzeci de ani, sărăcăcios îmbrăcat, dar curat, mai puţin oacheş decât Violeta, scund şi voinic, deşi, destul de vizibil, adus de spate. Arunca priviri furişe spre cele două femei de la masa din faţa sa, îmbrăcate în robă, de parcă erau din altă lume.  

- Puneţi mâna dreaptă pe biblie şi repetaţi după mine, vă rog...  

- Ba io nu, mânca-v-aş ochii! Că n-am io treabă cu...  

- Bine, să înţeleg că nu sunteţi creştin ortodox… În ce credinţă aţi fost crescut? Mergeţi la biserică vreodată? a întrebat judecătoarea pentru a fi sigură că înţelege corect refuzul martorului de a jura pe Biblie.  

- Ba io, nu! Noi credem în legea noastră, doamnă… pupa-v-aş ochii!  

- Bine, nu-i nimic. Uitaţi-vă la mine şi repetaţi ceea ce spun eu, cu voce tare: „Jur să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu”. Fără să puneţi mâna pe biblie. Puteţi jura în acest fel după credinţa dumneavoastră, da?  

- Da, aşa da... că n-am ce să mint, mânca-v-aş…  

- Bine, bine, nu-mi mai mâncaţi nimic şi ziceţi tare după mine, s-a manifestat puţin nervoasă ori cu răbdarea prea încercată, pentru prima oară, judecătoarea, după care a rostit acea frază, aproape silabisind, pentru ca martorul s-o înţeleagă şi să repete corect.  

După aproape zece minute de întrebări, urmate de răspunsuri destul de clare în conţinut, dar obţinute cu greu, dat fiind vocabularul sărăcăcios al martorului şi teama acestuia generată din simplul fapt că se găsea pentru prima oară în viaţa lui în faţa unei instanţe de judecată, preşedinta completului a înţeles ceea ce a dorit. Era clar că mama Violetei a apelat la serviciile martorului pentru a transporta cu căruţa frigiderul şi computerul, cu toate anexele sale audio-video, de la magazin la domiciliu. La magazin a văzut cu ochii lui că mama fetei a dat suma de zece milioane lei pentru a întregi suma necesară plăţii şi a achitat şi transportul, în valoare de 150 de mii de lei.  

- Dar despre o sobă de teracotă, făcută pe vremea în care cei doi erau soţ şi soţie, ştiţi dumneavoastră ceva? a mai întrebat judecătoarea, privind martorul cu multă atenţie. Unde a fost făcută şi în ce împrejurări, am dori să mărturisiţi cinstit, a adăugat ea imediat. Vă aduceţi aminte?  

- ... Păi, de ce să nu ţin minte, doamnă, mânca-v-aş ochii matale, că eu am cărat cărămida! Eu, cu calu’ meu… A cumpărat-o din comuna Grădinari şi am adus-o la oraş, acasă...  

- Cine a cumpărat-o, numitul Potcovaru Cartuş, fostul soţ al...?...  

- Ha, ha! Ce vorbiţi acolo matale, mânca-v-aş… ăla era dincolo, prin ţări străine, în toamna aia… Acu doi ani, doamna prezident, săru’ mâna matale! a întrerupt-o martorul pe judecătoare, scuturându-se parcă de toată teama manifestată până în acel moment. A cumpărat-o Zoreaua cu Gică… ei doi, adicătelea părinţii ei, fata aia de acolo, a precizat el imediat, întorcându-se şi arătând cu mâna spre Violeta.  

Avocaţii nu au avut de pus întrebări martorului. Doamna zâmbea reţinut, mulţumită de declaraţia făcută de bărbat, în timp ce partea adversă privea peretele din faţa sa, peste umerii judecătoarei, mimând nepăsarea şi superioritatea. „Nu mă las până nu obţin o parte. O să vedeţi voi cine râde la urmă!”, exclama el în gând, cu năduf, aşteptând răbdător şi iritat să aibă din nou cuvântul după audierea martorului...  

- Vă rog să semnaţi declaraţia. Puteţi rămâne în sală dacă vreţi, l-a invitat judecătoarea pe martor. Domnul avocat nu se opune, a adăugat ea imediat, privindu-l pe acesta cu evidentă tentă de umor.  

- ... Io? Io nu rămân, de ce să rămân? Io am treabă, doamna prezident, mânca-v-aş sufleţelu’, că am guri multe acasă... Da’ cum să semnez io... că n-am carte! Aha... da! Unde pui degetu’, coniţă, mânca-ţi-aş ochişorii, ici?  

După ce a „semnat” declaraţia pe care o scosese grefiera din imprimantă, martorul a ieşit din sală, urmărit de privirea ameninţătoare a lui Cartuş. „Ne întâlnim noi, f...i morţii mă-tii de boşorog! Ţi-arăt eu ţie!” Nu s-a aşteptat să aibă cineva curaj să vorbească public în defavoarea lui. Ştia că tot ce spusese îi diminua şansele de a câştiga precum vorbise cu avocatul. Atâta lucru a înţeles şi el.  

