Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Un roman ca hermeneutică interpretativă a semnelor vieţii pe pământ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Al.Florin ŢENE 
  
Un roman ca hermeneutică interpretativă a semnelor formării vieţii pe pământ 
  
După surprinzătorul roman “Catacombe “ de Pavel Marcel Morariu în care se promova în mod ingenios psihanaliza privind viaţa conştientă şi inconştientă în conflict cu convingerile personajului, iată că scriitorul vine în faţa cititorilor săi cu un roman, intitulat “Regeneza “, scris cu fraze având rimă şi ritm interior, care încearcă să prindă marile linii de-alungul cărora s-a format viaţa pe pământ, inclusiv omul. 
  
Etimologic vorbind, încă din titlul romanului versificat, autorul ne pune în temă cu semnificaţia acestuia.Re ca element de compunere cu sens iterativ, care serveşte la formarea unui verb, a unor adjective, sau substantive şi geneză care înseamnă proces de formare, origine. Astfel, concluzionând, Regeneză înseamnă întoarcere la origini. Lucian Blaga spunea:”Judecat în perspective animalităţii, adică în cadrul strict al Naturii, omul este o erezie. Iată de ce nu i se poate spune, sub nici un cuvânt:Întoarce-te la natură! “Aceast roman-poem vine să combată aforismul citat mai sus. 
  
Cartea este, practic, un poem- mărturisire, scris ca destăinuirea unui personaj, “o frunză de conglomerate genetice “ ce a evoluat pe pământ şi căruia Dumnezeu i spune ”sunt cu tine şi te voi păzi pe orice cale vei merge ... şi nu te voi lăsa până nu vei împlini, toate câte ţi-am spus“.(Geneza, Capitolul 28, verset 15 ), care este pus ca motto la deschderea romanului. Structurată în 20 de capitole: “O frunză de conglomerate genetice “, “ Geneza “, “Scopul genezei “, “Regeneza “, “Meditaţii tenace transcedentale “, “Noul A.D.N.Multicomplex “, “Utilizarea noului A.D.N “, “Aprovizionarea “, “Câinii “, “Etapa terminală a administrării de A.D.N “, “Mutarea-No ile generaţii de câini“, “Începutul schimbării puterii “, “Pregătirea pentru noua etapă de evoluţie “, “Plecarea pe altă planetă “, “Războiul cu bacteriile “, “Primii tineri pe continental sălbatic “, “Reântoarcerea şi praznicul de nuntă “,”Naşterea primilor cosmopământeni “, “Planul şi realitatea “şi “Reântoarcerealui “Homo Sapiens “pe pământ “, cartea o putem aşeza în “spaţiul“ştiinţific-fantastic în care descoperim atât un filon ştiinţific, dar şi unul al fanteziei al cărui izvor se poate descoperii în Sfintele Scripturi. 
  
Citind acest poem-roman mi-am adus aminte de “Divina Comedie “ a lui Dante Aligheri. Dacă în această capodoperă marele scriitor face o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în cartea lui Pavel Marcel Morariu personajul plonjează în transcendental alunecând în trecutul primordial pentru a descoperii universul “facerii lumii”. 
  
“Regeneza “este o operă plină de dramatism, descriind fără enfază, “biruinţa ADN-ului “, când Dumnezeu a populat planeta Pământ cu fiinţe şi plante, inclusiv cu fiinţa om, dotândule pe fiecare cu un cod genetic specific fiecărei fiinţe din lanţul trofic:”Astfel istoria pe zeci de mii de ani sa derulat şi pământul a fost populat cu milioane şi milioane de fiinţe, de copii, aşa cum Dumnezeu a dictat.“ 
  
