Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Un scriitor român bătut în plină stradă de poliţişti
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un scriitor român bătut în plină stradă de poliţişti 
  
În după amiaza zilei de 17 decembrie, în Baia Mare, s-a petrecut un fapt incalificabil. 
  
Scriitorul Mihai Ganea, aflat cu automobilul personal într-o parcare din centrul oraşului, a fost somat de doi poliţişti care au descins dintr-o dubă, să se legitimeze. Pe bună dreptate Mihai Ganea a solicitat poliţiştilor să se prezinte şi să motiveze cererea de legitimare. I s-a spus scurt că i s-a suspendat permisul pentru că ar fi trecut pe culoarea roşie la semafor, că a fost sub observaţie şi filmat. Scriitorul a schiţat un gest. S-a aplecat spre torpedou, în maşină, unde avea actele , urmând ca apoi să aducă obiecţiile pe care le credea de cuviinţă. Dintr-odată a simţit că este tras fulgerător din maşină şi izbit violent de muchea portierei deschise. A simţit o durere atroce. Din acel moment a refuzat să se legitimeze în faţa celor doi poliţişti agresori, a acuzat dureri de piept şi în partea de sus a braţului. A întrebat de ce a fost lovit. Între timp la locul incidentului, ca prin farmec a apărut şi alt echipaj de ordine, şi operatori de televiziune. Faptul principal, lovirea, fusese consumat. Apoi se consumă următorul episod. Mihai Ganea refuză să coopereze cu cei doi agresori şi solicită un dialog cu alţi reprezentanţi ai poliţiei. Omul consimte să urce în dubă, în speranţa că la sediu va găsi înţelegere şi îndeosebi aprobarea asistenţei medicale de urgenţă. În biroul unde ajunge escortat ca un infractor de maximă periculozitate, i se aplică procedura percheziţiei corporale, legală şi necesară?! Pentru identificarea motivelor ascunse pentru care cetăţeanul Mihai Ganea refuză s ă prezinte actele doveditoare ale identităţii ?! arme, obiecte contondente care să pună în pericol viaţa celor şase poliţişti din incinta biroului. Este de menţionat faptul că Mihai Ganea fusese deja identificat prin mijloacele electronice. În cele din urmă la insistenţele familiei este eliberat şi dus la Spitalul de Urgenţă, unde i sefac investigaţiile clinice de rigoare. A doua zi dimineaţa, se prezintă la cabinetul de medicină legală, unde i se eliberează după consult, un certificat medico-legal. 
  
Scriitorul Mihai Ganea a fost gratulat la 73 de ani cu brutalitatea şi cruzimea de procedură poliţienească  
  
Faptul că ziua în amiaza mare, în centrul unui oraş din România,din Maramureş, Baia Mare, doi poliţişti aplică violenţa împotriva unui cetăţean, este revoltător. Iar mâna ruptă este o mână deosebită, este mâna unui CHIRURG. 
  
Virginia Paraschiv 
  
Baia Mare/ Preluat de pe publicaţia CITITOR DE PROZĂ 
  
Atitudinea poliţiştilor Guvernului PONTA 2 este inadmisibilă într-un stat de drept.Vom aduce la cunoştiinţa tuturor organelor Uniunii Europene acest caz. Doctorul Mihai Ganea este preşedintele Filialei Maramureş a Ligii Scriitorilor Români şi este un scriitor de frunte al literaturii . Organizaţia noastră având sute de membri în toată lumea vom lua măsuri şi vom face cunoscute faptele reprobabile ale Poliţiei Române a Guvernului USL. 
  
Al.Florin Ţene 
  
Preşedintele Ligii Scriitorilor Români 
  
Mermbru corespondent al Academiei Americană Română 
  
Sechestrare Mihai Ganea 17 decembrie 2012 
  
Domnule Procuror, 
  
Subsemnata Paraschiv Virginia, domiciliată în Baia Mare, ......... telefon ........ depun prezenta plângere penală privind reţinerea şi tratamentul abuziv pe care i l-au aplicat un grup de poliţişti din incinta Poliţiei Baia Mare, precum urmează: 
  
În ziua de 17 decembrie 2012, în jur de ora 15 am primit un telefon de alertă din partea soţului meu, GANEA MIHAI, un telefon precipitat prin care mă anunţa să iau măsurile de cuviinţă pentru că este ARESTAT. Am înţeles că l-a izbit un poliţist de maşină. Am crezut că este vorba de un accident. L-am apelat apoi pe soţul meu, care mi-a răspuns într-un târziu şi mi-a spus să iau un taxi. Am înţeles că e la Poliţia Municipală. M-am prezentat cuviincios la poartă, am explicat neliniştea şi nedumerirea mea, am fost invitată să aştept după ce domnul de la poartă mi-a spus că soţul a fost IDENTIFICAT, că nu este reţinut ci dă o declaraţie. Ulterior un alt domn poliţist m-a invitat într-un birou pe un culoar la dreapta. În birou am numărat cel puţin doi pe nişte scaune, ceilaţi în picioare, persoane înalte cu alură puternică. O atmosferă sumbră , când am intrat m-au întrebat de maşină, a cui proprietate e, de acte şi de numărul de înmatriculare. M-am pierdut cu firea,nu am ştiut să răspund, eram timorată că soţul meu era gardat de atata personal . El îmi spusese să-i aduc medicamente. Când am văzut că poliţiştii nu mai contenesc cu întrebările, am replicat scurt: ce se întâmplă sunt şi eu anchetată, eu vin de acasă, nu înţeleg de ce soţul meu e înconjurat de atâţia oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soţul nu le dă actele şi că îi vor face percheziţie. Soţul meu a ripostat, cu ce drept să-i facă percheziţie? În acest timp eu umblam prin poşetă după medicamente, îmi tremurau mâinile şi de teamă şi de indignare, vedeam un om, respectiv soţul meu,practic sechestrat într-un birou public, fără nicio posibilitate de a comunica cu mine despre ce i s-a întâmplat, spunea că se simte rău şi că îl doare pieptul şi mâna. Era împresurat de poliţişti, încolţit din toate părţile, hărţuit , am cerut să i se dea drumul, ei nu şi nu, până nu fac controlul corporal. 
  
