Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Un mărţişor, de dor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ziua de Dragobete mi-a fost cea mai aglomerată cu putinţă: la job, apoi un examen (finalizarea unui curs), apoi alt curs...în desfăşurare...o cină cu nişte cunoscuţi...şi, când să mă odihnesc...un telefon neaşteptat. 
  
Întors din America, un bun prieten, m-a sunat tocmai pentru că ştie cât de mult apreciez surprizele. Nu mai ştiam de o vreme nimic de el. Cetăţean româno-german, cu domiciliul în Spania...fusese plecat acum pentru...cetăţenia americană! Pffffff...Nu ştiu câte cetăţenii poate avea un om, şi nici nu înţeleg de ce face asta, că are aici, la noi, tot ce vrea. Ca de obicei, când sună, e şi taxiul sub geam, ca să nu şovăi mult în a-i accepta invitaţia. Şi aşa a fost. A mai stat nenea cu taxiul până am făcut un duş, dar m-am prezentat, ca scoasă din cutie la ...viitorul american. E un om cu totul deosebit D. Toate întâlnirile noastre sunt neobişnuite. Niciodată nu ştiu la ce să mă aştept. 
  
Ador casa care-i păstrează parfumul mereu, deşi e folosită doar când vine în ţară. Uneori o sun pe tanti care are grijă de casă şi bem o cafea...aşa, de dor. Alteori vreau să merg acolo...să plâng. E locul în care am voie să fac...oricând, orice. 
  
“Azi o să facem o listă cu cele cărora ar trebui să le dau / să le trimit mărţişoare” ... îmi spuse D. ajutându-mă să-mi dau jos paltonul. Vorbea ca şi cum nu ne văzuserăm de câteva ore...cu toate că trecuseră ceva luni. Avea o dicţie mult mai bună. Inevitabil, i-am privit dantura. M-a simţit imediat. 
  
“Imaginează-ţi că am o relaţie acum cu dentista mea! Ştii bine că aveam probleme cu o lucrare mai veche. Mi-a dat e-mail-ul ei...pentru a primi filmul panoramic al danturii...pentru programare. I-am trimis o melodie...ştii cântăreaţa aia creştină...Simina...din Buziaş...plecată în State...are melodii şi religioase, dar şi de iubire...care se pot decoda religios sau...din lume. A prins. Tipa s-a “electrizat”! Cu ea am fost în America. Mai vrei detalii?” 
  
“Nu!” Mi-a ajuns că am fost sâmbătă la nunta unui fost iubit...cu o fostă elevă de-a mea. Nu l-am iubit tare, tare pe “mire”, dar nici comod nu mi-a fost să stau la masă cu mama lui, cu fratele lui, cu rudele şi prietenii apropiaţi. “Voi sunteţi ai mei!” mai zicea orăşeanul, când fugea de vreo horă sau de vreun joc de doi, lăsând mireasa în seama consătenilor ei. Poveşti cu dentista, ar fi fost prea mult! 
  
Ne-am aşezat la masă. Mă cunoaşte destul de bine ca să-mi interpreteze culoarea din obraji. Ştie când mă înfurie ceva. Pe asta am şi mizat. În trei cutii avea mărţişoare noi, luate direct de la producători, până nu le-au expus pe piaţă. Unele erau cu pietre veritabile şi contur de argint sau argint aurit...altele erau de piele şi sârmă. O cutie era cu mărţişoare pentru copii: buburuze, căţeluşi... 
  
Abia atunci am văzut şi cutia cea veche...cu foarfecă, aţe, cartoane colorate...lipici, carioci... 
  
“Ştii ce neinstruiţi sunt americanii? Îmi zice unul, auzind că sunt din Europa, că lui, cel mai mult îi place ţara asta, Budapesta, care face mâncare bună! Sau, într-o zi, îl întreb pe unu, cum se numeşte muntele ce se vede pe fereastră?...la care el îmi zice că e venit doar de 11 ani în America...de unde să ştie?” 
  
Mustăcesc, încercând să-mi amintesc întâi toate babele pe care le ştie D....care mai trăiesc...să le ducă lor mai întâi mărţişor. Tatăl meu a murit anul trecut, de 1 Martie...şi au rămas mărţişoarele pregătite de el nedistribuite...pentru că a murit la ora 15...şi el voise să le dea mai pe seară...şi n-a mai apucat. La vârsta lor, dacă e să se ducă vreuna, măcar să fie cu mărţişorul în piept! 
  