Oniricul îl putem caracteriza ca vis generator de creaţie artistică.Personajul principal al acestei cărţi, un pământean, produs al “concepţiei “dumnezeieşti este un practician care asistă şi trăieşte toate experienţele, pe şobolani, pe câini, chiar pe trupul său, de administrare a conglomeratelor genetice, cu scopul cunoaşterii. Practic cartea este un fel de jurnal al acestui personaj curios.Autorul pentru a descrie creaţia a apelat la imaginea intuitivă a unui process mergând dinspre interioritate spre exterioritate, până la explorarea planetei Alfa Centaur. Fundamentul psihologic-ştiinţific din care derivă întreaga concepţie a lui Pavel Marcel Morariu iese în evidenţă în clipa când geneza actului creator e identificată cu administrarea codului genetic, dar şi cu viaţa psihică: iar problema care se pune este aceea a exprimării ei. O stare interioară de suferinţă este, de pildă, cea care determină cel mai adesea expresia la fiinţele inferioare, cum ar fi şobolanii, câinii, etc.Efortul depus de autor pentru a compensa mişcarea, aparent anarhică, a fondului obscur al Creaţiei este de natură biologică şi de natură cretoare dumnezeiască. Pe de altă parte, cele două tensiuni de semn contrar, Creaţia în sine şi creaţia autorului se cuplează în mai multe momente ce marchează o devenire: nu devi Dumnezeul Cretor, ci este Creator şi efortul de creaţie e concomitent cu dezechilibrul pe care trebuie să-l parcurgă omenirea. 
  
Prin conflictul său creator, eul autorului care primul se sacrifică pentru a afla adevărul Creaţiei, se afirmă şi îşi regăseşte mereu o nouă unitate, care îl consolidează: astfel spiritualizarea sufletului se obţine cu preţul îmbunătăţirii ADN-ului. Plonjând în sine, personajul-OM, triumfă asupra naturii lui primitive. 
  
Plecând de la conceptul kierkegaardian de evoluţie în Creaţie, autorul regăseşte un mod de reafirmare a eului lui Dumnezeu în Creaţie al cărui conflict duce la perfecţionare. Autorul retrăieşte ca martor toate transformările evolutive ale fiinţelor de pe pământ şi nu-şi poate capta confuzia lăuntrică decât printro formă vie, născută ea însăşi dintr-o constrângere ce-l eliberează de presiunea insuportabilă al trăirilor în etape succesive.Intervenţia de specialist în domeniu a autorului face să canalizeze, uneori, firul roşu al acţiunii spre zona ştiinţifică. Fapt care ne face să observăm că în marea operă a Creaţiei a intervenit dezechilibre, asimilabil sau, în orice caz, situabil în proximitatea stării patologice, declanşând procesul de degradare: “dumnezeu prin AND perfect ne-a programat, să fim cinstiţi şi de ceilalţi iubiţi. După ce am rămas cu programele în mână ... “, autorul subliniază că omul a modificat ce Dumnezeu a dat şi programat. 
  
Călătoriile în spaţiu cu cutia de fildeş în care se găsea siringile şi un papirus de nedescifrat fac din aceste pagini o adevărată literatură ştiinţifică-fantastică.În acest context acţiunea alunecă spre “conflictul “ noii creaţii de administrare a noului AND şi alegerea oamenilor care să beneficieze de acesta. 
  
Creatorul, prin Om , devine un Artist care, la început, reuşeşte să-şi promoveze intenţiile prin implementarea noului A.D.N, prin ordine, în Vila de pe Insulă, unde se desfăloară experienţele. 
  
Autorul acestei cărţi originale construieşte deci, reluând în forme proprii un “model “ al Creatorului conceput, în variante distincte, în Biblie şi Sfintele Scripturi, de-alungul întregii istorii a omenirii, folosindu-se şi de ultimile cercetări ştiinţifice în domeniul geneticii, al neuropsihatriei şi a filosofiei kantiene, unde noţiunile de timp, spaţiu şi cauzalitate care fundamentează şi guvernează relaţiile dintre lucruri, nu sunt legate de obiectele din natură, ci dinpotrivă sunt pure forme apriorice. 
  
În acest sens cartea promovează Creaţia ca rezultat al unui efort voit şi coerent, îndreptat spre natura iniţială şi tinzând să o organizeze într-un cosmos al ordinii ştiinţifice. Opera prelungeşte creaţia într-o voinţă prin transcendere a marginilor eului spre exterioritate. Ea apare ca un analog al sufletului, ca o obiectualizare făcută necesară de o insuportabilă presiune a ADN-ului. 
  
