Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Un mit care a devenit realitate, eseu de Constantin GEANTĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ZBORUL 
  
Geantă Constantin 
  
Pornind de la cele arătate de Mircea Eliade şi anume faptul că mitul codifică o experienţă cu implicaţii generale la nivelul unei comunităţi umane, iar visul are conotaţii particulare la nivel experienţei al unei anumite comunităţi, constatăm că foarte multe deziderate ale omenirii au trecut din vis în mit, iar mai târziu au devenit realitate. 
  
Astfel, mitul, cuvânt provenit din grecescul mitos, este definit ca o naraţiune tradiţională complexă, născută în unghiul de incidenţă între planul cosmic şi planul uman, al cărei conţinut specific, emanând de la o societate primitivă, imaginează explicarea concretă a fenomenelor şi evenimentelor enigmatice de caracter spaţial sau temporal, petrecute în existenţa psihofizică a omului, în natura ambiantă şi în univers, în legătură cu destinul condiţiei cosmice şi umane, şi care le atribuie tuturor acestora obârşii supranaturale datând din vremea creaţiei primordiale şi le consideră sacre şi revelate de fiinţe supranaturale. Deci, altfel spus naşterea mitului presupune participarea individului şi a comunităţii la spaţiul şi timpul sacru, care este considerat omogen, în raport cu cel profan, considerat eterogen, „uitare” şi anamnesis , sau reamintirea-în sens platonic - a ceea ce sufletul sau individul „atman” , a contemplat pe când „se plimba” cu înţelepciunea colectivă-seculară „ brahman” , prin Grădinile Elizee. 
  
În fond civilizaţiile au fost precum Pasărea Phoenix, pierind cu fiecare cultură dispărută, pentru a renaşte din propria cenuşă; fondul atavic-sapienţial al indivizilor, înveşnicindu-se în melosul speciei. 
  
De altfel, zborul, a constituit o preocupare străveche a omenirii, şi fiecare civilizaţie încercând să-i dea o reprezentare proprie, l-a corelat cu anumiţi zei sau eroi din propriul spaţiu sacro-mitic. Dacă în tradiţiile multor popoare întâlnim oameni-păsări, zei înaripaţi sau îngeri , fiecare dintre aceste reprezentări este legată de modul în care o anumită comunitate a perceput acest fenomen, a avut anumite experienţe în acest sens, sau ( de ce nu?!) şi-a amintit de vremurile, când a privit obiecte care zburau, vremuri atât de îndepărtate, încât au intrat în tărâmul legendei. 
  
În Biblie, în special în Vechiul Testament, avem referiri la zbor. Dintre acestea amintim: răpirea lui Enoch la vârsta de 365 de ani, dar şi răpirea lui Ilie, după apariţia unui car de foc. Dar, să nu o uităm nici pe Lilith, prima soţie a lui Adam, care conform tradiţiilor talmudice, a devenit demon feminin, crescându-i aripi şi ajungând mama unei rase de giganţi şi demoni.  
  
Trecând la alt spaţiu cultural-religios, îl amintim pe Quetzalcoatl, sau Quetzal, Şarpele cu pene, pasăre simbolică a regenerării, un zeu aztec de primă importanţă culturală, de origine toltecă, dar foarte răspândit în lumea nahualtă din Valea Mexicului. 
  
Revenind la lumea asiatică, am întâlnit misterioasele vimanas, sau acele care cereşti din miturile Indiei, care transportau zei şi eroi cu viteze colosale prin spaţiul aerian. 
  
La chinezi şi nu numai, întâlnim acei misterioşi dragoni. Termenul latin este echivalent cu acela de şarpe, iar cel de origine grecească simbolizează a privi crunt.  
  
Erau nişte făpturi mitologice complexe, adesea reptile monstruoase, care puteau zbura cu aripi sau fără. Erau înzestrate cu capacitatea debordării de flăcări şi fum, de obicei sulfuros. Sunt prezente în diferite aspecte zoomorfe aproape în toate mitologiile. 
  
Dar, pentru că este vorba despre zbor şi despre spaţiul mitic-cultural chinezesc, nu putem să omitem acele tulburătoare informaţii despre spaţiile vide - şapte sau opt - care înconjoară Pământul. 
  
