Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Un
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Între cele cu care am împărţit în mod real o cafea vorbită, Vali era cea care mă umplea întotdeauna cu energie şi cu poftă de viaţă. Fusese sportivă de performanţă, apoi profesoară de top, creatoare a cărărilor existenţiale cele mai imprevizibile şi nobil “critic de catifea”. Scria cu mănuşi, elegantă şi impozantă. Ne-am dat întâlnire la barul de la UVT să facem un schimb de cărţi înainte de Crăciun. Cafeaua am terminat-o repede, dar un ne încumetam să ne despărţim.  

- Încercăm şi o prăjitură?  

- A, nu. Eu ţin cură de slăbire. Toată viaţa am ţinut. Tot timpul am fost prea corpolentă. Şi la voley mi se spunea Dolly… de la dolofană.  

- Eu cred că de la păpuşă. Sunteţi o femeie foarte frumoasă…  

Avea un ten strălucitor de alb, o piele netedă şi gropiţe în obraji. Nu puteai spune cu ce râde mai frumos, cu ochii sau cu gropiţele acelea jucăuşe.  

- Un suc atunci?  

- Nicidecum. O apă plată, că mi s-a făcut sete. E cald aici…  

- Nu se poate o apă minerală? Măcar înţeapă.  

- Nu.  

Era categorică. Mă intimida. Şi în acelaşi timp, mă răsfăţa. În zâmbetul ei se vedea câtă plăcere îi face să fim împreună.  

- Ştii ce-ai putea face ca să mă simt mult mai bine?  

Mi-am ridicat sprâncenele, mi-am înclinat capul, aşteptând să aflu.  

- Să-mi spui “tu” şi Vali sau Valentina. Sau Dolly… Asta m-ar face să mă simt de-o seamă cu tine. Tu câţi ani ai? 35?  

- Ah, nu. Am 45 şi jumătate. Dar nu vă pot spune pe nume. Aţi fost colegă cu mama mea la Şcoala 21…  

- Dar stai puţin, mama ta e mai mare decât mine cu zece ani…  

- Vă rog să nu insistaţi…  

- Nu insist. Apreciez gestul tău de a sta atâta cu mine de vorbă.  

- Mă simt foarte onorată să-mi fiţi musafiră …  

- De câte ori mă vei chema, voi veni cu mare drag. E locul studenţiei mele, nu?  

De Crăciun, mi-a scris o cronică la “Punctul interior” intitulată “Puncte de suspensie”… Eram atât de fericite amândouă când ne-am întâlnit în oraş să o citesc. Ne bucuram de cum gândeam, scriam, vorbeam. Apoi am invitat-o la orele mele. Venea cu un entuziasm de student, mai cu seamă la cursurile de semiotică.  

- Ştii, eu în primul an de studenţie aveam deja un copil. Era o corvoadă studenţia pentru mine. Abia acum o savurez… cu tine, ca dascăl…  

- Mi-a trecut prin cap să vă pun o întrebare-două, dar m-am temut să nu vă pierd…  

- N-aş fi ştiut să-ţi răspund. Ştii cum mă uit la tine? Mă mir de câte încap în tine, de ce asociaţii faci. Nu-mi strica bucuria asta!!!  

Anul acesta în februarie m-a invitat la ea acasă într-o zi de duminică. Era înaintea Sfântului Valentin şi m-am gândit că îşi serbează onomastica. I-am cumpărat câte ceva şi i-am împachetat un cozonac pe care tocmai îl scosesem din cuptor. Surpriza a fost colosală. Nu numai că organiza un cenaclu feminin în salonul ei, ci îşi lansa o carte de critică literară în care scrisese un capitol şi despre mine. O iubeam tot mai mult pe măsură ce adunam tot mai multe motive pentru asta.  

În semestrul al II-lea şi-a reluat asistenţele la cursurile mele. Pe la mijlocul lui aprilie, a adus cu ea şi o fostă colegă de la Şcoala 21, profesoară de franceză, Monica, cu care m-am împrietenit într-o clipă.  

- Vai, eşti fascinantă… îmi spunea Monica în bar, la o cafea.  

- Eşti tu prea drăguţă.  

- Mi-am luat notiţe ca în studenţie... I-am zâmbit. Vali era foarte încântată de prestaţia mea, dar n-a ezitat să mă împungă cu o ironie:  

- Şi când te gândeşti, Mirela, că Monica e de o vârstă cu mine şi e tot fostă colegă cu mama ta… Abia ai văzut-o şi i-ai şi spus pe nume…  

- Mă faceţi să mă simt vinovată…  

- Hai, lasă, ai făcut cursuri faine, cafeaua e fierbinte, după-amiaza splendidă…  

Când ne-am despărţit la colţ la Poli, ea s-a întors de câteva ori să ne facă râzând cu mâna. I-am întors gestul şi am mai vorbit despre ea o vreme, mirându-ne de vitalitatea, de exuberanţa ei.  

Mă gândeam cum să fac să îi spun “tu”. I-am scris de ziua ei un mesaj în care am subtilizat şi noua variantă de adresare:  

 

“Dragă Vali,  

Să iubeşti şi să fii iubită ani mulţi de acum încolo! Fiecare zi să îţi fie frumoasă şi plină de bucurie ca sufletul, ca ochii, ca zâmbetul... Să fii sănătoasă şi toţi ai tăi aşişderea să fie şi să-ţi umple viaţa cu câte-un lucru minunat pe care numai ei pot să-l facă pentru tine... Am norocul să ştiu foarte bine cine şi cum eşti, ce-adâncuri şi ce lumini porţi în tine, tu Vali, prietena mea atât de specială.  

 

La mulţi ani!  

