Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

UNE HARMONIE PARFAITE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ioan LILA 
  
UNE HARMONIE PARFAITE 
  
Un roman poliţist trebuie să aibă cîteva elemente esenţiale: un cadavru, arma crimei, cercul de bănuiţi şi, mai ales, mobilul crimei. De aici se pot dezvolta mai multe variante:  
  
1. Exista un cadavru, nu avem arma crimei, mobilul si nici cercul de bănuiti. 
  
2. Avem criminalul, arma crimei, mobilul, dar criminalul are un alibi perfect! Poliţia trebuie sa demoleze alibiul! Prin deductie?! Un martor inedit? 
  
3. Avem cadavrul şi arma crimei, nu avem mobilul crimei, nici măcar un cerc de banuiţi, dar avem cîteva probe, amprente, de exemplu, dar amprentele sint ale unui criminal deja condamnat, care se află la inchisoare! Amprentele incriminante s-au gasit pe o sticla de bere! Apare cercul de banuiti. Unde duce ancheta ? 
  
4.Avem cadavrul, arma crimei, criminalul, dar nu avem mobilul crimei! 
  
5.Un scriitor genial a mers pină acolo încît a transformat poliţistul în criminal, dar tot pe poliţist l-a asmutit asupra criminalului. Vă las în această enigmă ! 
  
Sigur, variante mai exista: un cerc de banuiţi, un cadavru, care a disparut, arma crimei, mobilul...  
  
Ar trebui acum să-i pomenesc pe marii scriitori de romane politiste, dar nu este nevoie, cititorii îi ştiu cu mult mai bine decît mine! Face şi acest aspect parte din analizarea unui roman politist. Pentru că asta urmează! Autorul, despre care am aflat de curînd, chiar dacă eu mă preumblu prin peisajul literar de vreo patruzeci şi ceva de ani ( dar nu este un repros!). Şi, totuşi, trebuie s-o pomenesc aici pe Rodica Ojog Braşoveanu, o scriitoare superbă, talentată, delicată. Eu nu am cunoscut-o, nu am avut ocazia, dar ne cunoşteam, aşa, de la departare... Şi, totuşi, unul dintre romanele ei începe cu descrierea mea la o masă de la crîşma Uniunii scriitorilor... Vă dau cîteva amănunte: costumul meu gri, dama cu care eram la masa... iata de cît suspans are nevoie chiar si o analiză succintă a subiectului!  
  
Rene Magritte – „Aceasta nu este o pipă”  
  
Denis Diderot, „Aceasta nu este o povestire”.  
  
Pot să spun şi eu: Acesta nu este un roman poliţist! 
  
Poate că autorul se va supăra, dar el, care dezleagă nodul Gordian, neavînd răbdarea să îl taie cu sabia solomoniană, va trebui să îmi accepte probele irefutabile! 
  
Începem:  
  
păi, ce roman poliţist este acesta, domnule autor, dacă poliţia nu are nici un merit în acţiune, în prinderea criminalilor, în dezlegarea iţelor intrigii ? E drept că există şi doi poliţai, care adapă norii cu picături microscopice, pun întrebări la care îşi răspund singuri (fără ca să fie retorice, întrebările, desigur !) şi cred că şi autorul s-a mirat de prezenţa lor în intriga acestui roman, dar ce era să facă, săracul ? A ridicat şi el din umeri, ca Tolstoi care, întrebat de ce a fost rău cu Ana Carenina, acesta a răspuns senin: „Nici eu nu am înţeles ce a apucat-o !” Dar, cînd să-mi zic: „Gata, renunţ...” pentru că eu scriu numai despre ce îmi place mie, că, dacă nu îmi place, mă abţin de la orişice fel de comentarii – şi nu se supără nimeni, o frază mi-a atras atenţia (şi recunosc că am rîs cu lacrimi, pentru că fraza este de o suavitate absolută, în spatele căreia se află mintea (talentul) autorului:  
  
„Îşi fãcu o cafea amarã. 
  
Savurând-o, ajunse la concluzia cã a sosit 
  
momentul sã-şi deschidã un Cont Personal la o 
  
Bancã oarecare din oraş.”  
  
