Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Olimpia Berca         Publicat în: Ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Olimpia Berca, Un roman ambiţios
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

Olimpia Berca  

 

 

Un roman ambiţios  

 

 

Ştefan Ehling (n. 1940) a debutat în 2008 cu romanul Martha (600 de pagini), amplu tablou al Banatului în veacul al XX-lea, şi a continuat să publice, cu graba celui care parcă ar vrea să recupereze anii pierduţi ai maturităţii şi cu sentimentul că lumea asupra căreia s-a fixat de la început îi oferă un redutabil şir de subiecte şi teme, ce aşteaptă să fie scoase la suprafaţă (v. romanele Profesor Hübner, 2010, şi N-ai de gând, domnule, să laşi garda jos?, 2012).  

Folosirea datelor autobiografice (ca şi, în măsuri diferite, a celor exterioare eului) drept principală sursă de inspiraţie, poziţionarea într-un discret dialog cu cititorul, dorinţa de a-l informa pe acesta şi de a-l convinge sunt trăsături constante ale formulei estetice la care recurge autorul.  

Recenta sa carte - Nu-l blamaţi pe ambiţios! - nu se abate de la tiparul ales: Ştefan Ehling rămâne, încă mai decis, în acelaşi spaţiu al evocării autobiografice. Ficţiunea este redusă la câteva convenţii (rolul naratorului e preluat de un personaj fictiv – bătrânul dascăl Marchiş, care, ca să-şi înece “amarul că nu mai era profesor activ”, a încropit “un soi de memorii“, “pe care avea de gând să le folosească la redactarea unui roman”). Această translare dinspre narator spre autor, care preia “dosarul de existenţe” al unui erou inventat, este un simplu artificiu. Ea prilejuieşte, sub pretextul unor adnotăti de cititor, introducerea unor impresii despre tehnica povestirii ori despre prefacerile radicale suferite de societatea românească în deceniile comunizării.  

Nu-l blamaţi pe ambiţios! este, mai întâi, un Bildugsroman. Proiectat pe ecranul istoriei, textul romanesc îşi adaugă o importantă încărcătură socială, numeroase semnificaţii de ordin politic şi ideologic. Pe parcursul celor 357 de pagini, se urmăreşte destinul unui tânăr, născut, în primul an al războiului, într-un sat din câmpia vestică, orfan (tatăl său a “căzut” în Munţii Tatra). Părinţii săvârşiseră ceea ce, atunci, era socotit o “mezalianţă” (acesta este titlul primului capitol); “nu se cădea”, spuneau rudele: mama, nemţoaică, tatăl, român. Copilul creşte cu nostalgia protecţiei paterne, într-o atmosferă tensionată de consecinţele războiului, apăsată de precaritate, datorată multiplelor evenimente şi schimbări, şi în cvasi-absenţa mamei, care muncea din greu cu ziua pe la alţii. În acest climat apăsător, dar care urma încă normal cursul obişnuit al cutumelor rurale, apare un semnal, un câine, nu se ştie de unde şi al cui, pe care cineva îl numise Bolşevic. Din perspectiva textului, aş zice că avem a face cu o inspirată mise en abyme: ea anunţă natura răsturnărilor socio-politice ce aveau să se petreacă, imediat după teminarea războiului. Toate acele evenimente, cruciale pentru existenţa satului, a locuitorilor lui, a mentaliăţilor: exproprierea moşiilor, colectivizarea, deportarea populaţiei germane, apariţia unor instituţii noi, reforma învăţământului etc., sunt consemnate (uneori sugerate) cu mare grijă şi minuţiozitate, antrenând destine, schimbându-le radical. Dar faptele nu sunt povestite pur şi simplu, ci fac parte dintr-un program estetic şi existenţial. Autorul vrea să pună în evidenţă gradul de implicare a personajelor sale, faptul că omul stă sub forţa tiranică a istoriei. Să se vadă, printre altele, episodul colonelului-moşier Păcuraru, aluzie la trecerea bunurilor, a pământului de la individ la stat: “Pusta” sa a fost încorporată fermei, care căpătă denumirea de Gospodărie Agricolă de Stat, iar săracii satului lucrau cu ziua pe această, nou-apărută, “moşie”. Dar se pot reţine multe alte secvenţe (unele întinse, altele mai scurte). Toate sunt evocate din perspectiva copilului. Naiv, dar atent şi perspicace, acesta judecă şi apreciază, prin prisma intuiţiei, interpretând, de cele mai multe ori, corect ascunzişurile realităţii, unele detalii ori măşti ale acesteia. Iată un astfel de moment, reţinut cu subtilă pricepere în marcarea amănuntului semnificativ: Învăţătorul Domide, readus în memorie, de altfel, cu duioşie de povestitor, este surprins la prima sa intrare în clasa şcolarilor începători, ce aşteptau emoţionaţi cu tăbliţa şi condeiul pe bancă: ”…îmbrăcat domneşte, purta un costum gri, cămaşă albă şi cravată roşie, se ori în faţa primei bănci, ridică braţul drept, făcu mâna pumn şi strigă cu o voce frumoasă, robustă: ‘Trăiască Republica Populară Română’”. Nu mai puţin izbutite sunt fragmentele care relatează procesul stratificării sociale, după criteriile noii puteri. Bine realizate sunt şi scenele dure şi umilitoare ale extorcării pe care o exercitau activiştii asupra ţăranilor declaraţi chiaburi, pentru a le smulge aşa-zisele “cote”. Mărimea averii se oglindea nu doar în suprafaţa de pământ, ci şi în calitatea obiectelor casnice (mobilă, aşternuturi etc.), în pâinea albă ce o puneau pe masă, ori în îmbrăcămintea mai scumpă şi mai aleasă pe care o scoseseră la vânzare, ca plată a datoriilor către stat. Copilul priveşte, cu uimire la bogăţiile deţinute de consătenii lui, dar şi cu compasiune. Îl impresionează, pe de o parte, mulţimea de lucruri, pe care “chiaburii” erau siliţi să le etaleze, pe pături, în “Uliţa Mare”, spre vânzare, pe de alta, feţele triste şi palide, privirile umilite ale femeilor, obligate de colectorul primăriei (de obicei, activist adus de la oraş) să-şi exhibe intimitatea.  