Accentul formalist al ideilor promovate se doresc la fel de viguroase ca şi “conţinutismul “ lor psihologic şi ştiinţific( neurologic). Forma materială a ideii de Creaţie s-a născut odată cu ideia însăşi, ea nu este ceva exterior care se adaugă ideii. Sentimentul este emant de forma AND-ului şi conţinutul lui, iar sentimental şi ideea nu iau o valoare estetică decât prin lupta cu materia în care se realizează. Forma concretă şi coerentă a cărţii este o obiectualizare a spiritualităţii literar-ştiinţifice, ea dezvoltând o imagine şi nefiind o simplă materie ce a suportat amprenta unei imagini şi o entelehie, ca noţiune indicând perfecţiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. 
  
Faptul că acest roman-poem are o rimă în interiorul textului dinamizează acţiunea, printr-o incantaţie poematică, estetică şi stilistică. 
  
Devenită obiect universal şi “transubiectiv“, Creaţia se desprinde de Dumnezeu, autorul ei, pentru a-şi trăii, uneori, împotriva Creatorului, propria evoluţie şi viaţă.  
  
Autorul acestei cărţi reuşeşte să exprime un adevăr, că ceea ce trăim este fondul comun al umanităţii care constituie, de fapt, aspectul cel mai profund al vieţii psihice.Referirile la basmele populare ridică textul la valoarea unei obţiuni.Plonjând în prfopiul ADN, naratorul ajunge la acel strat inconştient colectiv: mai mult chiar, factorul colectiv al umanităţii intrasubiectiv are aceeaşi caracteristică a unei tensiuni spre pătrunderea în planul conştiinţei, al conştiinţei colective, fireşte, a cărei manifestare în societatea umană o constituie stilul de a trăi. Acesta, adică stilul de a trăi, e deci o expresie a inconştientului colectiv, aşa cum această carte este expresia mediată a inconştientului individual: sau, ca să fiu mai explicit, fiecare manifestare individuală e marcată de acidul dezoxiribonucleic, pe care o denumesc amprentă stilistică a individului. 
  
Un rol importanmt în desfăşurarea experienţelor l-au avut câinii care sunt personificaţi, precum în fabule: „Într-una din dimineţi, cam pe la mijlocul programului perfuzabil, pe la foişorul câinilor am trecut şi deodată am rămas mut de surpriză, când am constatat că toată familia câinească s-a evaporat. Caută în stânga caută în dreapta, nici urmă de familia căutată, li ceeace era mai interesant era că nici ceeace în dotarea lor sa aflat, nu mai era de constatat, iar pe masa din foişor, era aşezată la vedere o scrisoare care ne înştiinţa că familia câinească cu regrete şi-a luat tălpăşiţa, şi definitiv sa mutat pe o altă insulă unde noua casă li-au aranjat şi o viaţă independentă şi-au organizat. “ 
  
Însă marea regenerare s-a petrecut în Alfa Centaur 4777, unde omenirea se ”v-a salva de la procesul de a degenera.”. 
  
Întreaga carte este o aventură captivantă în lumea fantasticului ca o “Reântoarcere la praznicul de nuntă”, eveniment deosebit pentru “ Naşterea primilor cosmopământeni“ şi reântoarcere lui Homo Sapiens pe pământ.Motiv pentru care personajul cărţii mulţumeşte lui Dumnezeu”că ne-ai iertat şi aceste căi fantastice ale absolutului supreme ni le-ai oferit, ca să ajungem la un scop împlinit “. 
  
Toată această aventură a umanităţii este un factor colectiv de regenerare, înţeles însă nu ca factor social, în accepţie pur sociologică, ci mai degrabă în proximitatea noţiunii de inconştient colectiv a lui Jung, derivată din psihanaliza de factor colectiv intrasubiectiv, denotând aspiraţia eului individual spre colectivitate, specifică speciei umane. 
  
Citind această carte am înţeles şi semnificaţia zicerii lui Petre Ţuţea:” Umanitatea o iubeşti lezne. Pe om, mai greu “. 
  
Originalitatea acestui roman-poem constă atât în prozodia incantatorie cât şi în aventura cunoaşterii.Acum, după publicare, devenit obiect comun şi “transsubiectiv “, această operă se desprinde de autorul ei pentru a-şi trăi propria viaţă. 
  
Al.Florin ŢENE 
  
Membru corespondent al Academiei Americană Română 
  
Preşedintele Ligii Scriitorilor Români 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Un roman ca hermeneutică interpretativă a semnelor vieţii pe pământ / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!