Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

UN PERSONAJ DE LEGENDĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CORNELIU ZELEA-CODREANU 
  
Cel mai mare dintre şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari) s-a născut la 13 septembrie 1899 la Huşi . Străbunicul din partea mamei se numea Adolf Brauner , era bavarez de origine şi a ajuns în Bucovina ca funcţionar vamal pe timpul stăpânirii austriece. Acolo s-a căsatorit cu Elisabeta Cornea, străbunica lui Corneliu Codreanu. 
  
Pentru a fi consecvenţi cu politica lor xenofobă, Corneliu şi tatăl său, Ion Zieliński Codreanu, au depus eforturi pentru a-şi încropi o origine neaoş-română, reclamându-se a se trage dintr-o veche familie de răzeşi, numele de Zelea revenind de la zale, şi nu de la Zieliński . 
  
După absolvirea cursurilor şcolii primare la Iaşi şi Huşi (1912-1916) s-a înscris la Liceul Militar de la Mânastirea Dealul. A urmat cursurile Şcolii Militare de Infanteriede la Botoşani (1917 – 1918), iar în 1919 devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale (condusă de muncitorul ieşean Constantin Pancu), motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În primul război mondial îşi urmează tatăl pe front, ca voluntar, deşi avea numai 16 ani.  
  
Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Admis la Facultatea de Drept din Iaşi în semn de protest faţă de decizia rectoratului universităţii de a începe anul şcolar fără tradiţionala slujbă religioasă, Codreanu s-a baricadat în interiorul instituţiei. Din cauza acestei acţiuni a fost exmatriculat. Este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept, organizaţie pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922, „Asociaţia Studenţilor Creştini”. Pleacă în toamna lui 1922 în Germania, unde a studiat timp de câteva luni la Berlin şi Jena. În timpul şederii în Germania a participat la mitinguri organizate de Hitler şi s-a lăsat cucerit de doctrina hitleristă. Codreanu a fost impresionat, în special, de unităţile paramilitare naziste Sturmabteilung - SA care, prin acţiunile lor din anii '20, huliganice, contrare legii, erau folosite ca instrument de convingere a oponenţilor faţă de mişcarea nazistă aflată în plină ascensiune. 
  
Reprimit la Universitatea din Iaşi ca urmare a intervenţiilor unui prieten al familiei, protectorul şi mentorul său spiritual, profesorul Alexandru C. Cuza, se reîntoarce în ţară şi îşi reia studiile pentru o scurtă perioadă de timp. Cu ocazia aceasta ia parte la manifestările studenţeşti din decembrie 1922 prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior („numerus clausus”). 
  
Împreună cu profesorul A. C. Cuza, fondează, în 1923, Liga Apărării Naţional-Creştine.  
  
Organizează în acelaşi an, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bardac şi Tudose Popescu un complot împotriva bancherilor evrei şi a capilor corupţiei din lumea politică. Complotul este trădat de clujeanul Vernichescu.  
  
În 1924, în urma unei altercaţii este implicat într-un proces la care, în plin tribunal, îl împuşcă pe prefectul de poliţie Manciu din Iaşi, dar este achitat un an mai târziu la Turnu-Severin, pe motiv că acţionase în legitimă apărare. Este vorba de primul dintr-o serie de asasinate politice (crima politică anterioară din România modernă a fost asasinarea lui Barbu Catargiu în 1863). „Asta este marea învinuire care se aduce legionarilor: au introdus în moravurile politice româneşti ceva ce nu făcea parte din tradiţia noastră” acuză Neagu Djuvara . 
  