Soţul meu mi-a spus că a fost lovit , m-a rugat să-i privesc bine pe cei doi poliţişti aflaţi la birou. Soţul meu se schimbase la faţă, vocea suna ciudat, acest om cunoscut tocmai prin calmul, fermitatea şi stăpânirea de sine în situaţii limită, ca doctor chirurg, arăta precum pacienţii clasici cu iminentă comoţie cerebrală. Cu ultimile puteri, aşteptând să fie percheziţionat fără niciun drept legal,soţul meu s-a apropiat de mine, mi-a pus în geantă pormoneul cu cardul şi pensia pe care o ridicase tocmai o ridicase la bancomat, atât mi-a spus cheamă ajutoare, medic şi avocat, du-te la procurorul de serviciu. Mi-am luat poşeta şi m-am dus la Parchet, acolo mi s-a comunicat că programul procurorului s-a terminat, am dat telefon la 112 şi de acolo am fost îndrumată la Poliţie, care făcea tocmai obiectul plângerii. Ulterior l-am găsit pe soţul meu afară, îi dăduseră drumul de la Poliţie, am mers cu el la spital, unde investigaţiile au confirmat starea de suferinţă a soţului meu, ca urmare a agresiunii. Eu nu am văzut episodul agresării din parcare de către poliţişti, nu ştiu nici de ce a fost transportat într-o dubă a poliţiei, eu am constat: 
  
1 Soţul meu a fost privat de libertate într-un birou de poliţie. 
  
2 Nu a avut dreptul la asistenţă medicală de urgenţă, menţionez că soţul meu este un om în vârstă de 73 de ani. 
  
3 Soţul meu nu a avut dreptul la apărare, se încerca să i se smulgă o declaraţie prin abuz de putere a 6 poliţişti. 
  
4 Pentru prezumtiva contravenţie de circulaţie nu i s-a pus la dispoziţie copie de pe procesul verbal. De fapt cum să se apere un om care nu ştie ce i se pune în cârcă. 
  
5 Nu ştiu numele niciunui poliţist din acea incintă, niciunul nu s-a prezentat. Grup de presiune şi de abuz de forţă în deplin anonimat. 
  
6 Chiar fiica soţului meu mi-a relatat cu indignare că ea însăţi a fost molestată de un poliţist când a venit să-şi apere tatăl de abuz. 
  
7 În calitate de soţie am fost luată la întrebări fără nicio explicaţie, întrebările semănau a interogatoriu. 
  
Ştiu că se vor solidariza cei 6 vajnici oameni ai poliţiei, că vor încerca prin orice mijloace să legitimeze şi să justifice şirul de abuzuri. Orice ar face un om, fie el şi vinovat în faţa legii, nu dă dreptul poliţiştilor să lovească, să umilească, să torureze fizic şi psihic o fiinţă umană, cu atât mai mult cu cât „prada” este un om în vârstă lipsit de apărare, un intelectual care-şi cunoaşte obligaţiile , dar şi drepturile cetăţeneşti. Agresare fizică dovedită medical, umilinţa ca tortură psihică, percheziţie corporală fără mandat, intimidarea cetăţeanului prin inhibarea dreptului la apărare şi la ajutor medical de urgenţă. Pe scurt, batjocorirea unei fiinţe umane, procedura practicată de cei 6 „apărători ai cetăţeanului şi ai ordinei de drept”, de confecţionare procedurală a unei contravenţii. Vinovat sau nevinovat, orice cetăţean al statului român are dreptul la demnitate, apărare şi justiţie corectă. Poliţiştii de care vorbesc au acţionat ca reprezentanţi ai unor organe de represiune. 
  
Vă rog dispuneţi de anchetă, privind şirul de abuzuri semnalate mai sus şi care se circuscriu încălcării flagrante a celor mai elemntare drepturi ale omului. 
  
18 decembrie 2012, Baia Mare 
  
Virginia Paraschiv 
  
Domnule Procuror, 
  
Subsemnatul GANEA MIHAI, domiciliat în Baia Mare, ......, telefon ........, depun prezenta plângere penală în legătură cu violenţa unor subordonaţi de-ai dumneavoastră, cu menţiunea că nu-i pot nominaliza, întrucât niciunul dintre ei nu s-a prezentat: 
  
