Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Un plai de vis din nordul Olteniei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Râmnicu Vâlcea este o atracţie pentru mulţi străini fiindcă de aici se deschid drumuri spre zone turistice de vis. Aici există nu numai o civilizaţie şi o cultură, dar şi cea mai bună echipă de handbal feminin din România. În centrul oraşului se află Arhiepiscopia Râmnicului. Spre poalele Masivului Căpăţânii turistul îşi poate continua pelerinajul către Olăneşti, oraş şi staţiune cu numeroase izvoare cu ape minerale pentru tratament. Dar nu trebuie omis nici oraşul Ocnele Mari cu cea mai mare salină din ţară care datează de pe timpul romanilor. Acolo este amenajat un fel de orăşel subteran. În adâncul pământului, în imensa cavernă străjuită de pereţii de sare, se află terenuri de sport, locuri de joacă şi delectare pentru copii şi chiar o bisericuţă cu tavanul şi pereţii străjuiţi de masivul de sare. Aerul sărat de aici este foarte recomandat celor cu probleme de astm.

Şi dacă turistul se află în zonă poate alege şi staţiunea Govora dar şi oraşul Horezu cu vestitele atelierele de ceramică şi locul unde anual se ţine festivalul „Cocoşu de Hurez”. Din municipiul Râmnicu Vâlcea drumul european se îndreaptă către nord şi înainte să pătrundă în Defileul Oltului te întâmpină staţiunile Călimăneşti-Căciulata cu vestitele sale izvoare de tratament, apoi mănăstirile Cozia, Cozia Veche şi Turnu.

Staţiunea este străjuită la nord de lanţul muntos al Carpaţilor Meridionali. De undeva, printre nori, se ridică semeţ Muntele Cozia cu tainele sale şi pe ţancurile căruia creşte floarea de colţ şi cimbrişorul de munte. Pe plaiurile localităţilor Călimăneşti, Sălătrucel, Berislăveşti şi Brezoi se află Parcul Naţional Cozia, cu o floră şi faună bogată din care nu lipsesc ciuta, cerbul şi ursul carpatin.

Drumul naţional şerpuieşte pe lângă pereţii stâncoşi încântându-ţi privirea cu formele sculptate de vânt şi ploi, de arşiţă sau ger, dar şi cu pădurile de foioase şi răşinoase. Alături se desfăşoară lacul de acumulare de la barajul Turnu. Pe marginea sa pescarii amatori pescuiesc de la caras la crap şi şalău. Pe defileu se întâlneşte un conglomerat de nori, ceaţă, stânci, păduri şi cer care prin neuniformitatea lor creează o imagine plină de armonii. Aici se află la tot pasul mii de dălţi şi ciocane cu care meşteri nevăzuţi, adevăraţi sculptori, modelează zi şi noapte măreaţa operă a naturii.

La frumosul spectacol al Defileului Oltului se adaugă şi un viaduct de câteva sute de metri în lungul râului pe lângă abrupt. Defileul îşi deschide larg porţile la Gura Lotrului. Aici la confluenţa celor două râuri se deschide în stânga Valea Lotrului cu obiceiurile, tradiţiile şi legendele sale, iar spre amonte trei hidrocentrale pe Olt printre care şi cea de la Cornet, una dintre cele mai moderne din Europa. Pe malul stâng al bătrânului râu se întinde Ţara Loviştei cu istorica bătălie de la Posada când Basarab I a zdrobit oastea austriacă.

De la confluenţa Lotrului cu Oltul, către apus, se desfăşoară o vale mirifică.

Oraşul Brezoi este înconjurat, ca într-o căldare, de munţi cu crestele frumos dantelate şi pinteni ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra oraşului din cele patru orizonturi, iar alteori cu frunţile pleşuve lucesc cu cenuşiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălţimilor lumină şi căldură. În acest orăşel de munte cândva fusese o întreprindere de exploatare şi prelucrare a lemnului. Unde se află astăzi cartierul de locuinţe fusese lacul de plutire. Buştenii erau purtaţi din vârful munţilor pe scocuri şi apoi prin plutire pe Lotru până la fabrică şi chiar pe Olt până la Dunăre. Acum a rămas din toată acea faimoasă fabrică doar o ruină graţie celor care după revoluţie au tras-o cu bună ştiinţă în faliment. Dintre toate acestea doar stânca numită Ţurţudan mai veghează asupra acestor meleaguri. De fapt întreaga Valea Lotrului cu localităţile Brezoi, Malaia, Ciunget şi Voineasa constituiau un ansamblu de datini, obiceiuri şi tradiţii populare, cu colinde de sărbători, dar şi cu păstori ce doineau din fluier sau caval purtându-şi turmele de mioare pe culmile munţilor Lotrului şi Căpăţânii până la golurile alpine unde vara se întind covoare roşii de bujor de munte.

Drumul naţional şerpuieşte printre munţi, pe lângă vale şi deodată, după o curbă, la Brădişor te întâmpină barajul în arc din beton armat apoi conturul lacului de acumulare.

La Ciunget călătorul ajunge în faţa celei mai mari uzine hidroenergetice de pe râurile interioare alimentată de la lacul Vidra, străjuit de un baraj din anrocamente şi materiale naturale.