Mai întâlnim pe djinni în tradiţia arabă, îngeri în tradiţia creştină, care, fie că zburau, fie că se deplasau - precum Hermes, mesagerul zeilor olimpieni - cu viteze foarte mari. 
  
În tradiţia grecească, zborul ocupă un loc apare. Astfel, Perseu intră în posesia unor sandale înaripate de la Nimfe, Helios, zeul solar străbate zilnic cerul, în calul său de foc tras de cei patru cai nărăvaşi – Pyroeis, Eous, Ethon, Phlegon-, iar Pegasos este calul înaripat care purta Muzele pe Muntele Parnassos. 
  
Un loc aparte ocupă, însă mitul despre Dedal şi Icar. Astfel, Dedal, arhitect şi sculptor mitic grec a construit Labirintul din Creta, la cererea regelui Minos pentru închiderea Minotaurului. Minotaurul este un monstru enigmatic din mitologia greacă, jumătate om, jumătate taur, fiul adulterin al soţiei regelui cretan Minos, Pasiphae, născut din amorul ei cu taurul trimis în Creta de zeul Poseidon. Astfel după ce Theseus a pătruns în Labirint cu ajutorul Ariadnei, Minos a închis pe arhitectul Dedal şi pe fiul său Icar chiar în acest edificiu, unde urmau să fie devoraţi de înfiorătorul Minotaur. 
  
Dedal construieşte ouă perechi de aripi artificiale, din penele păsărilor ucise de Minotaur, lipidu-le cu ceară topită apoi la soare. Împreună cu fiul său Icar, Dedal reuşeşte să scape din Labirint şi implicit de Minotaur, zburând cu aripile confecţionate. 
  
Din cauza lăcomiei sale de înălţimi tânărul aeronaut , Icar, cu aripile dezmembrate, s-a prăbuşit şi a murit. În schimb, Dedal, e găzduit de regele Kokalos în schimbul unor lucrări de arhitectură. Acest mit grecesc, pur simbolic, imaginat în virtutea aspiraţiei umane de zbor prin imitarea păsărilor, este o parabolă a dorinţei de a explora zonele înalte ale aspiraţiei umane. 
  
Încărcătura simbolică este fascinantă. Dedal, este bătrânul „înţeleptul lumii” care construieşte edificii şi aripi, Icar este tânărul „nesăbuitul”, care se avântă când spre mare, când spre soare, prăbuşindu-se în final tocmai prin nesăbuinţa acţiunii sale. Mit, cu semnificaţii multiple, a căpătat contururi diferite în literatură şi artă, iar într-o epocă târzie, la confluenţa secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, ecourile sale se resimt şi în partea a doua a lui Faust, operă a genialului poet Goethe, unde sub masca lui Euphoryon, fiul nefericit al lui Faust şi Elena, prăbuşit în urma avânturilor sale nefireşti. Se observă aici transpunerea simbolică a titanicului Byron, mort pe tărâmurile noii Elade. 
  
Dar obsesia zborului, nu a părăsit niciodată fiinţa umană. El apare sub diferite forme şi aspecte, fie la oamenii de ştiinţă, sau la vizionari şi artişti. Astfel Roger Bacon îşi imagina, încă din secolul al XIII-lea, vehicule spaţiale, automobile, vapoare şi chiar submarine. Leonardo da Vinci, la confluenţa secolelor XV-XVI, proiecta aparate de zbor, pentru ca Cyrano de Bergerac să experimenteze mai târziu zborul;experiment în urma căruia va rămâne toată viaţa infirm. Jonathan Swift, mai înainte de realizarea primului experiment de zbor cu balonul, descria într-una din călătoriile lui Gulliver o insulă zburătoare, care se deplasa bazându-se pe proprietăţi magnetice. 
  
Marii vizionari au vorbit şi ei despre posilitatea zborului, astfel Nostradamus, într-un catren din secolul al XVI-lea, menţiona: „ Oamenii vor călătorii în toată siguranţa prin cer/ Pe pământ şi pe mări.....”.Iar Maica 
  
Shipton ( 1448-1561), arăta că : „ În aer vom vedea pe om,/ În alb, în negru, în verde (avioane n.n. )” . 
  