În ziua de 17 decembrie 2012, în jurul orei 15,3o, mă aflam la volanul automobilului marca Hyundai i10, cu numărul de îmatriculare MM -07-ZYZ, şi rulam dinspre strada Unirii din Baia Mare spre bulevardul Bucureşti. La intersecţia semnalizată cu semafor, era culoarea verde. Mă deplasam pe banda dreaptă pregătindu-mă să virez spre dreapta, când un pieton care avea în faţă culoarea roşie la semafor, a pus piciorul pe marcajul de trecere. În spatele meu se afla o dubă care avea inscripţionate însemnele poliţiei. Eu le vedeam prin oglinda retrovizoare şi aşteptam ca duba să mă depăşească. Văzând că nu se întâmplă acest lucru, am claxonat uşor pietonul, în speranţa ca acesta se va retrage de pe marcaj. După retragerea pietonului, am cotit uşor la dreapta şi am parcat în faţa magazinului ”Romarta”. Am făcut manevra de viraj pe culoarea încă verde a semaforului. După ce am parcat maşina, am văzut că duba poliţiei din spatele meu a parcat şi aceasta alături de mine. Eu deja coborâsem din maşină şi mă pregăteam să plec spre farmacie ca să cumpăr medicamente. Dar doi poliţişti s-au apropiat de locul unde eram şi mi-au cerut actele maşinii. Le aveam în torpedou. Este adevărat că în timp ce mă aplecam să caut în maşină am exclamat ”Mie îmi cereţi actele în loc să sancţionaţi pietonul indisciplinat” Dar în loc de răspuns, unul din poliţişti mi-a strâns braţul stâng smulgându-mă în timp ce eram aplecat. Eu am reacţionat pe loc trăgându-mi braţul din mâna acestuia, dar celălalt poliţist m-a îmbrâncit puternic spre portiera deschisă a maşinii provocându-mi un traumatism, dureros la nivelul braţului drept. Fireşte că am ţipat de durere de împotrivire în legitimă apărare şi de revoltă împotriva violenţei şi umilinţei la care am fost supus în public. Spun asta pentru că poliţistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi avea un avocat. Poliţistul urla după trecători căutând printre aceştia cunoscuţi pe care să-i pună drept martori în favoarea sa, lucru pe care eu nu-l puteam face. 
  
Ca prin farmec a apărut o maşină de la serviciul de circulaţie rutieră şi nişte jandarmi. Am spus că îmi rezerv dreptul de a nu vorbi cu cel care m-a lovit şi care îmi vorbea jignitor în continuare făcându-mă bătrân neruşinat şi altele de soiul acesta. Parcă erau turbaţi. Toţi, afară de un băiat foarte tanăr pe care l-am simţit că este mai uman şi dezaprobă manierele colegilor săi şi exhibiţionismul lor. Lui i-am spus ca este singurul cu care aş putea angaja un dialog. Dar cel care mă lovise era foarte furios. In fine, m-au băgat în dubă unde am fost păzit de încă doi poliţişti sau jandarmi. Am apucat să-mi sun soţia şi să spun că sunt arestat. Tot timpul pe drum cel de la volan, poliţistul bătăuş, vorbea urât la adresa mea folosind cuvinte jignitoare ca: neruşinat, boşorog şi altele. Am întrebat dacă sunt arestat. Mi s-a spus că nu. Atunci pot să plec, am întrebat din nou. Nu ! A fost răspunsul celor din dubă. Şi uite aşa am ajuns la poliţia municipiului Baia Mare. Aici, pe coridor am fost păzit de patru persoane aparţinând Ministerului de Interne. Am repetat întrebarea dacă sunt arestat sau reţinut şi mi s-a răspuns din nou că nu sunt arestat dar nici să plec nu am voie. Între timp mi-am sunat soţia şi fiica care este jurist. M-am adresat celor din faţa mea că doresc un medic. Mă simţeam rău pentru că mă durea braţul îngrozitor de la lovitura primită din partea poliţistului violent. Aveam şi dureri în piept şi senzaţia de ameţeală de la lovitură. Am cerut şi să mi se respecte dreptul de a fi asistat de un avocat. Nu mi s-a răspuns de niciun fel. Între timp a apărut şi soţia mea care este foarte bolnavă. A urmat apoi ceva şi mai groaznic şi de necrezut. Un poliţist m-a anunţat ca mă va percheziţiona. Uluit am scos tot ce aveam asupra mea, iar portmoneul cu banii de pensie şi cardul i le-am dat soţiei mele pentru păstrare. Soţia a plecat imediat după ce i-am spus să meargă la procurorul de serviciu îndeosebi. Am fost invitat să mă dezbrac şi mi s-au palpat coapsele şi organele genitale. A fost ceva infiorător pentru mine şi greu de suportat. Aşa umilinţă nici miliţieni lui Ceuşescu nu mi-au aplicat. Se mulţumeau doar să-mi tragă la palme şi să-mi aplice câte un picior în spate. Atât. Dar de organele mele genitale nu s-au atins. Când a apărut şi fiica mea, avocata, au bruscat-o şi pe ea. Fizic. In concluzie, am fost privat de libertate doua sau trei ore, iar atitudinea ireverenţioasă şi total indisciplinată a poliţiştilor în număr de şase la unu a fost de toată groaza. Şase în jurul unui om bătrân şi obosit de atâta prostie şi ignoranţă. Am ieşit împreună cu fiica mea sa iau aer. Câteva minute. Nu m-a mai oprit nimeni. M-am întors împreună cu soţia şi fiica mea să cer o copie a procesului verbal în care poliţistul mă acuza de nu ştiu ce şi mă anunţa că-mi anulase permisul de conducere. Stupoare, poliţistul violent refuzase să-mi dea o copie. 
  