Concomitent cu acţiunea scrierii, Ştefan Ehling îşi expune opiniile despre ceea ce consideră a fi opera literară, romanul, în speţă. Substratul metatextual (adnotări, intervenţii explicative, evidenţierea unor filiaţii, comentarii diverse, acoperind o bogată paletă culturală şi atribuite naratorului sau aparţinând vocii auctoriale) este marcat cu litere cursive. El se constituie într-un ansamblu, paralel textului, ce aduce multiple informaţii, legate de producerea şi structura discursului şi, totodată, despre competenţele cultural-literare ale autorului.  

Aflăm, astfel, tâlcul titlului şi ne sunt propuse direcţii de interpretare. Se vorbeşte, de pildă, pe bună dreptate, despre balzacianismul necesar oricărei “proze cu pretenţie de seriozitate”, precum şi despre implicarea necondiţionată în istorie a individului. Ambele afirmaţii pot fi raportate la scrisul lui Ştefan Ehling. Chiar dacă nu suntem de acord că Balzac se reflectă în orice lucrare de proză importantă, trebuie să admitem că romanul lui Ştefan Ehling e, în mare măsură, unul “clasic”, realist, balzacian. Cât priveşte raportarea la istorie, e limpede că biografia, gândirea, direcţia existenţei tânărului “ambiţios” din cartea lui Ehling sunt legate şi au fost dirijate de întâmplările secolului XX. El este reprezentativ pentru climatul multi-etnic şi multi-cultural al zonelor vestice, dar, parţial măcar, şi pentru perioada postbelică a ţării nostre, în an- samblu, perioadă complicată, generatoare de numeroase urmări dramatice.  

Tipologiile, foarte numeroase, sunt diversificate, credibile, adesea memorabile prin vivacitatea şi, uneori, căldura discretă a caracterizărilor (să se vadă, spre exemplu, portretul mamei, al Smarandei etc.). Ştefan Eling deţine arta diferenţierii trăsăturilor fizice, cu scopul de a personaliza indivizii şi reacţiile lor. Există portrete evanescente, şterse de vreme, dar şi portrete alcătuite din linii tari, personaje aparţinând unor secvenţe dure de naraţiune (cum ar fi moş Răvosie), pe care cititorul nu le uită. Pe toate le poartă şi le macină iureş vremii.  

Una dintre trăsăturile cele mai pregnante ale acestui fragment de istorie (cuprinsă între primul an al celui de al doilea război şi sfârşitul epocii Gh. Gheorghiu-Dej) este tocmai aglomerarea de evenimente, succesiunea rapidă a numeroaselor întorsături sociale. Această caracteristică, de ordin istoric, se reflectă în textul lui Ştefan Ehling. Expunerea are un ritm alert, părţile se succedă cu repeziciune, curgând una din cealaltă în flux continuu. Deşi autorul zăboveşte la amănunte, scenele nu trenează şi dau impresia, pe care realitatea însăşi o dădea, că omul e cuprins de un vârtej căruia nu-i poate rezista. Poate aşa se explică raritatea, relativă, a introspecţiilor. Autorul ne lasă să ghicim, dincolo de eveniment, de poveste, lumea ascunsă a frământărilor sufleteşti, zbaterea individului, prins în chingile destinului.  

 

Dar, poate, mai presus de toate aceste disocieri analitice, trebuie să reţinem că noua carte a lui Ştefan Ehling – carte a unui autor “ambiţios”, având în centru un personaj “ambiţios” – ne oferă o lectură nu doar instructivă, ci şi antrenantă, probând nu doar o vocaţie sigură, nu doar talent, ci şi o conştiinţă artistică îndelung şi laborios cultivată.  

 

26 februarie 2014  

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Olimpia Berca, Un roman ambiţios / Olimpia Berca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olimpia Berca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olimpia Berca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!