Serban Mãrgineanu 
  
Caviarul câinelui 
  
de lupte 
  
Editura PERPESSICIUS - BUCURESTI 
  
În amintirea celei care a fost 
  
Doamna Policier-ului Românesc, 
  
regretata Rodica Ojog Brasoveanu... 
  
Sasha 
  
Şi, incitat de această frază, am pus două cuburi de gheaţă în paharul meu preferat, masiv, de cristal, apoi am turnat peste cuburile strălucitoare cîteva degete de wisky (nu spun de care, pentru că nu putem face publicitate indirectă, indiscretă şi desuetă), şi mi-am zis că am ajuns la concluzia că trebuie să citesc încă o dată romanul, dar sub un alt unghi. Nerespectînd nici o regulă de scriere a unui roman poliţist, autorul a făcut din această neregulă propria lui regulă - şi aici este geniul scriitorului! Cum de ce ? Pentru că el este, de fapt, comisarul şef, cel care anchetează cu minuţie totul, ba, mai mult, îl face complice şi pe cititor, care devine un fel de comisar perspicace! 
  
Ce face Şerban Mărgineanu ? Face fişe, alcatuieşte dosare pentru fiecare personaj şi, pentru că ancheta este abia la început, apelează la metoda ştiinţifică de detaliere a caracterelor la fel ca în „Les Caractères ou les Mœurs de ce siècle” qui est une œuvre ecrite par Jean de La Bruyère en 1688. C'est un recueil de maximes et de portraits, ayant pour sujet les mœurs de son epoque.”  
  
Şi, ca să nu ziceţi că umblu cu artificii şi dau cu tiribombe în cocorii ce săgetează dimineaţa gîndirii, iată cum arată virtualele (încă) personaje luate în vizor de Comisarul Şef: 
  
„Era un om cumplit de slab. Avea 35 ani, 
  
însã pãrea lejer înspre 50. Calviţia frontalã era 
  
completatã cu o tunsoare militarã, scurtã; faţa 
  
ascuţitã, ochii fix şi atenţi, îi dãdeau aspectul 
  
unui vultur pleşuv. Gura cu buze subţiri pãrea o 
  
linie tãiatã între obrajii scobiţi.  
  
Omul se numea Eugen Sterian.” 
  
Ei bine, acesta este „creierul”, hoţul hoţilor, banditul bandiţilor. 
  
Iată un alt bandit-personaj-principal, care devine şi victimă, şi vînator şi vînat, în fine, fără acest „bandit” respectabil, proprietar de bancă, bancă ce serveşte interesele mafei internaţionale, acţiunea şi-ar pierde înţelesul. Şi iată-l zugrăvit „ştiinţific”, cu instrumentele autorului:  
  
„În camera care fãcea oficiul de birou de 
  
lucru, se afla un bãrbat. Trecut de 40 ani, era înalt 
  
de aproape doi metri. Masiv, puternic, aproape 
  
gras, avea un chip aspru, autoritar, de om obişnuit 
  
sã comande. Şedea la un birou Empire clasic, 
  
lucrând la nişte dosare. 
  
Se numea Joshua Geiger.” 
  
Acest domn este însurat: 
  
„În hol îşi fãcu apariţia o 
  
femeie în jur de 30 ani. Rar puteai întâlni o 
  
femeie mai frumoasã; avea aproximativ 1,70 m, 
  
63 kg. Era blondã, de-un blond platinat, aproape 
  
alb. Silueta, insesizabil îngroşatã de o sarcinã în 
  
luna a 4-a, era pusã în valoare de un tailleur excelent 
  
croit, dintr-o mãtase bleumarin.” 
  
Sigur, după La Bruyère, femeia nu joacă nici în rol în desfăşurarea acţiunii, înafară de faptul că este şi ea victimă a criminalităţii organizate după alte metode filosofico-ştiinţifice! 
  
Mai trebuie să spun aici că autorul are talent, da' numai să nu i se urce la cap! 
  
Şi acuma este vremea să remarc genialitatea scritiorului Şerban Mărgineanu: 
  
„Câinele zãcea în cuşca strâmtã de lemn. 
  