După eliberare am fost dus de soţie la Spitalul Judeţean unde am fost examinat corespunzător. Investigaţiile clinice şi de specialitate efectuate au confirmat diagnosticul de traumatism prin agresiune, contuzia umărului şi braţului drept, iar medicul ortoped de gardă mi-a recomandat repaus la nivelul membrului traumatizat, tratament local medicamentos şi proceduri speciale. Am ajuns acasă la miezul nopţii. Fusesem privat de libertate trei ore, agresionat, lovit, molestat, umilit şi batjocorit printro procedură demnă de practicele poliţiei politice şi ale securităţii. Şi asta după 23 de ani de la revoluţia anticomunistă. Menţionez că atât eu şi soţia suntem oficial victime ale represiunii miliţiei şi securităţii din regimul comunist. Fratele meu a fost ucis de organele de represiune din Baia Mare, a fost găsit decapitat după arestarea de către Miliţia din Baia Mare, lucru pe care l-am povestit în proza Blestemul Violei, publicată de curând. Metehnele din vechiul regim îi contaminează, precum văd, şi pe tinerii din serviciul ordinii publice, sechele de abuz de putere şi violenţă instinctuală. Comunismul a brevetat batjocorirea fiinţei umane, aceşti poliţişti de care am făcut vorbire mai sus, nu fac cinste şi onoare Poliţiei române. 
  
Solicit anchetarea acestui caz de agresiune fizic, de reţinere abuzivă, de perchezitie fără drept, de tortură psihică şi de încălcarea dreptului la demnitate săvârşit de poliţistul bătăuş şi de colegii săi complici prin participare directă sau prin consimţământ. 
  
Baia Mare la 17 decembrie 2012 
  
Dr. Mihai Ganea 
  
CĂTRE DIRECŢIA CONTROL INTERN A POLIŢIEI ROMÂNE 
  
LOVIT ŞI UMILIT DE POLIŢIŞTI LA BAIA MARE 
  
Subsemnatul GANEA MIHAI, domiciliat în Baia Mare, ....., , telefon ......, depun prezenta plângere penală în legătură cu violenţa unor subordonaţi de-ai dumneavoastră, cu menţiunea că nu-i pot nominaliza, întrucât niciunul dintre ei nu s-a prezentat: 
  
În ziua de 17 decembrie 2012, în jurul orei 15,3o, mă aflam la volanul automobilului marca Hyundai i10, cu numărul de îmatriculare MM -07-ZYZ, şi rulam dinspre strada Unirii din Baia Mare spre bulevardul Bucureşti. La intersecţia semnalizată cu semafor, era culoarea verde. Mă deplasam pe banda dreaptă pregătindu-mă să virez spre dreapta, când un pieton care avea în faţă culoarea roşie la semafor, a pus piciorul pe marcajul de trecere. În spatele meu se afla o dubă care avea inscripţionate însemnele poliţiei. Eu le vedeam prin oglinda retrovizoare şi aşteptam ca duba să mă depăşească. Văzând că nu se întâmplă acest lucru, am claxonat uşor pietonul, în speranţa ca acesta se va retrage de pe marcaj. După retragerea pietonului, am cotit uşor la dreapta şi am parcat în faţa magazinului ”Romarta”. Am făcut manevra de viraj pe culoarea încă verde a semaforului. După ce am parcat maşina, am văzut că duba poliţiei din spatele meu a parcat şi aceasta alături de mine. Eu deja coborâsem din maşină şi mă pregăteam să plec spre farmacie ca să cumpăr medicamente. Dar doi poliţişti s-au apropiat de locul unde eram şi mi-au cerut actele maşinii. Le aveam în torpedou. Este adevărat că în timp ce mă aplecam să caut în maşină am exclamat ”Mie îmi cereţi actele în loc să sancţionaţi pietonul indisciplinat” Dar în loc de răspuns, unul din poliţişti mi-a strâns braţul stâng smulgându-mă în timp ce eram aplecat. Eu am reacţionat pe loc trăgându-mi braţul din mâna acestuia, dar celălalt poliţist m-a îmbrâncit puternic spre portiera deschisă a maşinii provocându-mi un traumatism, dureros la nivelul braţului drept. Fireşte că am ţipat de durere de împotrivire în legitimă apărare şi de revoltă împotriva violenţei şi umilinţei la care am fost supus în public. Spun asta pentru că poliţistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi avea un avocat. Poliţistul urla după trecători căutând printre aceştia cunoscuţi pe care să-i pună drept martori în favoarea sa, lucru pe care eu nu-l puteam face. 
  