- Domnule avocat, a reluat preşedinta completului de judecată dezbaterile, aţi cerut ulterior a se dispune şi cu privire la situaţia autoturismului. Martorul nu a avut cunoştinţă de felul în care a fost cumpărat. Aveţi ceva nou de adăugat?  

- Onorată instanţă, cererea şi documentele depuse sunt suficient de concludente. Mulţumindu-vă pentru atenţia acordată, revin asupra propunerii făcute şi susţinute argumentat, anterior. Referitor la autoturism, nu am nimic de adăugat, fiind convins că aţi studiat situaţia cu binecunoscuta dumneavoastră competenţă profesională pentru care v-am apreciat şi vă admir...  

- Da, da... doamna avocat, vă rog, aveţi cuvântul!  

- Onorată instanţă, doamna preşedintă, având în vedere şi luând în consideraţie prevederile legale, cât şi declaraţiile aflate în dosarul cauzei şi ale martorului audiat, resping din nou solicitarea stimatului meu coleg şi ridic pretenţii, în numele clientei mele, la autoturismul...  

- Doamna avocat, mă văd obligată să vă întrerup pentru a vă reaminti că acel autoturism a fost cumpărat de numitul Potcovaru Cartuş înainte de căsătorie. Sunteţi de acord? a întrerupt-o judecătoarea, privind-o destul de surprinsă şi uşor iritată.  

- Da, doamna preşedintă, dar am adus dovezi care arată, fără dubii, că în acel timp clienta mea se afla în relaţia de concubinaj cu numitul Cartuş Potcovaru. Locuia împreună cu familia acestuia, iar veniturile ei, atât cât erau la acea vreme, se vărsau în bugetul acestei familii, a replicat avocata cu siguranţa pe care a alimentat-o poziţia tranşantă a judecătoarei până la acel moment.  

- Mda, atâta doar că eu insist şi aşa se va menţiona în scris, că autoturismul a fost procurat înainte de căsătorie. Ca atare, nu face parte din masa bunurilor comune supuse partajului, a precizat judecătoarea cu fermitate, privind-o contrariată pe avocată.  

- ... Vă rog, doamna preşedintă! Sunt norme europene pe care nu le putem ignora... Concubinii au participat în comun la obţinerea bunurilor, aşa cum procedează doi soţi. Nu este nicio diferenţă...  

- Mă surprindeţi, doamna avocat! Dacă insistaţi atât de mult, poftim! Menţionăm că autoturismul a fost achiziţionat în timpul concubinajului. Ceea ce, în legislaţia noastră actuală, repet: actuală, se socoteşte ca fiind în afara căsătoriei... Sunteţi de acord cu suma propusă de domnul avocat în cazul celorlalte bunuri?  

- … Nu, nu sunt de acord… Douăzeci de milioane înseamnă aproape tot costul acestora. Vă rog să-mi permiteţi a reaminti că o mare sumă de bani a fost asigurată de părinţii clientei mele. Vă rog să apreciaţi acest aspect, doamna preşedintă, astfel ca decizia dumneavoastră să nu depăşească suma de maxim zece milioane...  

- Domnule avocat, care este poziţia dumneavoastră? Acceptaţi suma oferită?  

- În niciun caz, doamna preşedintă! Eu am adus şi am...  

- Da, cunosc, domnule avocat, nu este necesar să repet toate cele expuse deja, l-a întrerupt judecătoarea, destul de calmă, dar cu multă hotărâre în voce şi privire. Din moment ce nu aţi reuşit să vă puneţi de acord şi nu acceptaţi să ajungeţi la înţelegere nici aici, ne vom întâlni la următorul termen… în ziua de trei noiembrie, anul curent. Aveţi posibilitatea de a aduce orice fel de probe, pentru a vă susţine cauza, în termenele legale. Vă mulţumesc! Avocaţii au mai încercat să intervină. Aveau unele obiecţii ori nedumeriri. Nu li s-a mai permis. Ultimul cuvânt l-a avut preşedinta instanţei şi nu a revenit asupra celor exprimate cu suficientă claritate...  

Mai puţin clară era decizia exprimată şi ceea ce presupunea ea în viitor pentru cei doi în cauză, ca părţi în procesul de partaj. Violeta era plină de speranţă. Era mulţumită şi, în acelaşi timp, alarmată. Nu ştia şi nu putea intui ce eforturi şi rezultate presupune acel „următor termen” fixat de judecătoare.  

Când se îndrepta spre uşă, neintenţionat, sub forţa unui impuls necunoscut ori sub privirea insistentă şi plină de ură a lui Cartuş, s-a oprit la un pas în faţa lui şi l-a privit. Faţa i-a rămas imobilă. Ochii au vorbit, mărindu-se în prima clipă şi îngustând privirea în următoarea. I s-a părut că este mult mai scund, oricum, faţă de ea, că e neîngrijit, murdar, sărăcăcios îmbrăcat şi mai duşmănos decât în acele momente urâte pe care ea încerca cu disperare să le dea uitării. A citit ura din privirea lui şi i-a rezistat fără să clipească.  

