Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Universul anticreaţionist al lui Stephen W. Hawking
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mărturisesc să atunci când am auzit prima dată de savantul englez S.W.Hawking am fost profund impresionat de persoana acestuia. Un om imobilizat într-un căruţ superautomatizat a reuşit să ajungă unul din cei mai bine cotaţi fizicieni atomişti ai lumii. Singurele mişcări care le poate face sunt infinit mai reduse decât cele ale unui om normal. Am înţeles că nu poate să-şi mişte decât două sau trei degete iar căruciorul său a fost adaptat la acele singure mişcări ale degetelor pentru a se putea deplasa . Un computer aflat la bordul dispozitivului îi preia anumite gesture pentru a putea comunica. O voce sintetizată oferă răspunsuri şi informaţii din creierul său care trebuie să recunoaştem că este cu mult peste nota zece şi înţelege lucruri pe care noi nu le vom înţelege poate niciodată în calcule. Asta în domeniul ştiinţific în care el îşi desfăşoară activitatea şi anume aceea de profesor la una din celebrele universităţi engleze. Până aici toate bune şi frumoase, deoarece am urmărit cariera absolut excepţională a acestui savant pe care îl respectam pentru tenacitatea cu care şi-a urmat calea. Teoriile lui care s-au răspândit în lumea largă au produs fascinaţie şi admiraţie totodată. Mai ieri însă am urmărit la canalul Discovery un documentar cu acest savant. Foarte mare mi-a fost mirarea când în cadrul documentarului am aflat cu stupoare concluzia acestui om de ştiinţă pe marginea existenţei lui Dumnezeu în lume şi în univers. Concluzia lui este cel puţin lipsită de sens. Dumnezeu nu există(datorită calculelor sale savante) şi nici rai sau iad n-au existat şi nici nu vor exista vreodată. Personal nu mai sunt la curent cu documentarele astea care se tot repetă la Discovery. Nu ştiu din ce an este filmul deci nu pot spune de când are acest savant asemenea idei. Despre mine vă pot spune că ceva cunoştinţe de fizică cuantică am totuşi, nu sunt un novice iar materia aceasta mi-a plăcut probabil cel mai mult în anii de liceu, materie pe care am înţeles-o şi mai bine citind câteva cărţi de specialitate pe care le-am citit şi atunci în anii de liceu cât şi mai apoi când îmi pica în mână vreun titlu cu acest subiect de mare interes pentru întreaga omenire de altfel. Evident nu m-am ridicat şi nu mă voi ridica niciodată la nivelul de cunoştinţe pe care S.W.Hawking le-a acumulat în fizica nucleară. De bună seamă că veţi spune că dacă am mai puţine cunoştinţe ar trebui să tac şi să mă pun temeinic cu burta pe carte dacă vreau să-l critic cumva pe marele savant. Problema însă, care m-ar face imun la această aserţiune ar fi aceea că Dumnezeu nu poate fi răsturnat din calcule şi din modele fizico matematice ale universului. Afirm acest lucru deoarece cred cu tărie că Dumnezeu care a trasat toate legile existente în univers nu poate fi integrat acestora. El este deasupra acestor legi pentru că el le-a creeat cu mâna Sa. El le încalcă dacă vrea, intervenind în realitatea pe care o cunoaştem cu toţii. Acţiunile Sale sunt însă întotdeauna perfecte cum perfect a fost şi Universul cândva. Ceea ce vedem astăzi este o ruină care păstrează însă urmele perfecţiunii. Personal cred că atunci când Adam şi Eva au păcătuit prin neascultare, Universul şi-a început astfel degradarea. Această aserţiune l-ar face pe marele savant să,,zâmbească” din următorul motiv. Omul are câteva mii de ani ,,în spate”. Poate zece mii după alţii. Pămâtul are 4,5 miliarde de ani vechime iar Universul vreo 14 miliarde de ani. De curând NASA fotografiat graţie telescopului Hublle sau Chandra o pată roşie aflată la cea mai îndepărtată distanţă de