“Măi, ăştia n-au istorie ca noi...cu vreun Ştefan, Mihai...Dacă ai citi întrebările pentru cetăţenie...ai râde de uşurinţa lor!” 
  
Ciulesc urechile, pentru că nu pricep...El? Dentista? Cine dădea examen pentru cetăţenie? Nu întreb, pentru că nu vreau să creadă că mă interesează. Aşa crapă el, că nu-s curioasă! 
  
Am făcut lista şi cu copiii. Aici, cam ştiu. Mai completează el 2-3 nume de „noi apariţii”. Nu-i ştiu chiar toate relaţiile. 
  
Ei, la lista cu dame „active”, „în vogă”...dau din umeri. Aici, se învârte planeta! Pentru un om care stă şi 25 de ore din 24 pe net...e greu să ai vreun control al „actualităţilor”. Când vrea doar blonde...când doar profe...când peste 40 de ani...când dansatoare oltence...acum e la... dentiste! 
  
“Hai, ţine degeţelele frumos!“ 
  
Mie, îmi face mereu el, personal, mărţişorul ... de când ne ştim. Anul acesta mi-a făcut o broscuţă ţestoasă, cu şnur de piele. Are un desen frumos pe carapace. E verde şi are un clopoţel la codiţă. 
  
“Prietenia cu tine e ... de sute de ani, broscuţo! E verde...ca ochii tăi! Are un desen sofisticat, măi! Şi clopoţelul...că eşti zgomotoasă !!!!!!!!” Râde şi mă sărută ca un copil obraznic. Râd şi eu, pentru că-mi place jocul ăsta...la 12 noaptea !!!!!!! 
  
“Hai să vezi ce-am adus!” 
  
Mă târăşte în dormitorul în care, cu câţiva ani în urmă instalase, în plină iarnă, piscina gonflabilă. Acum, altă minunăţie! A creat atmosfera unei cabane: cu şemineu (electric), butuci de foc, blană de urs (adevărată!), un trofeu de cerb (deasupra şemineului). La masa rustică, două căni de lut, cu vin fiert, cu scorţişoară (pentru mine)...ceai (pentru el). Pe platoul de lemn, o gustare vânătorească. 
  
E teribil D. ăsta! Un om destul de izolat, în viaţa de zi cu zi, dar cu o mie de prieteni virtuali, gata oricând a ieşi din cutiuţe, pentru probleme reale. Nu mi-l amintesc în compania multora. Aşa, pe grupuri mici, da, dar niciodată mai mult de 5-6 oameni. 
  
“Ador să am musafiri, însă nu mulţi, pentru că nu mă pot ocupa serios de toţi...şi nu m-aş simţi eu bine gândind că cineva s-a considerat neglijat!” îmi mărturisise cândva. 
  
Mă oglindesc în sticla şemineului...sunt obosită, am cearcăne...anii mi-au lăsat câteva „ameninţări”pe chipul altădată de „lună plină” (cum mă descrisese D. unui amic comun).  
  
„Ţi-e teamă de Timp?” mă surprinde gazda mea. 
  
De timp? Nu ştiu. Nu m-am gândit niciodată la asta. Mi-e sigur teamă de faptul că aş putea ca într-o zi să nu mă mai recunosc... 
  
D. îmi prinde mărţişorul în piept. „Să bem pentru această clipă frumoasă!” 
  
“Să bem!” zic şi ciocnim cănile de lut. Muzica ambientală are în ea toznituri de foc vârtos de lemne...Lumânărelele parfumează a mosc...Las cana şi mă întind leneşă pe blana de urs. Abia acum observ că plafonul e o mare oglindă... 
  
Aud zgomotul fin al aparatului de fotografiat.  
  
“Broscuţo, porţi al 4-lea mărţişor făcut de mine!” 
  
Aşa e...sunt deja 4 ani...de mărţişoare... şi de dor. Suntem doi oameni care ţin mult unul la celălalt, dar fiecare şi la libertatea lui. „Fir de mărţişor / Dulce fir de dor...” 
  
Timişoara, 28.02.2012 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Un mărţişor, de dor / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 424, Anul II, 28 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!