Te îmbrăţişează cu mult drag,  

Mirela”  

 

Mi-a răspuns a doua zi, trecând parcă peste amănuntul ce consta în efortul meu colosal de a-i spune “tu”:  

“Dragă Mirela,  

Sunt impresionata de prestatia ta profesionala, dar ca prietena, ma topesti! Ii multumesc bunului Dumnezeu ca faci parte din viata mea, si cand timpul iti permite , imi cunosti adresa... Cu tot dragul si pretuirea, Vali”  

În 27 aprilie urma să aibă loc lansarea oficială a cărţii, la care eu fusesem invitată, dar ştiind că nu pot merge, i-am scris un e-mail ca să o rog să mă scuze:  

“Ai avut o carieră excepţională, ai excelat ca profesoară, eşti o scriitoare lucidă şi sensibilă, cu o fantastică memorie sufletească, un critic mobilizator, cu personalitate, eşti o femeie foarte frumoasă şi foarte puternică, tonică, veselă, generoasă, prietenoasă, activă... Ce mai, o poveste întreagă.  

Îmi pare foarte rău că nu-ţi pot fi alături azi, într-o zi atât de importantă pentru tine şi pentru mine, căci am fost şi eu o parte din obiectul analizei tale literare. Sâmbăta e ziua în care îl însoţesc pe Ovi la Carani, unde, după plecarea lui în Austria şi o lună de ploi, pământul a rămas nelucrat şi ţipă să-i poarte cineva de grijă. Deci, e musai, musai, musai să fiu la hârleţ, la sapă, la pus una alta... Aş vrea să mă pot împărţi, ca să fiu şi cu voi. Cum sufleteşte sunt, fiindcă altfel nu ţi-aş scrie acum. Te felicit din inimă pentru volum, pentru dăruirea ta, pentru talentul şi competenţa cu care scrii. Sunt mândră că m-ai primit în viaţa ta şi te iubesc mult.  

Salutări tuturor doamnelor de la cenaclu pe care le-am cunoscut la tine şi de care m-am ataşat repede.  

O caldă îmbrăţişare şi recunoştinţă... cât poţi cuprinde din sufletul meu.  

A ta,  

Mirela”  

 

Şi a urmat, în mod firesc, răspunsul ei:  

 

"Draga mea, mesajul tau l-am citit abia cand m-am intors de la cenaclu...
A fost peste asteptari, si Mariana s-a depasit! Nu s-a lasat doar cu lansarea ultimei carti, ci vreo 5 ore despre cartile mele si mine... prezentata si aici cum ma descrii tu in mesaj; apoi cu diploma, trofeu, ca la Oscar!, placheta personalizata, s.a, sarbatorire la sfarsit, ca i-am si omenit! Am venit obosita fericit, cu o stare de bine, pentru ca mi-am trait momentul la timpul prezent, fara resentimente din trecut, si fara mari asteptari de la viitor, stare pe care ma straduiesc sa o mentin si pentru urmatoarele doua zile cand plec pe Clisura Dunarii...
Nu le-am putut transmite ce mi-ai cerut, dar tu fiind locuitoare nu doar a cartii, dar si a sufletului meu, s-a vorbit de tine; ba chiar si de mama ta, fiind noi destule de la 21, s-a spus ca esti fata inv. Radu. Emotionanta a fost si prezenta sotiei si fiicei lui Mircea Serbanescu, pe care le-am invitat, ca Rodica Herea si-a exprimat dorinta de a veni la lansare, dupa ce a citit cartea.
Ai fi fost binevenita, dar eu te inteleg, ca ma regasesc in multe privinte in tine; cum sunt acum, sigur ca judec altfel, si incepand cu ziua mea, chiar ma las sa ma simt iubita! Si pentru tine si cei dragi tie, toate cele bune! cu tot dragul, Vali"  

Nici de Paşte un mi-am făcut timp să o văd. I-am scris în loc să o îmbrăţişez:  

"Dragă Valy,  

Iartă ceea ce este de iertat unei prietene istovite şi primeşte din parte-i o caldă îmbrăţişare de Paşte şi urarea de a petrece sărbătorile cu sănătate, bucurii şi umor.  

Hristos a înviat!  

Te pup de o mie de ori.  

Mirela"  

N-am mai primit răspuns la această tardivă urare. Pe yahoo mi-a sosit un mesaj cu titlul “Vali”:  

"Azi, am condus-o pe ultimul drum si inca nu pot accepta ceea ce s-a intamplat. S-a stins in trei saptamani.Nu a trecut nicio luna de cand am fost impreuna la universitate.Dumnezeu sa o odihneasca!  

Cu sufletul indurerat,  

Monica"  

 

Am tresărit când am văzut scris “Vali”, fiindcă acesta era întotdeauna subiectul e-mailurilor ei şi de mult nu îmi scrisese.  

N-am ştiut că e bolnavă, nu se vedea deloc. Ultima oară când am întâlnit-o, îmi spunea că va pleca prin Sindicat într-o excursie şi apoi în Canada la copii şi nepoţi. Dar nu ne alegem noi drumurile...  

E incredibil şi cutremurător. Atât de frumoasă, de plină de sclipiri în ochi şi de zâmbete, de capabilă să se accepte şi să îşi facă bucurii ca să poată merge mai departe ca un râu învolburat...  

Regret că nu i-am fost alături atunci când trebuia, chiar până în ultima clipă, dar mai cu seamă am remuşcarea că nu i-am spus niciodată “tu” privind-o în ochii aceia mirifici, pe care i-a confiscat Doamna moarte. Inima mă doare la propriu, ca un buboi care se coace. Numai dacă voi apuca să scriu despre cărţile ei, mă voi simţi poate izbăvită.  

Referinţă Bibliografică:
Un tu doar în scris / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!