Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   


Autor: Radu Alexandru         Publicat în: Ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Un mic paradox
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Pentru că istoria este scrisă de învingători  

După cum bine se ştie, istoria este scrisă de învingători şi de aceea se întâmplă uneori ca realitatea să fie, mai mult sau mai puţin, denaturată . Acesta este şi cazul lui Adolf Hitler, conducătorul Germanilor în al doilea război modial. În general el este prezentat ca un tiran absolut, al cărui scop a fost distrugerea lumii, însă nu este chiar aşa. El nu dorea dacât să creeze o societate perfectă, însă şablonul pe care îl avea în minte era greşit, şi mai ales mijloacele pe care le-a folosit au fost total greşite. Dar chiar şi această societate avea câteva lucruri bune: o armată bine organizată, o economie puternică şi unele principii cu care eu personal sunt de acord (interzicerea relaţiilor între persoanele de acelaşi sex, însă chiar dacă eu nu sunt de acord, nu condamn aceste persoane). Într-adevăr, a abuzat poate de multe ori de puterea pe care i-a oferit-o poziţia (pentru a-şi înlătura duşmanii, iar prin aceasta, el şi-a demonstrat tenacitatea, de asemenea şi-a creat condiţiile de trai pe care le-a dorit, şi aici mă refer la castelul Berghof). Însă dacă stăm să ne gândim, nu e nici primul, nici ultimul în situaţia asta şi mi-aş permite să vă adresez o întrebare care vă pune la încercare sinceritatea: dacă noi am avea această putere, am folosi-o pentru a ne împlini propriile scopuri egoiste? Dar să revenim la Hitler care a fost în primul rând om, cu calităţi şi defecte. Lucrarea de faţă are menirea să scoată în evidenţă nu doar defectele, care de multe ori sunt hiperbolizate, ci şi calităţile. Şi doreasc să fac o precizare: nu caut să-l disculp pe Hitler, într-adevăr, se face vinovat de un genocid uriaş, însă vreau să-l prezint dintr-o altă lumină .  

Primii ani  

După părerea mea, aceştia sunt printre cei mai importanţi ani din viaţa lui, dar nu numai ai lui, ci şi a oricărui om, fiindcă acesta este timpul în care se pun bazele caracterului viitorului adult.  

Din păcate, nu se cunosc prea multe informaţii despre copilăria lui Hitler, majoritatea informaţiilor cunoscute fiind prezentate în cartea sa, Mein Kampf .  

Astfel, se naşte în 1889 în Braunau unde tatăl său, Alois Hitler lucra la un punct de frontieră, fiind vameş. Chiar dacă tatăl dorea ca fiul său să devină funcţionar, băiatul crede că are vocaţie de artist şi urmează studiile secundare la Linz. La vârsta de treisprezece ani, tatăl său moare. Doi ani mai târziu se îmbolnăveşte de plămâni şi este nevoit să întrerupă studiile. La scurt timp survine decesul mamei sale. În vârstă de şaisprezece ani, orfan şi lipsit de venituri, pleacă la Viena pentru a urma Academia de pictură, însă este resprins. Aceste ultime două fapte prezentate se cred a fi unele dintre posibilele motive ale urii lui faţă de evrei, deoarece medicul care o trata pe mama lui era evreu, iar comisia universităţii era formată în mare parte din evrei. Fiind avid de lectură, a citit cărţi de politică, istorie şi lucrări de tehnică .  

Un alt capitol din viaţa lui Hitler  

Se înrolează în armată însă a fost respins ca neîncorporabil de Comisia de recrutare din Austria, s-a angajat la începutul războiului în armata bavareză. A fost rănit în luptă, intoxicat cu gaze pe front şi a primit crucea de Fier. Când s-a cerut armistiţiu, el era internat în spital, pentru tratament. Acest război a fost pentru Hitler o şcoală, care l-a instruit şi pregătit pentru ceea ce a urmat.  

Politica, marea lui pasiune  

Este bine ştiut că Adolf Hitler şi-a dedicat o mare parte din viaţa lui politicii. Politica l-a ajutat să se impună şi tot ea a fost salvatoarea lui, şi spun asta deoarece cred că fără venituri substanţiale, cu o ţară distrusă de un război de o anvergură uriaşă, nu s-ar fi ales nimic de el. Dar a intrat într-un obscur partid bavarez, Partidul Muncitorilor Germani, care s-a dezvoltat destul de rapid, în principal datorită lui Hitler.  