Era un câine de talie mijlocie, a cãrui înãlţime nu 
  
Depãşea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, 
  
cântãrea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de 
  
voinic; musculos, cu labe puternice, cu un cap 
  
mare, granitic, osos. Avea un bot imens, gros, cu 
  
colţi puternici. Ochii galbeni aveau o privire 
  
cercetãtoare, fixã, hipnoticã. Avea o culoare neagrã, 
  
o nuanţã murdarã, prãfoasã, cu pãrul scurt, 
  
ca peria. Câinele rãspundea la numele de Sasha.” 
  
În ce constă genialitatea autorului ? În faptul că umanizează cîinele animalizat de animalele cu două picioare. Cîinele ucide din spaima pe care i-o provoacă oamenii. Primăvara, mai întîi îi fac apariţia ghioceii. Este fascinantă forţa lor de a se ivi de sub frunzele încă îngheţate. E ca şi cum noi, oamenii, ar trebui să ne naştem ridicînd pe umerii o tonă de cer. 
  
Iată o altă fişă dedicată criminalilor, mafioţilor, bandiţilor fără nimic sfînt în viaţă, înafara banilor! 
  
„Sãrãcia şi nesiguranţa 
  
de dupã cãderea comunismului fãcea ca o 
  
mare parte a bãrbaţilor din Rusia şi din ţãrile satelit 
  
sã se “înroleze” în subordinea acestor indivizi, 
  
pe lângã care prãfuiţii “don”-i italieni erau 
  
doar nişte copii nevinovaţi. Erau rãi, violenţi, 
  
cruzi, lacomi, dar cumva cinstiţi în afacerile lor 
  
neştiute, fiindcã se aşteptau sã fii cinstit cu ei, la 
  
rândul tãu. 
  
Banii acestor indivizi fãceau sã se nascã 
  
bãnci ca “Jolliet Mobius”. Bancheri ca Joshua 
  
Geiger se îmbogãþeau de pe urma unor Serghie, 
  
Igor, Olea, dar uneori mureau din cauza lor. 
  
Indivizii din sufragerie îşi croiau drum 
  
prin viaţã cu o armã într-o mânã şi cu un teanc de 
  
bani, în cealaltã. Câinele din cuşca aruncatã în 
  
curte aparþinea lui Olea. Numitul Olea era şofer, 
  
gardã de corp, om bun la toate, recuperator şi 
  
poate, mai mult decât atât, al grupului de “afaceri 
  
Şti” care-şi fãceau afacerile în respectiva casã. 
  
Câinele era purtat în dubã şi folosit pentru pazã, 
  
pentru lupte, pentru pariuri şi - uneori - era pus sã 
  
se ocupe de partenerii de afaceri care aveau 
  
nefericita inspiraţie sã creadã cã ruşii puteau fi 
  
pãcãliţi în vreun fel oarecare.”  
  
Aici trebuie să facem o paranteză filosofică! Banda lui Mobius ne demonstrează că, pe lîngă lumea noastră, ba chiar paralelă cu ea, poate exista o altă lume concentrată într-o singură dimensiune!  
  
Fraza cheie în citatul de mai sus, „Sãrãcia şi nesiguranţa 
  
de dupã cãderea comunismului” ne arată obiectivitatea autorului, care înţelege că dezumanizarea nu este o consecinţă a moştenirii cromozomice, ci un rezultat al trecerii umanităţii de la cruda dictatură, care le dădea la toţi să manînce, cu condiţia să aplaude pe la Congrese, la o democraţie în care şmecherii, parlagii, latriniştii, foştii şi onaniştii au pusără (Sic!) mîna pe aşa şi pe dincolo şi de atunci o tot belesc de o parte şi de alta a partidelor tradiţionale, tradiţionaliste şi futuristic-orgasmice!  
  
Ce s-a întiîmplat în timpul în care eu v-am ţinut de vorbă ? S-a întîmplat că banii din conturile grase ale bancii în care îşi depuneau fîrtaţii lovelele au dispărut pur şi simplu! Noi ştim cine i-a furat, ne-a spus deja domnul inpector şef Mărgineanu, dar cum dovedim aşa ceva ? Deocamdată bandiţii vor să-şi recupereze lovelele: 
  
„- Alo...! 
  