Ca prin farmec a apărut o maşină de la serviciul de circulaţie rutieră şi nişte jandarmi. Am spus că îmi rezerv dreptul de a nu vorbi cu cel care m-a lovit şi care îmi vorbea jignitor în continuare făcându-mă bătrân neruşinat şi altele de soiul acesta. Parcă erau turbaţi. Toţi, afară de un băiat foarte tanăr pe care l-am simţit că este mai uman şi dezaprobă manierele colegilor săi şi exhibiţionismul lor. Lui i-am spus ca este singurul cu care aş putea angaja un dialog. Dar cel care mă lovise era foarte furios. In fine, m-au băgat în dubă unde am fost păzit de încă doi poliţişti sau jandarmi. Am apucat să-mi sun soţia şi să spun că sunt arestat. Tot timpul pe drum cel de la volan, poliţistul bătăuş, vorbea urât la adresa mea folosind cuvinte jignitoare ca: neruşinat, boşorog şi altele. Am întrebat dacă sunt arestat. Mi s-a spus că nu. Atunci pot să plec, am întrebat din nou. Nu ! A fost răspunsul celor din dubă. Şi uite aşa am ajuns la poliţia municipiului Baia Mare. Aici, pe coridor am fost păzit de patru persoane aparţinând Ministerului de Interne. Am repetat întrebarea dacă sunt arestat sau reţinut şi mi s-a răspuns din nou că nu sunt arestat dar nici să plec nu am voie. Între timp mi-am sunat soţia şi fiica care este jurist. M-am adresat celor din faţa mea că doresc un medic. Mă simţeam rău pentru că mă durea braţul îngrozitor de la lovitura primită din partea poliţistului violent. Aveam şi dureri în piept şi senzaţia de ameţeală de la lovitură. Am cerut şi să mi se respecte dreptul de a fi asistat de un avocat. Nu mi s-a răspuns de niciun fel. Între timp a apărut şi soţia mea care este foarte bolnavă. A urmat apoi ceva şi mai groaznic şi de necrezut. Un poliţist m-a anunţat ca mă va percheziţiona. Uluit am scos tot ce aveam asupra mea, iar portmoneul cu banii de pensie şi cardul i le-am dat soţiei mele pentru păstrare. Soţia a plecat imediat după ce i-am spus să meargă la procurorul de serviciu îndeosebi. Am fost invitat să mă dezbrac şi mi s-au palpat coapsele şi organele genitale. A fost ceva infiorător pentru mine şi greu de suportat. Aşa umilinţă nici miliţieni lui Ceuşescu nu mi-au aplicat. Se mulţumeau doar să-mi tragă la palme şi să-mi aplice câte un picior în spate. Atât. Dar de organele mele genitale nu s-au atins. Când a apărut şi fiica mea în sediul poliţiei Claudia Ganea, avocată, au bruscat-o şi pe ea. Fizic. DREPT PENTRU CARE A DEPUS PLÂNGERE. In concluzie, am fost privat de libertatemai bine de două ore, iar atitudinea ireverenţioasă şi total indisciplinată a poliţiştilor în număr de şase la unu a fost de toată groaza. Şase în jurul unui om bătrân şi obosit de atâta prostie şi ignoranţă. Am ieşit împreună cu fiica mea sa iau aer. Câteva minute. Nu m-a mai oprit nimeni. M-am întors împreună cu soţia şi fiica mea să cer o copie a procesului verbal în care poliţistul mă acuza de nu ştiu ce şi mă anunţa că-mi anulase permisul de conducere. Stupoare, poliţistul violent refuzase să-mi dea o copie. 
  
După eliberare am fost dus de soţie la Spitalul Judeţean unde am fost examinat corespunzător. Investigaţiile clinice şi de specialitate efectuate au confirmat diagnosticul de traumatism prin agresiune, contuzia umărului şi braţului drept, iar medicul ortoped de gardă mi-a recomandat repaus la nivelul membrului traumatizat, tratament local medicamentos şi proceduri speciale. Am ajuns acasă la miezul nopţii. Fusesem privat de libertate trei ore, agresionat, lovit, molestat, umilit şi batjocorit printr-o procedură demnă de practicile poliţiei politice şi ale securităţii. Şi asta după 23 de ani de la revoluţia anticomunistă. Menţionez că atât eu şi soţia suntem oficial victime ale represiunii miliţiei şi securităţii din regimul comunist. Fratele meu a fost ucis de organele de represiune din Baia Mare, a fost găsit decapitat după arestarea de către Miliţia din Baia Mare, lucru pe care l-am povestit în proza Blestemul Violei, publicată de curând. Metehnele din vechiul regim îi contaminează, precum văd, şi pe tinerii din serviciul ordinii publice, sechele de abuz de putere şi violenţă instinctuală. Comunismul a brevetat batjocorirea fiinţei umane, aceşti poliţişti de care am făcut vorbire mai sus, nu fac cinste şi onoare Poliţiei române. 
  
Solicit anchetarea acestui caz de agresiune fizic, de reţinere abuzivă, de perchezitie fără drept, de tortură psihică şi de încălcarea dreptului la demnitate săvârşit de poliţistul bătăuş şi de colegii săi complici prin participare directă sau prin consimţământ. 
  
Menţionez că pe 18 decembrie, deci a doua zi după eveniment, ne-am prezentat, eu şi soţia mea, Virginia Paraschiv, la Domnul Comandant al Poliţiei Municipale Baia Mare, Mircea Sabou, pentru a depune plângere împotriva tratamentului inuman la care am fost supus. Domnia Sa era preocupat de “contravenţia filmată”, de vinovăţia mea rutieră şi aceea în faţa subordonaţilor domniei sale. M-a condamnat din start. Cât despre agresiune, a spus textual că nu poate demara o anchetă internă, întrucât poliţiştii au un sindicat puternic, afirmaţie pe care a dezvăluit-o soţia mea în declaraţiile de presă. Nu poate aşadar nici să le pună întrebări pentru răspunsuri lămuritoare, pentru că va fi contestat. Şi-a declinat competenţa şi s-a derobat de responsabilitate ca şef de instituţie, subordonaţii săi au asigurată apărarea prin depoziţiile prin care se susţin reciproc. Aşa este, sunt profesionişti, nu-i aşa? Şi apoi, a susţinut Domnul Comandant, sunt atâtea reclamaţii, cine are timp şi dispoziţie să le dea curs? A consimţit dânsul că pot exista abuzuri şi abateri din partea forţelor de ordine, dar cetăţeanul are foarte mult de alergat pentru dreptatea lui, aşa că e mai bine să se supună, că şi dacă se duce în instanţă, unde procedura costă nervi, timp şi bani, pierde . 
  