Întemeiază la 24 iunie 1927, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, Legiunea Arhanghelul Mihail . Legiunea Arhanghelului Mihail, numită pe scurt Mişcarea Legionară, a fost o organizaţie înfiinţată ca o legiune paramilitară teroristă de orientare naţionalistă-fascistă, creată după modelul organizaţiilor naziste SA şi SS , cu un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit şi antimasonic . Despre originile mişcării, Neagu Djuvara scrie: "Să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste” . Pentru alegerile parlamentare din 1933, însă "...legionarii s-au pregătit de alegerile din ţară cu un program atât de violent fascist, antisemit si antioccidental, încât liberalul I. G. Duca, însărcinat de rege să organizeze alegerile, a crezut de cuviinţă să interzică participarea la alegeri a Gărzii de Fier". Membrii ML purtau uniforme asemănătoare cu cele militare, de culoare verde, ca simbol al reînnoirii, de unde şi denumirea cămăşile verzi, şi se salutau folosind salutul fascist (reactualizarea mussoliniană, apoi nazistă a salutului roman). Principalul simbol al mişcării a fost crucea triplă, reprezentând o reţea de zăbrele de închisoare ca simbol al martiriului, denumitǎ „crucea arhanghelului Mihail”. Specificul ML faţă de alte mişcări fasciste ori fascistoide europene, cu care a avut în comun recurgerea la terorism, violenţă şi asasinat politic, consta în importanţa pe care o acorda religiei creştine ordodoxe. Majoritatea susţinătorilor mişcării erau studenţi şi ţărani. Cu Zelea Codreanu ca lider carismatic, Legiunea s-a făcut cunoscută pentru propaganda sa de succes, inclusiv o utilizare bună a spectacolului. Prin marşuri, procesiuni religioase, miracole, imnuri patriotice , muncă voluntară şi campanii cu caracter obştesc în zonele rurale, Legiunea îşi făcea cunoscută filosofia, care includea anticomunismul, antisemitismul, antiliberalismul, antiparlamentarismul şi se prezenta ca alternativă la celelalte partide, dispreţuite ca formaţiuni politice corupte şi clientelare. 
  
Aidoma altor mişcări europene fascistoide contemporane, ML era antisemită şi susţinea teza existenţei unei „agresiuni rabinice împotriva lumii creştine”, care ar fi luat forme precum: francmasoneria, freudianismul, ateismul, marxismul, bolşevismul, războiul civil din Spania. Din punctul de vedere al membrilor mişcării, scopul acestor idei ar fi fost subminarea societăţii şi a naţiunii. 
  
În anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu a decis să fondeze o formă de partid politic, o organizaţie anexă a Mişcării Legionare, intitulată Garda de Fier, ca umbrelă politică cu intenţia să cuprindă şi alte partide sau grupări, indiferent de adversităţile politice, şi menită să lupte împotriva expansiunii comunismului din URSS. Garda de Fier nu a avut program politic oficial. În cuvintele lui Corneliu Zelea-Codreanu, "ţara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe. Aceasta este părerea noastră.”  
  
În 1930 organizează două ample marşuri în Basarabia, cu scopul de a potoli agitaţiile comuniste . Cucerit de manifestaţiile teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania, Codreanu, pentru a-i atrage pe ţărani la ideologia sa şi pentru a le obţine voturile, vizitează satele îmbrăcat în costum naţional şi călare pe un cal alb. În 1931 este ales în parlament deputat de Neamţ, obţinând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în judeţul Tutova, cu 5.600 de voturi.  
  
În 1933 Codreanu întemeiază - ca expresie politică a Mişcării Legionare - partidul Totul pentru Ţară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), cu o platformă-program atât de violent fascistă, antisemită şi antioccidentală, încât prim-ministrul cu vederi liberale I. G. Duca, delegat de Carol al II-lea să organizeze alegerile, îi interzice participarea la alegeri. Duca este asasinat după trei săptămâni de un grup de trei legionari . Printre inculpaţii în procesul intentat asasinilor lui Duca, în afară de Codreanu, au compărut generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic şi alţii sub acuzaţia de conspiraţie criminală. Codreanu a fost achitat din nou. De subliniat că el avea controlul absolut asupra organizaţiei şi că toate acţiunile ei erau rezultatul ordinelor sau aprobării date de Codreanu. 
  