De la celãlalt capãt, o voce grosolanã, 
  
vulgarã şi repezitã, începu sã vorbeascã într-o 
  
românã stricatã: 
  
- Mã' cârnatule, îţi baţi joc de noi? 
  
- Cine este acolo? rosti şocat Geiger. 
  
- A, nu ştii? Unde-s banii, mã, nenorocitule? 
  
- Siktir! rosti solemn Geiger, trântind 
  
telefonul.” 
  
Şi bandiţii lovesc în partea cea mai sensibilă a „Cîrnatului”! 
  
„- Din spusele martorilor, doamna Geiger 
  
se întorcea de la şcoalã, de unde o luase pe fiica 
  
dumneavoastrã, Gizelda. În intersecţia de lângã 
  
şcoalã, maşina doamnei a fost blocatã la marginea 
  
trotuarului de cãtre o dubã neagrã, fãrã 
  
numere de înmatriculare; doi bãrbaţi au forţat 
  
portiera cu rãngi, au smuls fetiţa de pe bancheta 
  
din spate şi au folosit un spray necunoscut 
  
împotriva doamnei.” 
  
Aici, cititor şi eu, adică un adjutant al comisarului Şef, m-am întrebat de ce nenorociţii ăiă, victime şi ei în cele din urmă, au răpit fata ? Ce inimi de cîine mai aveau şi ăştia! 
  
Şi iata explicaţia:  
  
„Mai mult de jumãtate 
  
din banii transferaţi în ultimele patru luni dispãruserã. 
  
Banii “manevraţi” în ultimele trei zile 
  
nu figurau nicãieri. Mai mult decât atât, bãncile 
  
partenere negau faptul cã aceşti bani existaserã 
  
vreodatã. Fusese ştearsã orice urmã a existenţei 
  
lor. 
  
Dl Geiger reluã încã o datã controlul de 
  
la capãt. „ 
  
Bun, uite şi hoţul: 
  
„Eugen Sterian însuşi era foarte mirat cã 
  
ceea ce pornise ca un joc de calculator, se finalizase 
  
cu nişte sume imense, puse la dispoziţia sa 
  
de el însuşi, prin intermediul unor firme de protecţia 
  
animalelor şi cu girul unora dintre cele mai 
  
importante bãnci din lume, aflate în paradise fiscale 
  
intangibile. Se tot jucase la PC, jonglând cu 
  
cifre, conturi, parole, bãnci, mirându-se cât de 
  
uşor îi venea sã modeleze totul, pânã când se 
  
trezise cã era prea târziu ca sã mai dea înapoi.” 
  
„Încercã sã-şi imagineze 
  
mutrele celor cãrora le golise conturile virtuale.” 
  
Bandiţii, adică pagubaşii, analizează situaţia: 
  
„- Şi, atunci, de unde ni se trage? 
  
- De la porcii ãia de coreeni!... Poate de 
  
la ãia. N-am vãzut dihãnii mai alunecoase şi mai 
  
pricepuţi la calculatoare, aşa ca ei!! Am avut un 
  
coreean care ani de zile a hackerit pentru mine de 
  
prin conturile cui vroiam eu. 
  
- Aha, şi ce-ai fãcut cu el? Unde-i?... se 
  
agitã Igor. 
  
- Mi l-au furat cecenii. I-a lucrat la bani. 
  
Şi l-au prins. I-au bãgat un calup de dinamitã în 
  
târtiţã şi l-au aruncat în aer. L-au filmat şi-au fost 
  
atât de amabili de mi-au trimis şi mie o casetã. 
  
Ştiau cã e omul meu...” 
  
Dar ne luarăm cu analiza şi uitarăm de fată. Şi în timpul ăsta se petrece adevărata schimbare la faţa a animalităţii umanităţii! 
  
„Între timp, 
  
jigodia aia de Sasha a dispãrut. Cred cã ne-o 
  
cocea mai de mult timp. A ros podeaua cuştii, a 
  
lãrgit gratiile şi dus a fost...” 
  
Unde se duce fiara după ce evadează ? 
  