„Nu mă poţi atinge, urâţenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce eşti! Mergi la baia comunală şi te curăţeşte. Îţi pute gura de mizerie şi ură, animalule!  

Prinsă uşor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândeţe spre uşa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră şi dispreţuitoare, depărtându-se cu paşi egali, părând a fi calmă şi indiferentă.  

 

Cartuş clocotea de ură, aşa cum l-a simţit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur că va pierde acele lucruri şi avea teamă că vor fi probleme şi cu autoturismul. Dar, mai mult, o ura pentru ceea ce auzise despre ea. „Cu câţi te-ai întins înaintea mea, f...i neamu’ mă-tii de târfă?! M-ai înşelat tot timpu’. M-ai îmbrobodit... Aflu eu de la ăla, dau eu peste el odată şi odată, f...i morţii mă-sii şi p-ai mă-tii! O să-i dau bani boului de avocat şi nu-ţi las nimic, curva dracu’, să te-nvăţ minte! Să nu te uiţi tu aşa la mine...” se înfuria şi mai rău Cartuş, privind-o cum se depărtează.  

A ieşit ultimul din sală, adus de spate, scotocindu-se prin buzunare după ţigări. Coborând cele două-trei trepte din capătul holului, a ajuns direct în stradă şi l-a căutat cu privirea pe avocatul său. L-a văzut la colţul clădirii din faţă. Dezbrăcase roba şi o purta pe braţ. A observat semnul discret făcut de el şi l-a urmat, la mică distanţă, spre ulicioara pe care stătuseră de vorbă mai devreme. Era nelămurit şi furios. Trăgea cu sete din ţigară şi scuipa pe caldarâm, numărându-şi paşii pentru a se calma. Încerca să hotărască ce să-i promită avocatului ca să-i câştige procesul. Ajungând la locul în care acesta se oprise să-l aştepte, evitând să-l privească în ochi, a încercat să-l intimideze:  

- Domne advocat, eu nu mai dau nimic dacă la...  

- Băi gagiule, nu vorbi prostii! l-a întrerupt Eugen Cruceru, privindu-l autoritar. N-am timp acum, dar tu chiar nu ai văzut că am câştigat turismul pentru tine? Ce vrei mai mult?  

- Păi, să iau bani pe ălea, barosane... 20 milioane, cum am vorbit, că io nu...  

- Aha, ce deştept eşti tu, băi! Uiţi câte milioane face turismul pe care eu ţi-l garantez gratis? Vrei să-i dai ei jumate din sumă ca despăgubire?  

- Nu, băga-mi-aş... aia să-mi bag! Io nu...  

- Băi! Mâine vii să discutăm. Te gândeşti la cinci sute de euro şi batem palma. Îţi asigur turismul şi vreo zece milioane în plus. Dacă nu vrei, caută-ţi alt avocat şi-o să vezi tu că dai de zece ori mai mult, a şuierat avocatul printre dinţi, privindu-l ameninţător în ochi câteva secunde, după care s-a întors pe loc şi a plecat grăbit.  

Cartuş a rămas încremenit câteva clipe. A scos nervos altă ţigară şi s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat ţigara şi a plecat în direcţie opusă, înjurând şi blestemând…  

În acest timp Violeta şi avocata discutau liniştite în biroul acesteia. După multe mulţumiri ce-au curs şir de la Judecătorie până aici, biata femeie promitea să aducă câţiva galbeni din salba bunicii. Nu avea bani să-i ofere.  

- Doamna avocată, mă jur pe părinţii mei că n-am de unde să fac rost de bani! Până în noiembrie trebuie să strâng să dau nenorocitului, că văd că nu se poate altfel…  

- Până atunci mai este timp să vorbim. Poate reuşesc să obţin o sumă mai mică, la proces. Turismul nu. Ai văzut că doamna judecător mi-a…  

- Da, am văzut! Se cunoaşte că i-aţi promis ceva… Aduc mâine dimineaţă trei galbeni. Da’ mai rămân numai doi pentru sufleţelu’ dumneavoastră. N-am mai mulţi…  

- Ştii ce? Du-te matale acasă liniştită. Văd eu cum mă descurc cu doamna… Hai, du-te! Aduci doar doi când poţi şi gata tot, a hotărât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre uşă cu blândeţe, zâmbindu-i larg, complice.  

Ajunsă pe pragul uşii, Violeta i-a prins mâna şi a sărutat-o de câteva ori până să se dezmeticească avocata şi s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde ştia că este o biserică mare. A intrat şi a aprins trei lumânări, rugându-se pentru iertarea ei şi pentru sănătatea avocatei. A zăbovit cu privirea pe icoanele vechi de pe pereţi şi a hotărât să se roage la fiecare. Nu ştia cum se procedează A îngenuncheat, stingherită de privirile femeii de la care cumpărase lumânările, s-a închinat şi a început să înşire faptele de care se simţea vinovată, rugându-se pentru luminarea gândurilor şi sufletului. La o altă icoană s-a rugat pentru aşezarea viitorului ei, pentru salariu bun şi viaţă liniştită…  

Referinţă Bibliografică:
URME DE DRAGOSTE - Cap. I / 7 - / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!