La 24 septembrie 1934, Codreanu a convocat „Consiliul de onoare al Legiunii” pentru a-l judeca pe ziaristul legionar şi anticodrenist Mihai Stelescu pe motivul că acesta publicase în ziarul la care lucra un articol care-l critica pe Codreanu şi că ar fi organizat un atentat la viaţa „Căpitanului”. Consiliul, respectiv Codreanu, l-a declarat pe Stelescu „vinovat de înaltă trădare faţă de Legiune şi căpitan” şi a decis excluderea lui Stelescu din mişcare cu precizarea „Acord lui Stelescu dreptul ca într-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-şi poată răscumpăra în faţa aceluiaşi Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoarea pierdută şi păcatul făptuit”. . 
  
Dar Stelescu şi-a continuat critica la adresa „Căpitanului”, pe care l-a făcut laş, desfrânat şi slab orator . În 1936 un grup de zece legionari, studenţi în teologie, pătrunde în spitalul în care era internat şi îl împuşcă pe Stelescu în patul de spital, după care îi ciopârţesc cadavrul cu topoarele, dansând în jur şi murmurând psalmi pentru odihna celui ucis. Grupul criminali trimişi de „Căpitan” ca să-l pedepsească pe disident a primit porecla „Decemviri” („zece bărbaţi”), iar cei care l-au pedepsit pe I. G. Duca au fost numiţi „Nicadori”. 
  
Făptaşii s-au predat poliţiei şi au fost omorâţi la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu. 
  
În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga care luase poziţie faţă de Mişcarea Legionară („eşti un necinstit sufleteşte”), este trimis în instanţă pentru ultraj adus unui demnitar în exerciţiul funcţiunii. Condamnat la şase luni detenţie, în luna mai 1938 este rejudecat şi condamnat la zece ani de muncă forţată. 
  
La 15 noiembrie 1938, regele a plecat într-un turneu prin Europa. Avea programate vizite la Londra şi Paris, dar şi o întrevedere cu Hitler. Cei mai sceptici dintre apropriaţii lui Codreanu au interpretat această deplasare a suveranului ca un prilej de asasinare a "Căpitanului". Crima era pusă pe seama ministrului de Interne, Armand Călinescu. 
  
În seara de 29 noiembrie 1938 comandantul închisorii din Râmnicu Sărat (unde se afla de ceva vreme "Căpitanul") a primit ordin de la generalul Ion Bengliu - şeful Jandarmeriei - să-l ridice pe Corneliu Codreanu şi pe alţi 13 deţinuţi, numiţi de legionari "Nicadorii"(asasinii lui I.G. Duca) şi "Decemvirii"(asasinii lui Mihail Stelescu). Nu întâmplător au fost asociaţi lui Corneliu Codreanu şi cei 13 legionari, deoarece aceştia intraseră deja în mitologia mişcării ca luptători contra oponenţilor. Existau numeroase cântece legionare la adresa lor, fiind citaţi şi în ceremonii.  
  
Conform declaraţiei dată de comandantul închisorii în 1940, ordinul iniţial prevedea să fie împuşcaţi în judeţul Râmnicu Sărat, însă acesta a justificat că acţiunea putea aduce prejudiciu Coroanei şi astfel au fost transferaţi la Jilava. Transportul s-a făcut într-un camion, iar fiecare deţinut era însoţit de un jandarm înarmat. Unele relatări ulteriore descriu că cei transportaţi erau legaţi cu sfori la mâni şi la picioare, dar cu toate acestea au fost acuzaţi că încercaseră să evadeze în timpul transportului. De asemenea, unii memorialişti au relatat că în epocă s-a afirmat că cei 14 au fost strangulaţi de jandarmii care-i însoţeau, după care au fost împuşcaţi în spate pentru a se motiva tentativa de evadare. Alte versiuni memorialistice afirmă faptul că cei prezenţi în camionul care i-au transportat pe cei 14 deţinuţi nu erau jandarmi angajaţi la închisoarea Râmnicu Sărat, ci persoane bine instruite anterior, care au avut misiune specială privind operaţiunea de asasinare a acestora. În orice caz, indiferent de forma morţii, este puţin probabil ca legionarii să fi încercat să evadeze, având în vedere precauţiile care au fost luate anterior transportului.  
  