„Într-o secundã, Gizelda (fetiţa!) întrezãri singura posibilitate 
  
de scãpare din prizonierat. Pe unde evadase 
  
animalul putea scãpa şi ea. Rãsuflã adânc şi sãri 
  
prin gaura lãsatã de Sasha în fereastrã.” 
  
Va să zică, animalul turbat nu o atacă pe fetiţă. El are suflet! Animalele dezumanizate nu mai au decît disperarea de a se osîndi pînă la capătul capătului! 
  
Polişitii tradiţionali, despre care am adus deja vorba, conform fişei întocmite de comisarul Şef Mărgineanu, sînt sardonici! 
  
„Francisc îşi privea colegul de birou cu un 
  
zâmbet sardonic. 
  
Înalt de 1,83 m, bine legat, aborda un 
  
optimism agresiv în ceea ce priveşte meseria. 
  
“Legal sau ilegal, tot o rezolvãm noi cumva...” 
  
era filozofia lui de viaţã. De-o masculinitate 
  
ostentativã, aproape vulgarã, avea un succes fulgerãtor 
  
la un anumit gen de femei. Neglijenţa 
  
vestimentarã nu te-ar fi lãsat sã-l bãnuieşti ca 
  
fiind poliţist. Avea ceva de “gigollo”, de întreţinut, 
  
de cartofor, de stâlp de cafenele. 
  
Cu vreo trei ani mai vârstnic decât Ade, 
  
formau împreunã un tandem perfect. „ 
  
Fiara patrupedă este copleşită de dulceaţa cruzimii cu care este tratată: 
  
„Era profund dezorientat. În viaţa 
  
lui nu avusese de-a face cu copii. Fetiţa nu 
  
mirosea a vodcã şi a tutun ordinar, nu urla şi 
  
nu-l lovea cu lanţul. Cu nişte mâini îngrozitor de 
  
fragile şi curate, îl apuca de gât, îi desfãcea botul 
  
şi-l îndopa cu biscuiţi şi cu ciocolatã.” 
  
Şi iată personajul cheie care poate să le redea mafioţilor speranţa că îşi vor putea recupera banii: 
  
„Pe rogojinã se afla un bãrbat în totalitate 
  
gol. Stând turceşte cu picioarele strânse sub 
  
el, bãrbatul manevra uşor un laptop extrem de 
  
performant. Nu suferea de cãldurã. O dovedea 
  
pielea lui perfect uscatã, fãrã picãturã de transpiraţie. 
  
Bãrbatul se numea Joseon Dong Ghum şi 
  
era asiatic. Scund de staturã, poate 1,60 m, era 
  
relativ supraponderal: aproximativ 85 sau 90 kg. 
  
Avea un ten smead, ochi migdalaţi, buze bine 
  
conturate şi un surâs liniştitor, hipnotic, permanent. 
  
Semãna cu acele zeitãţi asiatice pictate prin 
  
vechile temple buddhiste. Mai exact spus, Joseon 
  
Dong Ghum era koreean.  
  
Şi:  
  
„Joseon Dong Ghum era unul dintre geniile 
  
din umbrã care “fãcea” bani pentru Jopok. 
  
N-avea nevoie decât de un PC şi de o camerã în 
  
care sã lucreze nestingherit.” 
  
În vremea asta, hoţul achiziţionează tablouri, face, adică, investiţii ce nu se devalorizează, pentru că asta este regula de aur a pieţei de capital! 
  
„În urmãtoarele 
  
40 de minute, tânãrul achiziţionã 12 lucrãri semnate 
  
Pierre Bonnard, Henri Edmond Cross, Van 
  
Gogh si încã vreo trei maeştri consacraţi ai 
  
Postimpresionismului.”  
  
„- Voi plãti, bineînþeles, prin transfer bancar. 
  
Nu pot umbla cu sacul de bani dupã mine..., 
  
zâmbi uleios tânãrul. 
  
- Fireşte. Bineînţeles, îl aprobã grãbitã 
  
dna Mathieu. 
  
- Mã numesc Şoricescu Pamfil şi îl 
  
reprezint pe domnul Eugen Sterian, care, la rândul 
  
sãu, reprezintã firma “Report Animal 
  
Cruelty”. Aceastã firmã multinaţionalã l-a împuternicit 
  
sã facã aceste achiziţii de artã.” 
  