Pe aici curge Latoriţa, un râu furios şi zgomotos din care uneori se zăresc cum sar păstrăvii după musculiţe. Undeva sus, se află curmătura Olteţului şi drumul coboară pe versantul sudic prin spectaculoasele sale chei în ţinuturile gorjene. La ieşirea din Cheile Olteţului, în peretele stâng al versantului, se ascunde peştera Polovragi, apoi Mănăstirea Polovragi. De aici se poate ajunge cu uşurinţă la Baia de Aramă şi la frumoasa Peştera Muierii cu stalagmite şi stalactite, cu altare ce se deschid în interior după zone strâmte şi umede. Legenda spune că atunci când bărbaţii erau plecaţi la război, femeile şi copii se adăposteau în ea de teama năvălitorilor.

Deoarece zona oferă un adevărat spectacol turistului avid de cunoaştere şi linişte sufletească, turiştii pot poposi o noapte în mijlocul naturii, în cort, ca să asculte vuietul vântului şi şoaptele tainice ale brazilor cocoţaţi pe stânci ca adevăraţi alpinişti.

De la Peştera Muierii călătoria noastră imaginară se îndreaptă către Novaci, iar de acolo urcă în serpentine pantele Masivului Parâng până la staţiunea Rânca. Zona pitorească încântă privirile şi călătoria continuă pe Transalpina spre Obârşia Lotrului.

Transalpina este drumul cu altitudinea cea mai mare din ţară, de peste două mii de metri. Spectacolul oferit de priveliştea ce se desfăşoară de la această înălţime pe deasupra crestelor, dar şi hăurile care se deschid sub drum îţi farmecă privirea. Peisaje deosebite ale golului alpin descoperi la această cotă în care parcă te simţi mai aproape de cer. Călătorul se opreşte adesea să facă fotografii, să filmeze spectacolul oferit de mama natură pe scena munţilor sau să savureze din plin aceste minunăţii. Dar iată că drumul coboară şi de sus se deschide ca o căldare Obârşia Lotrului. De aici se poate coborî pe Lotru pe conturul lacului Vidra, unde întâlneşti proaspăta pârtie de schi, apoi Staţiunea Vidruţa, şi apoi barajul din anrocamente naturale.

Dacă urci dinspre staţiunea Voineasa, pe Cataracte, ai impresia că în faţă ai culmea unui munte. Această cale de acces este destul de spectaculoasă dar foarte abruptă şi greu accesibilă autovehiculelor. Apele acestui lac ajung pe aducţiune la un castel de echilibru pe munte apoi printr-o conductă forţată la Hidrocentrala Ciunget.

Din staţiunea Voineasa calea de acces asfaltată se află pe dincolo de munte, pe Mânăileasa, într-un spectacol inedit oferit de serpentinele şi văile adânci ce străjuiesc drumul pe partea stângă în direcţia de urcare.

Din Obârşia Lotrului, la vreo cinci kilometri de mers pe picioare, cu rucsacul în spate, se poate ajunge la Lacul Gâlcescu din care se formează râul Lotru, o adevărată minunăţie creată de mama natură aici în creierul munţilor…

Din Obârşia Lotrului drumul naţional urcă la curmătură, apoi coboară în oraşul Petroşani.

Din curmătură se deschide o privelişte minunată cu vârful Parâng care domină înălţimile cu fruntea sa de piatră. Şoseaua se desfăşoară în serpentine pe lângă Jieţul de Est către oraşul minier. De partea cealaltă a oraşului, din munte, izvorăşte Jieţul de Vest. Cele două se unesc în vale formând râul Jiu ce străbate Meridionalii printr-un frumos şi spectaculos defileu. Apoi Jiul traversează în lung Oltenia, trece pe lângă Cetatea Băniei, Craiova, traversează câmpia şi se varsă în fluviul Dunărea.

În Defileul Jiului şoseaua este străjuită de o parte de pereţii stâncoşi, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenuşiul stâncilor, licărul apei şi adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munţilor. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele.

Când munţii eliberează valea din strânsoarea lor eşti întâmpinat de sfântul locaş de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică are o arhitectură aparte.

În continuare zările se deschid şi mai la sud, pe malul stâng al Jiului se află cocheta capitală gorjeană,municipiul Târgu Jiu.

Într-o promenadă pe aleile parcului de pe malul Jiului asculţi doinele şi şoaptele duioase ale apelor sau te opreşti fascinat în faţa operelor marelui sculptor român, Constantin Brâncuşi, „Masa tăcerii”, „Aleea scaunelor” „Poarta sărutului”.

Din centru oraşului paşii te poartă la statuia marelui pandur, Tudor Vladimirescu. În partea cealaltă a cochetului municipiu gorjean, spre soare răsare, descoperi „Coloana fără de sfârşit”. Aici este şi renumitul ansamblul „Doina Gorjului” care cu spectacolele sale a înconjurat nu numai România dar şi întreaga lume.

Din Târgu Jiu pelerinajul nostru continuă cu o escală la Mănăstirea Tismana, aflată la intrarea în munţi într-un cadru mirific iar de acolo se îndreptă spre ţinutul severinean.

Ajunşi la Turnu Severin turistul pătrunde în defileul Dunării numit şi Porţile de Fier. Aici au fost construite împreună cu vecinii noştri sârbi două hidrocentrale, cele mai mari de pe Dunăre. Porţiunea cea mai spectaculoasă dintre Serbia şi România oferită atât de scena munţilor, dar şi de valurile bătrânului fluviu este cunoscută şi sub denumirea de Cazane. Aici se separă două lanţuri muntoase, Carpaţii şi Balcanii.

Şoseaua de pe malul stâng al Dunării se strecoară pe lângă pieptul stâncos al Carpaţilor către ţinuturile bănăţene…

 

Referinţă Bibliografică:
Un plai de vis din nordul Olteniei / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 893, Anul III, 11 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!