Eu ce am de partea mea? .Un certificat medico legal din care spicuiesc: 
  
Examenul orthopedic 17. XII. 2012 efectuat la Spitalul de Urgenţă “Dr. Constantin Opriş” Baia Mare evidenţiază DG: “ Fractură scapulă dreaptă” ... ..Numitul Ganea Mihai prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corp dur în cursul unei heteroagresiuni. Leziunile necesită 20-25 de zile de îngrijiri medicale ... . 
  
Reacţia Domnului Comandant? “Dar nu e grav, mă rog, voi trimite plângerile dumneavoastră la Parchet. “ 
  
Am lăsat anume la sfârşit un detaliu: am 73 de ani. Sunt scriitor . Şi nu am de gând să tac. În România, poliţiştii au dreptul să lovească, să bată, ÎN NUMELE LEGII? 
  
În ROMÂNIA, DREPTURILE OMULUI nu sunt la ele acasă? 
  
Solicit anchetă internă privind lanţul de abuzuri semnalate. Sper că încrengăturile de interese locale vor fi disociate printr-o anchetă central, fermă şi obiectivă. Iar cei vinovaţi să fie traşi la răspundere. 
  
Prezumarea unei contravenţii sancţionată cu o INFRACŢIUNE săvârşită de poliţişti: e vorba de cei doi de la parcare, aşa cum am relatat, autorii izbiturii. 
  
În rest ceilaţi au participat, aşa cum am spus, prin consimţământ sau prin complicitate, la umilire şi privare de drepturile elementare: asistenţă medicală de urgenţă, prezenţa unui apărător . 
  
Semnalez că speţa are ecou mediatic local, intern, şi internaţional. 
  
Baia Mare 19 decembrie 2012 
  
Dr. Mihai Ganea 
  
CĂTRE DIRECŢIA CONTROL INTERN A POLIŢIEI ROMÂNE 
  
VIOLENŢĂ;UMILIRE ; PRIVARE DE DREPTURILE OMULUI-AUTORI: POLIŢIŞTI DIN BAIA MARE 
  
Subsemnata Paraschiv Virginia, domiciliată în Baia Mare, ......,, telefon ......, solidară cu soţul meu, Mihai Ganea, depun prezenta reclamaţie privind reţinerea şi tratamentul abuziv pe care l-au aplicat un grup de poliţişti din incinta Poliţiei Baia Mare, soţului meu, Mihai Ganea, precum urmează: 
  
În jur de ora 15, pe data de 17 dcembrie2012 am primit un telefon de alertă din partea soţului meu, GANEA MIHAI, un telefon precipitat prin care mă anunţa să iau măsurile de cuviinţă pentru că este ARESTAT. Am înţeles că l-a izbit un poliţist de maşină. Am crezut că este vorba de un accident. L-am apelat apoi pe soţul meu, care mi-a răspuns într-un târziu şi mi-a spus să iau un taxi. Am înţeles că e la Poliţia Municipală. M-am prezentat cuviincios la poartă, am explicat neliniştea şi nedumerirea mea, am fost invitată să aştept după ce domnul de la poartă mi-a spus că soţul a fost IDENTIFICAT, că nu este reţinut ci dă o declaraţie. Ulterior un alt domn poliţist m-a invitat într-un birou pe un culoar la dreapta. În birou am numărat cel puţin doi pe nişte scaune, ceilaţi în picioare, persoane înalte cu alură puternică. O atmosferă sumbră , când am intrat m-au întrebat de maşină, a cui proprietate e, de acte şi de numărul de înmatriculare. M-am pierdut cu firea,nu am ştiut să răspund, eram timorată că soţul meu era gardat de atata personal . El îmi spusese să-i aduc medicamente. Când am văzut că poliţiştii nu mai contenesc cu întrebările, am replicat scurt: ce se întâmplă sunt şi eu anchetată, eu vin de acasă, nu înţeleg de ce soţul meu e înconjurat de atâţia oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soţul nu le dă actele şi că îi vor face percheziţie. Soţul meu a ripostat, cu ce drept să-i facă percheziţie? În acest timp eu umblam prin poşetă după medicamente, îmi tremurau mâinile şi de teamă şi de indignare, vedeam un om, respectiv soţul meu,practic sechestrat într-un birou public, fără nicio posibilitate de a comunica cu mine despre ce i s-a întâmplat, spunea că se simte rău şi că îl doare pieptul şi mâna. Era împresurat de poliţişti, încolţit din toate părţile, hărţuit , am cerut să i se dea drumul, ei nu şi nu, până nu fac controlul corporală. 
  
Soţul meu mi-a spus că a fost lovit , m-a rugat să-i privesc bine pe cei doi poliţişti aflaţi la birou. Soţul meu se schimbase la faţă, vocea suna ciudat, acest om cunoscut tocmai prin calmul, fermitatea şi stăpânirea de sine în situaţii limită, ca doctor chirurg, arăta precum pacienţii clasici cu iminentă comoţie cerebrală. Cu ultimile puteri, aşteptând să fie percheziţionat fără niciun drept legal,soţul meu s-a apropiat de mine, mi-a pus în geantă pormoneul cu cardul şi pensia pe care o ridicase tocmai o ridicase la bancomat, atât mi-a spus cheamă ajutoare, medic şi avocat, du-te la procurorul de serviciu. Mi-am luat poşeta şi m-am dus la Parchet, acolo mi s-a comunicat că programul procurorului s-a terminat, am dat telefon la 112 şi de acolo am fost îndrumată la Poliţie, care făcea tocmai obiectul plângerii. Ulterior l-am găsit pe soţul meu afară, îi dăduseră drumul de la Poliţie, am mers cu el la spital, unde investigaţiile au confirmat starea de suferinţă a soţului meu, ca urmare a agresiunii . Eu nu am văzut episodul agresării din parcare de către poliţişti, nu ştiu nici de ce a fost transportat într-o dubă a poliţiei, eu am constat: 
  
1 Soţul meu a fost privat de libertate într-un birou de poliţie. 
  
2 Nu a avut dreptul la asistenţă medicală de urgenţă, menţionez că soţul meu este un om în vârstă de 73 de ani. 
  
3Soţul meu nu a avut dreptul la apărare, se încerca să i se smulgă o declaraţie prin abuz de putere a 6 poliţişti. 
  
