Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

UN CONCLAV DE MONŞTRI SACRI - tabletă - CEZARINA ADAMESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

UN CONCLAV DE MONŞTRI SACRI  

-tabletă-  

Televiziunea română mi-a făcut şi azi o bucurie, dând în reluare Gala actorilor seniori, în prezentarea excepţională a lui Florin Piersic.  

Îi cunosc pe toţi, mi-s dragi “la nemurire”, râd şi plâng când îi văd, când îi aud. Rând pe rând sunt trecuţi în revistă, toţi maeştrii scenei şi cinematografiei româneşti. Vin în faţă şi evoluează la scenă deschisă, în aplauzele publicului şi ale colegilor actori şi regizori. Emoţii, aduceri aminte, remember pentru cei care au plecat, secvenţe din piese şi filme de demult. Îi văd pe ecran aşa cum i-am cunoscut: Irina Petrescu, Tora Vasilescu, Tamara Buciuceanu, Radu Beligan, Florin Zamfirescu, Adela Mărculescu, Constantin Codrescu, Carmen Stănescu, Mircea Albulescu Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc şi muuuulţi alţii. Lista e prea lungă. Fiecare primeşte un premiu simbolic şi un buchet de flori şi rosteşte la microfon câteva fraze. Vremea a trecut nemiloasă peste chipurile tuturor. Dar au rămas la fel de darnici cu noi, spectatorii. Ne oferă fărâme, bucăţi, din sufletul şi din inima lor.  

Florin Piersic recită un sonet din Mihai Codreanu. Maigstral. În acest spectacol sunt concentrate zeci de spectacole pe care le-am văzut, fie pe scenele gălăţene, fie pe cele bucureştene. Mai bine zis, zeci şi sute de vieţi. De actori, de personaje. Niciodată nu m-am săturat de teatru. Nici de film. Nici de frumos. Actorii mi se par cei mai formidabili copii mari, frumoşi, duioşi, sensibili, emotivi, extraordinari, adevăraţi magicieni care transformă scena într-o lume mirifică. Cei care trăiesc atâtea vieţi, câte roluri joacă.  

Un adevărat regal actoricesc şi filmografic.  

Am jucat şi eu peste 200 de spectacole în trupa de teatru al cărui regizor a fost regretatul Lucian Temelie şi soţia lui, minunata Stela Popescu Temelie şi ea regretată, pentru că s-au dus să joace pe scena cerească, în faţa lui Dumnezeu, rolul vieţii lor.  

Le continuă opera, fiul lor, Dragoş Temelie, la Cercul Militar din Galaţi, în trupa “Trianon” înfiinţată de aceşti actori minunaţi, lângă care am stat peste 20 de ani şi unde m-am perfecţionat în arta actoricească. O trupă semiprofesionistă, cu stagiuni, programe de spectacole, afişe, legitimaţii de actori, recuzită şi tot ce presupune un spectacol de scenă.  

Astăzi, privesc doar fotografiile, afişele, premiile, diplomele, articolele din ziare şi reviste despre trupa noastră de la diferite concursuri, cu un zâmbet nostalgic. N-au mai rămas mulţi dintre noi. Unii au părăsit ţara, alţii au părăsit viaţa.  

Privesc forografiile de la demonstraţiile de 23 august sau cea de la 1 Mai, când, înveşmântaţi în costume de epocă şi cu o pancartă mare pe care scria: TEATRUL NOSTRU, defilam prin centru şi pe faleza superioară, că aşa se cerea în acele timpuri. Petrecerile organizate după spectacole sau din turneele pe care le organiza regizorul, deplasările în judeţ ori în oraş la diferitele scene ale aşezămintelor culturale, cluburi, teatre şi case de cultură, erau de pomină. Ele făceau deliciul colectivului de actori şi ne unea ca într-o mare familie spirituală. Acolo se desfăşurau zilele de naştere, onomasticile, logodne, cununii, botezuri şi chiar înmormântări, sărbători religioase şi nu ne simţeam niciodată singuri. Interpretam poezii, monologuri, scheciuri, scenete, muzică, totul era o veselie continuă. Amintiri din teatru am suficiente, peripeţii şi farse făcute de colegi, aş putea scrie nu ştiu câte cărţi. Poate că voi şi scrie. Măcar atât să rămână, mărturie la cumpăna veacurilor, că a existat o trupă de actori amatori, care jucau teatru de amorul artei şi nu pentru bani. În cei peste 30 de ani de teatru, de la începutul anilor ’70 s-au jucat sute de piese. Unele se mai joacă şi acum, cu alţi actori, tineri de această dată, care au luat locul celor care nu mai sunt. Aşa se întâmplă în viaţă: noi, cei din linia întâi ne retragem, să le facem loc celor care vin după noi. Pentru cine vrea să recunoască.  

Îmi amintesc despre un actor de la noi din trupă, Marin Gheorghiu-Mielu, juca formidabil, orice rol. Când a murit, în 1976, regizorul a avut ideea de a-i amenaja pe scena teatrului un décor dintr-o piesă şi i-au pus sicriul în scenă. Fiecare coleg a trecut pe acolo şi i-a adresat câteva cuvinte. Eu am scris “Şapte poeme pentru marea trecere”- îmi amintesc doar câteva versuri: “Nu ne mai eşti / copilul nostru cel mai bătrân/ acum / de când ai nemurit / de o mie de ori / pentru fiecare./ Obsesia / şi-a închis carapacea / peste frig”– dar mi-a fost aproape imposibil să le recit, fiindcă mă gâtuia plânsul. Cu chiu cu vai le-am spus, printre şiroaie de lacrimi. Colegii au înconjurat în convoi teatrul, cu nea Mielu în spinare, după care l-au dus la locul de odihnă. A fost foarte emoţionant. De la el ne-a rămas o bibliotecă uriaşă de cărţi de teatru şi multă documentaţie din viaţa lui actoricească de peste 70 de ani. Îmi amintesc ultima lui replică, în care eu îl întrebam:  

-De fapt, cine eşti dumneata?  

-Eu sunt un…om, spunea nea Mielu Gheorghiu – cel care ne făcea să râdem în hohote, cu glumele lui, avea câte o vorbă bună pentru fiecare. Jucase teatru în trupa lui Mazilu prin anii ’40, alături de tatăl meu care era şi el un fel de artist, a fost şi artist de circ, înghiţea săbii şi lua foc în gură, făcea jonglerii cu farfurii, mingi şi alte năzbâtii. Noi copiii, am deschis ochii în circ mai întâi, era foarte spectaculos, am văzut femeia cu barbă, pitici, motociclişti la zidul morţii, clauni muzicali, dresori de animale şi acrobaţi şi multe numere de iluzionism, când femei frumoase erau tăiate în două în lăzi special confecţionate. Fratele meu Ion a învăţat la circ tot felul de trucuri.  

Acum, doi-trei actori din vechea trupă de teatru, recunoscută pe plan naţional şi premiată la toate festivalurile de teatru, au rămas să continuie visul celor doi mari actori: Luchi şi Stela Temelie.  

Un vis care s-a consumat şi care a luat sfârşit pentru mine, după anii ’90, când trupa s-a transformat în teatru profesionist şi au jucat mai mult în turnee în ţară şi mai puţin în oraş. Au rămas cioburile de vitraliu prin care mai privesc rareori viaţa.  

Cât a fost adevărat, cât a fost inventat, doar marele regizor – Dumnezeu – ştie.  

30 decembrie 2012  

CEZARINA ADAMESCU  

Referinţă Bibliografică:
UN CONCLAV DE MONŞTRI SACRI - tabletă - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 730, Anul II, 30 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!