Va să zică, domnul Sterian, hoţul internaut, şi-a asigurat şi o acoperire veridică, o firma internaţională care se ocupă de soparta animalelor defavorizate de soartă!  
  
Dar umanitatea îşi vede de ale ei, insensibilă la cruelitudinea fiinţei umane: 
  
„Noaptea înainta înspre ora 000. Insomniacii, 
  
noctambulii, târfele, peştii, chefliii, aurolacii, 
  
toatã fauna aceea nocturnã, era în plinã 
  
activitate. Terasele fãceau afaceri fabuloase, 
  
oraşul vuia de muzicã şi de zgomotele acelea 
  
nelãmurite care-i dãdeau un farmec ascuns.” 
  
Bandiţii îl recuperează pe corean: 
  
„-Dong, vrem sã aflãm anumite lucruri de 
  
la tine. Putem încerca sã aflãm ceea ce dorim, cu 
  
binişorul sau cu forţa. Cred cã de aflat tot vom 
  
afla, chiar de-ar fi sã te jupuim de piele. Însã 
  
dupã aceea şefii tãi se vor încãiera cu noi şi asta 
  
va fi neplãcut pentru toatã lumea. Ce zici, hai s-o 
  
rezolvãm într-un fel.” 
  
Încăierarea este un sentiment naţional ! Mai ales aia multiculturală! 
  
„Ei bine, banca “Jolliet Mobius” a fost atacatã de 
  
hackeri foarte pricepuţi, care au spart sistemul de 
  
protecţie şi-au furat din conturile noastre. Am 
  
avut o explicaţie cu directorul de acolo. O explicaţie 
  
în stilul nostru. Nu el ne-a furat.” 
  
Sigur, dar de fată nu zice nimic! Animalul ! (Nu despre cîine vorbeam!) 
  
„-Uite ce propun - spuse Serghie , îţi 
  
dãm drumul, cu scuzele de rigoare, şi tu te ocupi 
  
în continuare de cãutarea celor care ne-au deturnat 
  
fondurile. În virtutea unei bune colaborãri 
  
viitoare, ne ţii la curent cu ceea ce gãseşti, ca sã 
  
ne recuperãm cu toţii banii obţinuþi prin muncã 
  
cinstitã...” 
  
Aici, recunosc, am plîns! Muncesc, bieţii bandiţi, comit asasinate, ucid fără milă şi, cînd îi prinde Comisarul şef, ei se întreabă ce-o să zică mămica lor ? 
  
„România postrevoluţionarã era plinã de 
  
contraste. Câinii fãrã stãpân o duceau cu mult 
  
mai bine decât oamenii!” 
  
Ei, iată adevărul gol-goluţ şi cu aia goală! 
  
„Prostituata era 
  
frumoasã, blondã şi proastã ca noaptea; abia dacã 
  
reuşea sã vorbeascã acceptabil româneşte. Brusc, 
  
Timo holbã ochii, se încordã şi urlã câteva 
  
cuvinte de neînţeles. Se smulse dintre buzele 
  
fetei şi “terminã” furtunos între sânii ei generoşi.” 
  
Şi eu mă întreb ce-o fi vrut să spună Timo în timp ce fata aia îi sugea pula! 
  
„- Nu, uite-aici! Vai, ce chestie! Am dat de 
  
serverul cu pricina! Programul a început sã 
  
urmãreascã locaţia! behãi Joseon, dând din fund 
  
înnebunit. Maica ta, Iroade!! Îl localizeazã... Ah, 
  
oh, aoleu, acum...!! Şi Dong ejaculã în capul fetei. 
  
- Tu ştii mai bine româneşte? îl întrebã 
  
Timo. Spune-i doamnei cã şi-a terminat afacerea 
  
cu noi... 
  
- Scumpo, ai fost foarte amabilã cu noi.” 
  
Şi uite aşa, pentru că fata are cap, se dezleagă şi taina tainelor: „locaţia”! 
  
„Locaţia”, este supusă la schingiuiri: 
  
„- Ai ceva de spus? întrebã Golia. Sterian 
  
dãdu din cap. Timo îi înfipse în gurã nelipsita sticlã 
  
cu vodcã folositã ca întãritor. 
  