4 Pentru prezumtiva contravenţie de circulaţie nu i s-a pus la dispoziţie copie de pe procesul verbal. De fapt cum să se apere un om care nu ştie ce i se pune în cârcă. 
  
5 Nu ştiu numele niciunui poliţist din acea incintă, niciunul nu s-a prezentat. Grup de presiune şi de abuz de forţă în deplin anonimat. 
  
6Chiar fiica soţului meu mi-a relatat cu indignare că ea însăţi a fost molestată de un poliţist când a venit să-şi apere tatăl de abuz. 
  
7 În calitate de soţie am fost luată la întrebări fără nicio explicaţie, întrebările semănau a interogatoriu. 
  
Ştiu că se vor solidariza cei 6 vajnici oameni ai poliţiei, că vor încerca prin orice mijloace să legitimeze şi să justifice şirul de abuzuri. Orice ar face un om, fie el şi vinovat în faţa legii, nu dă dreptul poliţiştilor să lovească, să umilească, să tortureze fizic şi psihic o fiinţă umană, cu atât mai mult cu cât „prada” este un om în vârstă lipsit de apărare, un intelectual care-şi cunoaşte obligaţiile , dar şi drepturile cetăţeneşti. Agresare fizică dovedită medical, umilinţa ca tortură psihică, percheziţie corporală fără mandat, intimidarea cetăţeanului prin inhibarea dreptului la apărare şi la ajutor medical de urgenţă. Pe scurt, batjocorirea unei fiinţe umane, procedura practicată de cei 6 „apărători ai cetăţeanului şi ai ordinei de drept”, de confecţionare procedurală a unei contravenţii. Vinovat sau nevinovat, orice cetăţean al statului român are dreptul la demnitate, apărare şi justiţie corectă. Poliţiştii de care vorbesc au acţionat ca reprezentanţi ai unor organe de represiune. 
  
În audienţa pe care ne-a acordat-o Domnul Comandant al Poliţiei Municipale, unde am prezentat eu şi soţul, fiecare în parte reclamaţia cu privire la violenţă şi abuz poliţienesc, am înţeles că demersul nostru nu are rost, poliţiştii ştiu ce fac, sunt organizaţi, au sindicat puternic şi că nici dânsul, şeful lor ierarhic nu poate să se amestece în treburile lor, iar doi cetăţeni simpli ca noi, chiar nu au nicio şansă. Unde trăim, în România mileniului trei, sau în menghina DEMOCRATURII? 
  
Căt despre puterea sindicală a poliţiştilor din Maramureş, fac o specificaţie în aparenţă aleatorie. Pe vremea protestelor antiprezidenţiale ale sindicatelor poliţiştilor, aici, în Maramureş, pe posturile locale de televiziune, la ore de maximă audienţă, s-a făcut cunoscut punctul de vedere sindical, din partea liderului MM( nu am reţinut numele, dar se pot recupera înregistrările pentru confirmarea afirmaţiilor mele). Încerc să reproduc cu maximă exactitate. Atât cât îmi permite memoria afectivă după trecerea timpului: NOI, POLIŢIŞTII, SUNTEM PURTĂTORI DE ARME; LE PĂZIM LIDERILOR POLITICI ŞI ÎMBOGĂŢIŢILOR , AVERILE,VILELE, BANII, câştigateştim noi cum, că ştim mai multe decât arătăm. SĂ NU SE ÎNTÂMPLE ÎNTR-O BUNĂ ZI SĂ ÎNDREPTĂM ARMELE LA MÂNIE ÎMPOTRIVA LOR!!!!!! 
  
Eu nu comentez această monstruozitate de sugestie subliminală extrem de periculoasă pentru ordinea de drept. Spun doar atât: am fost şocată. 
  
Iar în legătură cu evenimentul pe care l-am relatat, nu pot să spun decât că sunt sub stare de şoc. Mă simt ameninţată în viaţa de zi cu zi, în actul intelectual de a crea şi publica texte incomode, de critică de sistem şi de revoltă. 
  
Ca scriitori, şi eu şi soţul meu considerăm abuzul de forţă şi violenţa poliţiştilor un act de INTIMIDARE, cu bătaie lungă. O cercetare mai subtilă ar pune în lumină şi resortul care i-a împins pe poliţişti la violenţă şi la demonstraţia de forţă absurdă, împotriva unui cetăţean onorabil, prestigios, în vârstă de 73 de ani: au fost izbucniri brutale instinctuale, au fost consumatori de alcool sau droguri, sau au avut misiune comandată de a intimida pe autorul romanului LOLI, al povestirilor BATALIONUL DE PEDEAPSĂ, SENTINŢA, BLESTEMUL VIOLEI, MOTORETA MOBRA şi a altor opere literare, proză şi poeme contestatatre, în care interesul auctorial este centrat pe SECURIŞTII şi MILIŢIENII TORŢIONARI? 
  