Incidentul s-a petrecut în noaptea - spre dimineaţa zilei de 30 noiembrie 1938, în pădurea Tâncăbeşti (care se află între Ploieşti şi Bucureşti). În primele zile după anunţarea morţii lui Corneliu Codreanu prin Bucureşti circula zvonul că maiorul de jandarmi care a condus operaţiunea ar fi primit suma de 2.000.000 lei, iar fiecare dintre jandarmii însoţitori câte 200.000 lei. Al. Gregorian, comandatul Închisorii Jilava (unde au fost aduşi apoi cei 14 morţi), a declarat în 1940 că în momentul în care camionul a intrat pe poarta acesteia, pe la 9 dimineaţa, era însoţit de motociclişti şi de doi comisari regali. Decedaţii ar fi fost îngropaţi în comun lângă o pădurice de salcâmi în afara zidurilor închisorii, peste care s-ar fi aruncat gunoaiele amplasamentului. După acest moment, unul dintre cei doi comisari ar fi sunat la un superior, căruia i-a spus că cei 14 au încercat să evadeze de sub escortă. Indiferent de modul cum au fost îngropaţi, este cert că în 1940, când s-a efectuat dezhumarea, s-a găsit într-adevăr o groapă comună, iar cadavrele prezentau plagă împuşcată.  
  
În după-amiaza zilei de 30 noiembrie a fost dat publicităţii comunicatul oficial privind tentativa de evadare de sub escortă a celor 14 legionari: "... În dreptul pădurii de la km. 30 al Şoselei Bucureşti-Ploieşti, automobilele în care se aflau deţinuţii au fost atacate cu împuşcături de necunoscuţi, care au dispărut, şi în acel moment transferaţii, profitând de faptul că transportul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp de noapte şi ceaţă densă, au sărit din maşini, îndreptându-se cu vădită intenţie de a dispărea în pădure. Jandarmii, după somaţiile legale, au făcut uz de armă".  
  
„Suprimarea „Căpitanului” şi arestarea principalilor fruntaşi ai mişcării au dus la dezorganizarea Legiunii şi la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima” . 
  
Organizaţii neolegionare actuale, ca Noua Dreaptă şi Legea Străbună, care se revendică drept succesoarele Gărzii de Fier, încearcă să prezinte un Codreanu revizuit, venerat, român-neaoş, bun creştin, purificat de fascism, antisemitism şi crime (vezi blogul www.codreanu.ro). 
  
SCRIERI 
  
• Călăuza bunului Român - Regulamentul de funcţionare şi organizare a Ligii Apărării Naţional-Creştine (L.A.N.C.), în colaborare cu Ion Z. Codreanu şi A. C. Cuza, Iaşi, martie 1923. 
  
• Circulări, Scrisori, Sfaturi, Gânduri (editată de Vasile Iaşinschi), Madrid, 1951. 
  
• Scrisori studenţeşti din închisoare (Văcăreşti, 9 octombrie 1923 – 30 martie 1924), Tip. “Libertatea” – Orăştie, Iaşi, 1925; reed. Ed. Ramida, Bucureşti, 1998. 
  
• Cărticica şefului de cuib (ediţia originală apărută în 4 numere sub formă de revistă cu numele de Fascicola Legionarului între 9-21 Mai 1933), Bucureşti, 1933.  
  
• Pentru legionari, vol. I [volumul al doilea n-a mai fost scris], Editura “Totul pentru Ţară”, Tipografia Vestemean, Sibiu, 1936; reed. Ed. Scara, Bucureşti, 1999 
  
• Circulări şi manifeste, Ed. „Totul pentru Ţară“, Bucureşti, 1937; reed. Col. „Europa“, Munchen, 1981. 
  
• Amintiri de la Jilava, Editura Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940. 
  
George Baciu  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!