- Cu cine-ai lucrat? continuã Golia. 
  
- Singur. Crezi cã asta-i o treabã la care 
  
sã mã asociez cu cineva? suflã greu Eugen 
  
Sterian.” 
  
Şi: 
  
„Joseon Dong rãmase cu gura cãscatã: 
  
- Domnule Golia, în momentul de faţã 
  
pânzele achiziţionate valoreazã dublul sumei 
  
furate. Dat fiind cã preţurile sunt în urcare, peste 
  
trei sãptãmâni totul se va tripla. Omul ãsta e un 
  
geniu. Nici chiar eu nu m-aş fi gândit la şmecheria 
  
asta!” 
  
Bandiţii sînt generoşi (şi o să vedeţi mai încolo din ce cauză!): 
  
„N-o sã te ucidem, dar ai grijã sã nu te mai 
  
Întâlneşti niciodatã cu noi, da? 
  
Eugen Sterian îndesã banii în buzunar.” 
  
Între timp: 
  
“... Londra, în aceastã dimineaţã. La sediul central 
  
al “Imperial Art”, un grup de cetãţeni ruşi au 
  
încercat sã tranzacţioneze vânzarea unor celebre 
  
picturi ale Şcolii Postrenascentiste Franceze. 
  
Pânzele, admirabil falsificate, deţineau acte de 
  
origine care le prezentau drept lucrãri originale.” 
  
Va să zică, în traducere logică, bandiţii au recuperat de la Eugen Sterian doar nişte amărîte de falsuri (însoţite însă de acte originale! Genial!)  
  
Grupul de cetãţeni ruşi s-a opus arestãrii. S-a 
  
creat un schimb de focuri în care cetãţenii ruşi au 
  
fost doborâţi de cãtre forţele de Poliţie...” 
  
„Aparatul de filmat luã cadre apropiate cu 
  
victimele; Golia, Igor, Serghie, zãceau în prim-plan, 
  
într-o baltã de sânge. În planurile secunde, 
  
se puteau observa Timo şi încã trei cadavre. Ruşii 
  
muriserã strângând în mâini pistoale Makarov.” 
  
Şi apoteoza genială a autorului: 
  
„- În care groapã zici cã ai îngropat 
  
pânzele originale? întrebã Sterian.” 
  
Coreanul, cel care a întors carul istoriei cu roţile în sus, a înţeles că au fost traşi pe sfoară, dar dreptatea imanentă este reprezentată, de cine credeţi ? 
  
„Joseon Dong Ghum se strecurã precaut 
  
peste gard, cu o uimitoare agilitate, faţã de volumul 
  
sãu fizic. Era absolut convins cã şeful 
  
“Jolliet-Mobius Bank” fusese în cârdãşie cu 
  
românul Eugen Sterian şi cã dl Joshua Geiger îşi 
  
primise plata în tablouri semnate de mari maeştri. 
  
Ruşii erau prea înapoiaţi pentru a aprecia la justa 
  
lor valoare nişte opere de artã, dar el avea de 
  
gând sã-l termine pe bancher şi sã recupereze 
  
tablourile.” 
  
Ce anume nu a luat în calcul coreanul ? 
  
„Rana îl înnebunea, fãcându-l sã 
  
retrãiascã încãierãrile din parcuri. Dong urlã de 
  
durere. Câinele lãsã mâna şi se repezi la beregatã.” 
  
„-Tentativã de mitã? 
  
- Nu, dat fiind cã nu am cerut nimic în 
  
schimb, şi nu sunt acuzaţi de nimic, nici Şoricescu 
  
şi nici şeful sãu, Eugen Sterian. 
  
- Ok, ok. Şi cum s-ar încadra în biroul 
  
nostru? 
  
Ade zâmbi enigmatic şi nu rãspunse 
  
nimic... 
  
Incoruptibila poliţie ! 
  
Şerban Mãrgineanu este un scriitor talentat, care ne va surprinde, sînt sigur, cu producţii cu mult mai rafinate în viitorul apropiat, iar editura a pus mîna pe un scriitor reprezentativ al genului poliţist! 
  
FIN 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
UNE HARMONIE PARFAITE / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!