pământ şi anume 12 miliarde ani lumină. Distanţa e de fapt mult mai mare deoarece ceea ce noi observăm nu mai există deja. Deci acel obiect a fost cândva. Personal mă întristează acest gen de ştiri: ,,A fost descoperit cel mai îndepărtat obiect din univers.” Păi de ce nu se spune totuşi adevărul şi anume că acel obiect nu mai există, sau continuă să existe sub o altă formă pe care nu o vom vedea niciodată deoarece distanţa e prea mare ca să putem înregistra schimbări. Se lucrează deci cu noţiuni pur fictive, la modul prezent, care nu are nicio treabă cu realitatea obiectivă. Una din teoriile savanţilor spune că Universul este în expansiune fiindcă majoritatea galaxiilor se îndepărtează faţă de un centru. Dar informaţiile accumulate de la cele mai îndepărtate galaxii sunt şi ele de domeniul trecutului iar obiectele despre care vorbim nu mai există deja, iar ceea ce a rămas din ele poate au început o încetinire între timp şi urmează să se oprească, poate chiar s-au şi oprit iar acum se întorc înapoi către centrul de expansiune urmând un model al evoluţiei universului numit Big Chrash sau marea prăbuşire (implozie, contractare, etc) opus lui Big Bang care este Marea Explozie de tip expansionist. Modelul Big Chrash ne spune că obiectele situate în univers îşi vor încetini mişcarea lor până la oprirea completă, iar apoi în baza unei legi gravitaţionale care acţionează la nivel universal vor începe o mişcare inversă urmând să se apropie unele de altele într-o Mare prăbuşire care va readuce universal la mărimea, energia şi masa iniţială după care va urma iarăşi un Big bang şi un Big Chrash într-un ciclu care va evolua la nesfârşit şi unde omul este o gânganie care va fi strivit în faţa infinitelor energii şi mase care alcătuiesc universul. Astronomia şi astrofizica din ziua de azi vrea să ne facă părtaşi unor scenarii apocaliptice unde Dumnezeu este scos în afara Universului pe care culmea, chiar El l-a creeat. De altfel acest gen de afirmaţii din partea unor oameni de ştiinţă este specific omului şi tendinţelor sale negativiste privind divinitatea, pe care refuzându-i-o lui Dumnezeu, şi-o arogă sieşi. Cam ăsta este scopul savanţilor atei care studiază cerul prin nişte ,,sticle” şlefuite ori ascultând cu pâlnii metalice ,,susurul” galaxiilor pe diferite domenii de spectrograme. Se umblă cu minciuna deci în acest domeniu atât de frumos de altfel care însă are adepţii şi contraadepţii săi. O altă minciună preferată a astronomiei moderne care tinde să devină aşa un fel de ,,proorociţă” a celor viitoare este şi abureala pe care o aruncă unii savanţi atomişti cu privire la masa şi energia universului. Ceea ce spun ei este cumva pe jumătate correct. În fapt teoria cu pricina spune că materia şi energia sunt două noţiuni transcendente, dar într-o relaţie echivalentă masa regăsindu-se în energie, iar energia regăsindu-se în masă. Este eronat de asemenea să spunem că masa şi energia sunt două noţiuni diferite când de fapt ele sunt două forme ale aceluiaşi lucru, ale aceleiaşi substanţe. Ei bine, astronomi precum Hawking operează cu aceste două noţiuni făcând predicţii pe această temă. Ba mai mult, el(ei) spune(spun) că a ajuns la concluzia că din calcule, Dumnezeu nu este necesar in sistemul (universul) acesta. Fraza începea cam aşa: ,,Pot să afirm cu tărie că Dumnezeu nu are ce căuta în arhitectura universului nici ca creator nici ca stăpân al acestuia.”( atenţie ! nu este un citat, dar redă cam ceea ce a spus savantul) . Ba mai mult, raiul şi iadul nu-şi dovedesc existenţa în lumea noastră fiind o noţiune inventată pentru fricoşii care se tem de ... întuneric! Iar teologia este de asemeni inutilă deoarce universul a luat naştere datorită legilor fizicii.  
  
