Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Un job, două joburi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Ritmul vieţii noastre, vrem nu vrem, devine din ce în ce mai accelerat. Malaxorul grijilor cotidiene seamănă cu un monstru care devoră cu apetit pantagruelic timp, nervi şi sănătate într-un ritm ameţitor. Ziua ni se pare mai scurtă deşi tot douăzeci şi patru de ore numără şi acum. Oamenii nu mai merg la serviciu ci aleargă - şi la propriu şi la figurat - după treburi. Starea lor de preocupare li se citeşte pe chip că îi vezi adesea mişcându-şi buzele ca semn al unui dialog interior sau al unei dispute cu un partener invizibil care le-a răpit liniştea.  

Iar alţii, când nu au prea mulţi martori în jur, vorbesc singuri, ceea ce este de-a dreptul îngrijorător. Tinerilor, dintre cei mai conştienţi desigur, le pun patronii pe umeri sarcinile a doi sau trei oameni iar aceştia se spetesc muncind. Am auzit de cazuri când, din cauza efortului supra-prelungit şi care a depăşit limitele lor fizice şi intelectuale, au clacat şi au murit.  

Din cauza muncii şi a lipsei de odihnă!  

În timpul celor câteva ore de somn care le mai rămâneau, organismul lor nu s-a mai refăcut. Deci nu numai în Japonia se întâmplă astfel de lucruri ci şi aici la doi paşi de noi.  

Un sindrom al goanei după bani, după bani mulţi, din ce în ce mai mulţi la care să ajungă într-un timp din ce în ce mai scurt, prin aproape orice mijloace (!), patronii, angajatorii şi chiar statul. Bani albi, bani negri pentru că cine are bani, are putere şi cine are putere bate cu pumnul în masă şi îşi impune punctul de vedere. Adică face legea.  

Semn al închinării omului în faţa banului.  

Nouă şi modernă formă de idolatrie care se face din ce în ce mai simţită. Goană după bani care a devenit un fel de maladie du siècle.  

Cafele şi energizante de tot felul în cursul zilei pentru acel simbolic şi iluzoriu rafraîchissement  

iar seara somnifere să poată adormi mai repede.  

Absolvenţii cu realizări de top sau cu HQ peste medie caută joburi în afară, păgubind pe plan naţional chiar economia în ansamblul ei, când fenomenul este unul de masă, dar şi provocând de multe ori adevărate tragedii în propriile familii.  

Aceşti absolvenţi sunt stimulaţi ca să nu zic împinşi să opteze pentru un standard high level: maşină dar neapărat una de marcă, locuinţă dar numai la vilă şi într-un cartier cu blazon obligatoriu. La fel cum o progenitură cu pedigree sau sânge albastru ţine să-şi afişeze morga.  

Dar de unde bani?  

Cum de unde? Băncile doar atâta aşteaptă că nu poţi să te mai mişti de anunţurile lor din ce în ce mai agresive: ,,Veniţi la noi şi obţineţi creditul dorit într-un singur ceas!” - ,,Noi acordăm credite pe bază de buletin!”, ,,Sunaţi la numărul cutare şi obţineţi creditul de care aveţi nevoie, prin telefon!”ş.a.m.d. ş.a.m.d…  

Tinereţea şi dorinţa lor de a duce un trai mai bun, îi face pe mulţi să muşte din momeală, să caute şi un al doilea job sau să lucreze suplimentar ca să câştige cât mai mulţi bani. Şi muncesc, şi muncesc, şi muncesc până când - în cazul cel mai fericit - ajung după douăzeci sau treizeci de ani, repet, în cazul cel mai fericit să se întrebe: Doamne, am îmbătrânit! Când a trecut viaţa pe lângă mine?!  

Pentru că sunt şi cazuri nefericite când, dintr-o mie de motive, îndatoraţii nu mai pot să facă faţă ratelor şi penalizărilor – băncile câştigă în toate condiţiile! – şi atunci destinul multora se frânge abrupt şi imprevizibil.  

Fiecăruia dintre noi i s-a dat o singură viaţă pe care, de multe ori, nu mai ajungem să o trăim şi când ne dăm seama de asta, e prea târziu să mai putem recupera ceva.  

Există cumva un antidot la acest modus vivendi?  

Am auzit vorba unui mucalit, care nu era chiar mucalit din moment ce se numea Jerome K Jerome şi care mi-a plăcut foarte mult pentru că priveşte problema de-a-doaselea: Îmi place munca, mă fascinează. Pot sta ore în şir să mă uit la ea.  

Şi la fel vorba altuia de pe plaiurile noastre, ceva de genul: Este adevărat că munca înnobilează dar nici lenea n-a omorât pe nimeni, bre!  

Bon gré, mal gré – două limite factice pentru acelaşi ring în care coborâm zilnic să ne luptăm… cu noi înşine.  

Quod erat demonstrandum.  

Referinţă Bibliografică:
Un job, două joburi / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!