Ucenicia politică şi-a făcut-o la Viena, după cum declară şi el. Spectacolul oferit de monarhia Austro-Ungară, sfâşiată de revendicările naţionalităţilor, a dezvoltat în el impresia superiorităţii germanilor.  

Ascensiunea lui Hitler s-a datorat caracterului său energic, faptului că îşi susţinea punctul de vedere cu tărie, reuşea să transmită foarte bine stări şi emoţii şi se făcea plăcut celor cărora le vorbea. Dinamismul caracterului lui se va vedea mai târziu în politica statului pe care îl va conduce: singurul scop era expansiunea, el nu putea trăi decât în mişcare şi astfel şi-a creat, la nesfârşit noi şi noi adversari, fapt ce aduce o mare instabilitate.  

Omul Hitler a devenit interesant numai prin prisma acţiunilor sale politice. De mare importanţă în definirea lui ca persoană sunt calităţile oratorice şi actoriceşti. În politică s-a dovedit a fi un adevarat geniu . Hitler a fost un tactician desăvarşit. Cu o viteză fulgerătoare analiza situaţiile, calculând ce beneficii ar fi avut din intreprinderea fiecăreia dintre ele. Hitler era cu mult peste concurenţii săi din politică.

În acest sens, o privire asupra personalităţii lui Hitler ne poate ajuta să inţelegem cum a ajuns să deţină atâta putere. Hitler avea darul de a atrage de partea sa oameni din cele mai variate sfere sociale, de fiecare dată - ca un adevărat actor - intrand în rolul corespunzător unei situtaţii date. Astfel a putut să se facă plăcut şi veteranilor de război, dar şi doamnelor din înalta societate.  

Statul nazist, idealul suprem  

Aşa cum afirmă chiar şi el, Hitler dorea „să devină cineva”. Dar după ce a deţinut puterea de care a avut nevoie, scopul şi idealul lui a fost după părerea mea, să creeze un stat perfect. A dedicat toate resursele de care dispunea pentru a-şi împlini idealul unei ţări aşa cum şi-a dorit, pentru a aduce Germaniei statutul pe care el credea că-l merită, chiar dacă nu avea o viziune bună despre modul în care ar trebui condus. Nu au fost nici viziunea, nici modalităţiile cele mai bune, însă nu este singurul conducător care a abuzat de puterea pe care o deţinea (chiar şi şefii statelor din zilele noastre fac asta) şi nici singurul lider care îşi impune principiile cu tiranie, însă a fost ales de mulţi ca cel mai potrivit exemplu negativ în ceea ce priveşte modul greşit de a conduce.  

În loc de concluzie  

Sper că ceea ce am prezentat a fost îndeajuns de convingător pentru a vă face să-l priviţi altfel pe Hitler.  

Ţin să precizez încă o dată, NU AM CĂUTAT SĂ-L DISCULP PE HITLER, se face vinovat pentru moartea a milioane de persoane nevinovate, în mod direct sau indirect (pentru că multe dintre ordinele privind exterminarea „impurilor” şi a mijloacelor prin care să se realizeze acest lucru, nu au fost date chiar de el, ci de subalternii lui), ci doar am încercat să-l prezint dintr-o altă lumină. El este de multe ori prezentat ca exemplu suprem de tiranie şi demagogie, însă nu a fost singurul om din istorie care a avut această atitudine şi totuşi cei care au fost poate mai răi, nu sunt priviţi la fel ca Hitler. Aceasta pentru că istoria este scrisă de învingători.  

 

Bibliografie :  

v www.wikipwdia.com  

v www.historia.ro  

v www.ziare.ro  

v www.google.ro  

v Hitler şi nazismul de Claude David, editura Corint, Bucureşti, 2002  

v Dosarul Hitler de Henrik Eberle şi Matthias Uhl (traducere : Ioana Constantin), editura Meditaţii, Bucureşti, 2007  

Referinţă Bibliografică:
Un mic paradox / Radu Alexandru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Radu Alexandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Alexandru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!