Acuma rămâne un mister cum un savant crede că legile fizicii s-au creeat singure. S-au întâlnit aşa undeva în univers şi s-au hotărât să fie nişte legi care vor acţiona pe tot cuprinsul universului? Dar dacă ele s-au întâlnit undeva şi s-au pus de accord înseamnă că ele n-au fost legi dintru început ci nişte forţe. Dar forţe nu puteau fi pt că dacă erau nişte forţe se supuneau unor legi, fie ele şi arbitrare, haotice, nedrepte etc.  
  
De remarcat că forma zero a acestor,, forţe” dintru început nu poate fi luată în calcul pentru că zero nu poate gândi, nu poate acţiona, nu se poate pune de accord şi nu poate înregistra nimic fiindcă tocmai de aia e zero ca să ne ducă cu mintea că e doar nimic. Un nimic necesar totuşi la care se poate raporta o valoare oarcare.  
  
Dar să revenim la cele două noţiuni care în cele din urmă sunt de o substanţă însă au aspecte diferite.  
  
Savanţii iau prea puţin în calcul timpul iar în cazul în care folosesc noţiunea, aceasta este şi eronată(probabil voit) şi folosită complet aiurea. În visele lor cam fantasmagorice unii dinte astronomi, savanţi atomişti, etc folosesc noţiunea de timp pentru a reprezenta prăpăstii temporale şi cam atât. Apoi când se vobeşte de găurile negre aceştia încep să deseneze nişte pâlnii cu nişte linii de forţă împrejurul lor spunând (minţind de fapt) că forţele de atracţie din jurul unei găuri negre te pot exporta (te-ar putea exporta fiindcă practic e imposibil acest lucru datorită forţelor care pulverizează totul în interiorul găurii negre ) în alte universuri sau în alte timpuri şi alte asemenea senzaţii (prăjitură cu brânză). Personal cred că aceştia speculează nişte domenii SF care n-au nimic de-a face cu realitatea dar care se ,,vând” bine făcâdu-I pe mulţi să creadă bazaconiile astea. Personal cunosc o mulţime de inşi care habar n-au cu ce se mănâncă această fizică subatomică dar care cred în spanacurile cu călătoria în timp şi în alte universuri cât şi în extratereştrii care sunt preferabili unui Dumnezeu Atotputernic şi Atoatecreator. Adică nişte companioni de-ai noştri ieşiţi şi ei aşa din colbul big bangului cum am ieşit şi noi, altfel spus nişte ,,frăţiori”de-ai noştri cu capu mare ( era şi-o vorbă o dată cum că dacă îl prosteai pe unul, altul îţi putea spune că: Ce bă ... i-ai făcut capu mare ăluia?) cu nişte ochi negri fără pupile şi cu nişte braţe şi picioare deşirate ca nişte bieţi somalezi ajunşi în pragul foametei cu nişte burţi supradimensionate în raport cu corpul. Capul are de asemenea o gură foarte mică iar urechile sunt lipsă. Păi e ca o hieroglifă chinezească! Ştiţi cum fac chinezii. Ei au ideograme. Şi noi avem ideograme. De pildă un panou cu o farfurie un cuţit şi o furculiţă te duce cu mintea că acolo pe undeva este un restaurant. Aşa e şi cu ,,iestratereştrii” ăştia! Ăia din alte galaxii n-au urechi fiindcă nu prea vor să audă iar gura este mică şi asenzuală fiindcă nu o prea folosesc. Ei comunică ,,mental” domle' între ei şi de aceea pavilioanele urechilor şi buzele gurii s-au atrofiat, ne mai având ce face cu ele şi devenind simple deschideri în căpăţânile lor de dovleac..  
  
Nici cu fripturile nu prea se îndeletnicesc iestratereştrii ăştia deci şi cu dantura stau cam prost înghiţind pastille cu vitamine şi alte pilule. Până şi designerii şi-au dat cu părerea că două urechi clăpăuge pe un dovleac mare şi chel n-au ce căuta stricând aspectul general al piticaniilor care se ,,vor” a fi aşa cool, să ţi se facă pielea ,,găină”, să-ţi îngheţe sângele în vine când te uiţi în lentilele lor. Şi-apoi mânuţele lor firave învăţate să apese butoane şi clape de computer e iarăşi o deformare ,,profesională” menită să dea un plus de realism omuleţilor care răpesc pe câte un om şi-l supun unor teste halucinante care mai de care mai neverosilmile.  
  
Va Urma... 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Universul anticreaţionist al lui Stephen W. Hawking / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!