Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Unde începe şi se sfârşeşte idolatria?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Trăim vremuri grele, lumea este plină de păcate şi nu ducem lipsă de sfaturile otrăvite ale celui rău. Hristos urcă dealul Golgotei, sfânta Veronica Îi şterge faţa cu o mahramă şi Chipul Sfânt se imprimă pe aceasta. Pune mahrama la loc de cinste şi se închină in faţa ei. Dacă întrebi un copil la ce s-a închinat, îţi va spune că la Chipul lui Hristos şi nu la pânza pe care se află Chipul. Asta înţelege şi un copil. Cu atât mai mult ar trebui să înţeleagă un om matur. A făcut idolatrie? Sigur că nu! Chipul acesta a ajuns prin Maria Magdalena la regele Edesei care era bolnav şi-L chemase pe Hristos în ajutor. Şi pe acesta l-a făcut sănătos nu pânza ci Chipul Domnului!  

Sfântul evanghelist Luca a zugrăvit de mai multe ori chipul Sfintei Fecioare să rămână spre binecuvântare credincioşilor. A făcut un lucru rău? Sigur că nu. A făcut idolatrie? Sigur că nu. Cine se închină în faţa Sfintei Fecioare, nu se închină la materialul, lemnul sau pânza ci la simbolul pe care îl reprezintă chipul Maicii care L-a adus pe lume pe Hristos. O icoană este o fereastră spre cer! Maica Domnului L-a rugat pe Fiul ei şi Hristos a transformat în Cana apa în vin. Cineva care se roagă la Sfânta Maică face idolatrie? Sigur că nu.  

Sunt oameni care îşi spun credincioşi dar care nu primesc Biblia în întregimea ei. Dar cine greşeşte faţă de o singură poruncă, se face vinovat de toată învăţătura (Sf. Iacov).  

Sunt oameni care îşi spun credincioşi dar care nu o cinstesc pe Sfânta Fecioară, ba unii chiar o batjocoresc şi spun lucruri rele pe seama sa. Greşesc? Foarte grav! Singuri îşi aduc anatema pe capul lor. Eu am descoperit în Biblie cel puţin trei locuri din care reiese limpede că Sfânta Maică a fost şi a rămas Fecioară şi înainte şi după naştere. Dar aceste lucruri nu se dau mură în gură. Sfinţii Părinţi au adâncit învăţătura şi luminează pe cine doreşte să primească.  

Trebuie să trăiască cineva cu ochii legaţi şi cu urechile înfundate, să nu fi auzit de Sfântul Arsenie Boca. Cine a mai făcut după Hristos vindecări de la distanţă?!!! A vindecat scleroza în plăci, a vindecat-o pe poeta Zorica Laţcu (Maica Teodosia) de cancer în stadiu de metastază! Făcea semnul crucii şi scotea demonii din oameni. I-a şi arătat pe aceştia oamenilor! Dar fiecare e liber să creadă sau nu. Mărturii? Cu sutele dacă nu cu miile!  

Cine vrea, poate să ia aminte cum se străduia sfântul să aducă la credinţă pe oamenii păcătoşi, pe cei rătăciţi, iar pe sectarii care se pocăiau şi doreau să se întoarcă, el îi primea în Biserică.  

Hristos a sfinţit tot ce a atins: pământul, apele, aerul dar mai ales crucea pe care a pătimit. Şi când cineva face semnul crucii, nu se închină la lemn ci la Hristos care a pătimit pentru fiecare dintre noi. Încă din sec. I credincioşii purtau crucea la gât! Au făcut ei idolatrie? Sigur că nu.  

Cine se închină la sfântul Arsenie Boca sau la oricare alt sfânt, nu-l consideră pe acesta dumnezeu, ci mijlocitor. Pentru că sfinţii sunt casnicii, plăcuţii, prietenii lui Dumnezeu. Şi minunat este Domnul întru sfinţii Săi, spune Biblia. Înseamnă asta idolatrie? Sigur că nu.  