CUI PRODEST? 
  
Vă rog dispuneţi de anchetarea acestui şir de abuzuri incalificabile prin care se încalcă samavolnic elementarele drepturi ale omului.  
  
19 decembrie 2012, Baia Mare 
  
Virginia Paraschiv 
  
Cuvinte cheie : Ganea, Mihai, Un, bătut, de, plină, poliţişti, român, scriitor, stradă, Mai multe ...  
  
Îmi place  
  
Membri cărora le place: 2  
  
Partajare Twitter  
  
Vizualizări: 123 
  
Răspunsuri la Aceste Discuţii 
  
Legătură Răspunsul lui Emanuel Pope cu 7 ore în urmă  
  
http://tv.emaramures.ro/live/ 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Lia Linescu cu 7 ore în urmă  
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Virginia Paraschiv cu 6 ore în urmă  
  
Doamnei Lia Linescu 
  
Ca să se facă dreptate nu ne lăsaţi singuri.Aici, în Baia Mare, pe forumul unei publicaţii locale, E.mm( căutaţi Mihai Ganea , poliţia Baia Mare), există nişte reacţii subumane, există chiar păreri de rău că nu a fost împuşcat. Ţinem aproape, dacă suntem mulţi şi uniţi, nu ne mai pot frânge. 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Lia Linescu cu 5 ore în urmă  
  
Sunt alaturi de dvs, sunt mai mult decit indurerata, chiar nu stiu cum as fi reactionat in locul dvs, orice credeti ca putem ajuta, voi vorbii cu oamenii care ii cunosc si stiu ce este litera legii ... Nu se poate ca acei oameni sa nu platesca! Voi scrie personal tuturor forurilor care ar trebuii sa se sesizeze, chiar daca sunt un simplu cetatean, indiferenta noastra chiar le lasa mina libera. Sunt alaturi de dvs, fiti tare, nu va lasam singura! 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Ivănescu Ştefana cu 7 ore în urmă  
  
Cu ce i-o fi călcat pe bătătură domnul Mihai Ganea? 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Virginia Paraschiv cu 6 ore în urmă  
  
Doamnei Ivănescu Ştefana 
  
Cu LOLI, BATALIONUL DE PEDEAPSĂ, SENTINŢA, ADEVĂRUL, MOTORETA MOBRA, BLESTEMUL VIOLEI şi multe alte "drăgălăşenii" scrieri în proză, în care clanurile miliţienilor torţionari, ai nomenclaturii de partid, ai securiştilor , văd că există un scriitor cetăţean care nu vrea să uite "teroarea jovială" a comunismului, care ne amprentează şi ziua de azi. 
  
Ştiţi el scrie din aducere aminte fără întrerupere şi fără cusur.  
  
Am răspuns măcar în parte la întrebare. Aveţi imagini video, aveţi prilejul să-l cunoaşteţi într-o situaţie limită în care poate mulţi dintre noi ne-am fi pierdut cu firea. 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui antonella.mocanu cu 6 ore în urmă  
  
Lipsa de omenie si de caractere. Asa comportament nu poti sa te astepti din partea unor oameni civilizati. 
  
Este revoltator. 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Virginia Paraschiv cu 6 ore în urmă  
  
Aş adăuga şi lipssa de educaţie, şcoală de mântuială, manelizarea gustului, modelele de violenţă şi de vulgaritate promovate mediatic, vă rog să mă credeţi, cu tot răul pe care ni l-au făcut, nu am decât compasiune pentru practicanţii violenţei, sufletul lor suferă în rătăcire fără noimă şi sens. 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Emanuel Pope cu 6 ore în urmă  
  
http://cititordeproza.ning.com/profile/mihaiganea 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Virginia Paraschiv cu 6 ore în urmă  
  
Doamnei Lia Linescu 
  
Ca să se facă dreptate nu ne lăsaţi singuri.Aici, în Baia Mare, pe forumul unei publicaţii locale, E.mm( căutaţi Mihai Ganea , poliţia Baia Mare), există nişte reacţii subumane, există chiar păreri de rău că nu a fost împuşcat. Ţinem aproape, dacă suntem mulţi şi uniţi, nu ne mai pot frânge. 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Virginia Paraschiv cu 6 ore în urmă  
  
Doamnei Ivănescu Ştefana 
  
Cu LOLI, BATALIONUL DE PEDEAPSĂ, SENTINŢA, ADEVĂRUL, MOTORETA MOBRA, BLESTEMUL VIOLEI şi multe alte "drăgălăşenii" scrieri în proză, în care clanurile miliţienilor torţionari, ai nomenclaturii de partid, ai securiştilor , văd că există un scriitor cetăţean care nu vrea să uite "teroarea jovială" a comunismului, care ne amprentează şi ziua de azi. 
  
Ştiţi el scrie din aducere aminte fără întrerupere şi fără cusur.  
  
Am răspuns măcar în parte la întrebare. Aveţi imagini video, aveţi prilejul să-l cunoaşteţi într-o situaţie limită în care poate mulţi dintre noi ne-am fi pierdut cu firea. 
  
 
  
Legătură Răspunsul lui Georgeta Resteman cu 6 ore în urmă  
  
Revoltător! Am rămas fară replică... Doamne, ce se întâmplă acasă??? Aceasta este oare faţa României apocaliptice???? 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Un scriitor român bătut în plină stradă de poliţişti / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 719, Anul II, 19 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!