În secolul al XIX-lea, pe când Jules Verne descria o posibilă călătorie de la Pământ la Lună, Lermontov în Demonul descria călătorii prin spaţiul cosmic, iar Eminescu, descriind în poeme sale călătorii prin Univers, anticipa prin genialele sale intuiţii pe Einstein, care a fundamentat teoria relativităţii. Un alt autor român, azi aproape uitat, vorbea despre o călătorie în spaţiul cosmic. Astfel, Victor Anestin, descrie în 1899, în romanul „În anul 4000 sau o călătorie la Venus”, o navă care „devorează spaţiul şi timpul”, fiind capabilă să ajungă pe Venus. 
  
Însă, spaţiul românesc ne mai rezervă şi alte surprize. Astfel Conrad Hass (1509-1579), stabilit la Sibiu, a fost inventatorul celor dintâi rachete multiple din istoria tehnicii. 
  
După prima ascensiune, pe care o face la 5 iunie 1783, cu ajutorul balonului cu ar cald Joseph Montgolfier, urmează epoca dirijabilelor şi a baloanelor nacelă, pentru ca la începutul secolului al XX-lea, în 1903, doi americani, fraţii Wright, să reuşească zborul cu ajutorul unui avion. Dar cel dintâi care s-a ridicat de la sol numai prin forţa motorului său, realizând întâiul zbor mecanic din istoria tehnicii mondiale, a fost în 1906 românul din Banat, Traian Vuia.  
  
În anii 190-1910, Henri Coandă concepe şi apoi construieşte primul avion cu reacţie din lume. Iar Aurel Vlaicu, caracterizat de Octavian Goga ca un „val de lumină, care a izbucnit din regiunile vaste ale geniului nostru popular”, după performanţele de zbor realizate în ţară şi străinătate, în temerara sa încercare de a trece primul Carpaţii, ca un simbol al unităţii tuturor românilor, s-a prăbuşit la 13 septembrie 1913, la Băneşti, lângă Câmpina. A rămas însă un simbol al aspiraţiei geniului românesc spre universalitate. 
  
Secolul al XX-lea, a fost martor al unui eveniment epocal, astfel după lansarea de către URSS în 1958 a primului satelit artificial, a urmat zborul primului om în cosmos, neuitatul Iuri Gagarin la 12 aprilie 1961. În 1969 Neil Armstrong, a fost primul om care a pus piciorul pe Lună, rostind memorabile cuvinte : „ Acest pas este mic pentru om, dar este uriaş pentru umanitate.” 
  
Venus, Marte şi alte planete îşi aşteaptă vizitatorii tereştri. Însă să nu uităm au trecut doar 13 ani din secolul XXI ! 
  
BIBLIOGRAFIE: 
  
1. VICTOR KERNBACH, DICŢIONAR DE MITOLOGIE GENERALĂ, EDITURA ALBATROS, BUCUREŞTI, 1983. 
  
2. EDMOND NICOLAU, I.M.ŞTEFAN, OAMENI DE ŞTIINŢĂ ŞI INVENTATORI ROMÂNI, EDITURA ION CREANGĂ, BUCUREŞTI, 1987. 
  
3. VICTOR ANESTIN, ÎN ANUL 4000 SAU 0 CĂLĂTORIE LA VENUS, EDITURA DACIA, CLUJ-NAPOCA, 1986. 
  
4. MIRCEA ELIADE,ESEURI, MITUL ETERNEI REÎNTOARCERI, MITURI, VISE ŞI MISTERE, TRADUCERE DE MARIA IVĂNESCU ŞI CEZAR IVĂNESCU, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ, BUCUREŞTI, 1991. 
  
5. ARTHUR CROCKETT, PROFEŢIILE INEDITE ALE LUI NOSTRADAMUS, ROM DIRECT IMPEX,CVOPYRIGT 1994-FRANCE. 
  
6. DICŢIONAR DE FILOZOFIE, EDITURA POLITICĂ, BUCUREŞTI,1978. 
  
7. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE ORTODOXĂ AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, 1975 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Un mit care a devenit realitate, eseu de Constantin GEANTĂ / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!