La a doua venire a lui Hristos, se va arăta pe cer semnul Fiului Omului. Care este acesta dacă nu crucea pe care astăzi unii o necinstesc cu batjocură?!  

Luaţi-vă crucea şi urmaţie Mie, a zis Domnul. Ceea ce este valabil şi la propriu dar mai ales la figurat.  

Elisei a fost un mare făcător de minuni. Dar nu cu puterea lui ci cu a lui Dumnezeu. După moartea sa, nişte oameni duceau un mort să-l îngroape şi au zărit o ceată de moabiteni care dădeau năvală. De frică, oamenii au aruncat mortul, (poate din întâmplare dar sigur nu este o întâmplare!) peste oasele lui Elisei iar mortul a înviat. Aşa au început credincioşii să venereze moaştele sfinţilor. Înseamnă asta idolatrie? Sigur că nu.  

Când împărăteasa Elena a descoperit pe Golgota trei cruci, neştiind care este a lui Hristos, au atins un mort de ea şi acesta a înviat. Nu lemnul l-a înviat pe om ci puterea lui Hristos. Cine vrea, poate să înţeleagă.  

Moaştele sfinţilor sunt întotdeauna frumos mirositoare, unele chiar izvorâtoare de mir. Dovezi? Numai cine-şi pune mâna la ochi nu le vede. Cine se închină la moaştele unui sfânt, nu-l consideră pe acela dumnezeu, ci mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. Şi sfinţii fac mereu minuni. Numai cine nu vrea sau este prea îndârjit sau înveninat, nu le ia în seamă.  

Un călugăr s-a rugat toată viaţa: Sfântă maică Preacurată, luminează întunericul din mine! Şi fericit a fost acesta. A făcut el idolatrie? Sigur că nu.  

Şi când zicea El (Hristos) acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este... Nu există mărturie mai înaltă decât aceasta a sfinţeniei Maicii Domnului, pentru că vine direct de la Hristos! Cei care au ales s-o batjocorească, ce va fi cu ei? Treaba lor, ei au ales, ei vor vedea.  

Harul şi adevărul s-au dat prin Hristos. Hristos este piatra din capul unghiului. Ce înseamnă piatra din capul unghiului? Aceea care schimbă direcţia zidului. Hristos a ridicat învăţătura Vechiului Testament completând-o, îmbunătăţind-o, adâncind-o. Vechiul Testament rămâne valabail dar atenţie: Hristos este sfârşitul Legii! (Romani 10.4). Una din cele mai profunde afirmaţii ale Apostolului Pavel.  

Când este vorba de o anume învăţătură pomenită şi în Vechiul şi în Noul Testament, temelia o constituie cea din Noul Testament!  

Dumnezeu i-a lăsat pe oameni liberi. Dar fiecare îşi duce în spinare propria cruce. Chiar şi aceia care nu o recunosc şi o batjocoresc astăzi. Şi când o vor simţi din ce în ce mai grea, să se roage la Dumnezeu pentru ajutor. Cât mai au timp înainte de a cădea.  

Mulţi oameni au părăsit dreapta credinţă primită de la bunicii şi părinţii lor dar când îşi vor da seama de greşeală, va fi greu dacă nu imposibil să se mai întoarcă!  

Cine a fost în stare să scoată icoana părinţilor săi din casă, acela cu mâna lui l-a adus pe diavol la el!  

Toate cele de mai sus sunt fapte dovedite.  

Nimic nu face mai mult rău ca o învăţătură greşită! Credinţa care nu este dreaptă, nu merită să se numească credinţă. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie au aceeaşi putere pentru credinţă (Sfântul Vasile cel Mare).  

S-a umplut lumea noastră de otravă şi de predicatori trimişi de dincolo, să spargă unitatea de credinţă a poporului român. De ce? Un popor fără credinţă sau cu o credinţă slabă este foarte uşor de îngenuncheat. Şi acesta este un mare pericol pentru viitorul poporului român!  

 
 
Referinţă Bibliografică:
Unde începe şi se sfârşeşte idolatria? / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 903, Anul III, 21 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!