Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

UN CĂRTURAR DE RENUME - CONTEMPORAN CU EMINESCU - cronică la cartea lui Zanfir Ilie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

UN CĂRTURAR DE RENUME - CONTEMPORAN CU EMINESCU  

 

 

ZANFIR ILIE, FAŢETE ale publicistului şi memorialistului Vasile Alexandrescu Urechia, Antologie, Prefaţă, itinerar biografic şi selecţie de texte prof. dr. Zanfir Ilie, Editura AXIS LIBRI, Galaţi, 2013  

 

 

Consider că datoria civică şi morală a fiecărui cetăţean, locuitor al urbei de la Dunăre, este de a se informa despre marile personalităţi care şi-au înscris numele pe harta Galaţiului, într-un fel sau altul, în domeniul în care şi-au desfăşurat munca şi viaţa. A trece pe lângă un locaş, un monument de cultură sau artă, un obiectiv cultural, o instituţie importantă (muzeu de istorie, de ştiinţele naturii ş.a.) fără să ştii nimic despre ele, e o dovadă vădită de neglijenţă care certifică, pe lângă dezinteres şi un grad redus de cultură şi de spiritualitate.  

Nu e nevoie să fii mare specialist pentru a te informa. E de ajuns să doreşti acest lucru, să manifeşti acea sete de cunoaştere specifică omului cultivat, care aspiră, nu numai la realităţile pământene, dar şi la tot ceea ce e legat de suflet.  

Cel puţin reperele fundamentale care definesc şi amprentează profilul oraşului, al locului unde te-ai născut, trebuie cunoscute, apreciate, respectate. Măcar pentru strădania celor care şi-au pus munca, energia, talentul, în ele, în beneficiul urmaşilor.  

Cu atât mai mult trebuie respectaţi cei care s-au dedicat unor astfel de nobile ţeluri de a edifica spiritul uman.  

A nu şti că statuia lui Eminescu din parcul care-i poartă numele, este prima statuie a poetului, realizată de sculptorul Frederic Storck, dezvelită (premieră în ţară) în anul 1911, a nu şti nimic despre Castrul roman de la Tirighina, despre Biserica redută Precista, veche de câteva secole, care veghează strategic malul Dunării de la Mila 80, a nu te interesa despre istoria locului în care te-ai născut, este de neîngăduit pentru orice om de bună cuviinţă.  

Acestea sunt doar simple exemple.  

Un reper fundamental, cu impact cultural major în viaţa spirituală a Galaţiului este, desigur, Biblioteca Judeţeană „Vasile Alexandrescu Urechia”, numită astfel după acea personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX, aşezământ funcţionabil şi foarte accesibil, astăzi la cea mai înaltă cotă de interes, de către toate categoriile de consumatori de cultură: elevi, studenţi, adulţi şi persoane vârstnice.  

Marele cărturar Vasile Alexandrescu Urechia, contemporan cu Eminescu a făcut prima donaţie consistentă de carte aici, semnând în felul acesta, actul de naştere al prestigioasei Instituţii de cultură.  

Orice om care se respectă trebuie să-şi adauge la tezaurul său intelectual şi spiritual aceste date esenţiale.  

Rolul oamenilor de cultură contemporani este tocmai acela de a semnala, de a atrage atenţia asupra unui fenomen, persoană sau stare de fapt, care altfel, pot trece neobservate, din neglijenţă, nepăsare sau alte considerente. Nu avem dreptul să distrugem ceea ce au creat predecesorii pentru noi. A uita ori a neglija aceste aspecte, este echivalent cu a distruge.  

Selecţia atentă şi riguroasă a principalelor texte publicistice ce-l definesc pe acest spirit universal care a amprentat toate domeniile vieţii politice, sociale, culturale şi artistice româneşti din vremea sa, lăsând o moştenire imensă din care se nutresc şi astăzi, generaţii întregi de intelectuali – este evidentă şi e dovada peremptorie a unui profesionalism de înaltă clasă, a autorului antologiei, Zanfir Ilie, profesionalism care nu mai poate fi pus la îndoială şi aduce un imens serviciu consumatorilor de cultură, nu numai gălăţeni, dar, din toate colţurile României.  

O moştenire de preţ, valorificată astăzi, în toate valenţele ei gazetăreşti, publicistice, istorice, literare, dramaturgice, care ne confrmă o vocaţie polivalentă şi o predestinare.  

În istoria culturii şi civilizaţiei veacului al XIX-lea, numele lui Vasile Alexandrescu Urechia ar trebui scris cu litere aurite.  

În loc de aceasta, un număr neadmis de mare de români, nici măcar nu ştiu cine a fost şi în ce perioadă a trăit modernul cronicar român.  

Ca o recuperare valorică şi un act de justiţie reparatorie, directorul general al Instituţiei de cultură judeţeană care-i poartă cu cinste şi demnitate numele, prof. dr. Zanfir Ilie, după o aprofundare serioasă a cercetării vieţii şi operei publicistice şi memorialistice a cărturarului român, a semnat o pagină definitorie în istoria literaturii române, legată de rolul pe care marele om român l-a avut în procesul de ctitorire a României moderne, cu tot ce implică el.  

În toate domeniile în care şi-a adus prinosul de dăruire, Grigore Alexandrescu Urechia a strălucit, fiind chiar promotor al romanului românesc şi al dramaturgiei originale şi încercând să ridice renumele României printre cel al ţărilor civilizate din Europa. Cercetarea istoriei ţării, scoaterea la lumină a unor cronici şi izvoare româneşti, s-a concretizat pentru marele cărturar într-o istorie a românilor în 14 volume, document inestimabil, insuficient aprofundat de istoricii contemporani.  

În activitatea sa politică, s-a afirmat ca unul dintre cei mai activi unionişti, ca parlamentar, deputat şi senator de Galaţi şi Covurlui, fiind şi ministru cu funcţii şi portofolii importante.  

S-a raportat în toate aceste activităţi pe care şi le-a asumat cu responsabilitate şi la marile personalităţi politice din acea vreme: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Grigorie Vodă, dar şi culturale: Mihail Eminescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, cel care avea să-l numească pe Vasile Alexandrescu Urechia: „arhanghelul entuziasmului”, pentru dăruirea, pasiunea şi arderea lăuntrică ce l-au definit, nu numai în aceste mari domenii: istoria şi cultura, dar şi în treburile obşteşti, fiind ctitor al unor instituţii de prim rang: Ateneul Român (alături de Constantin Esarcu), Academia Română, înfiinţând biblioteci, muzee.  

Şi-a legat numele de istoria Bibliotecii Judeţene care-i poartă cu cinste numele şi mesajul profund umanist, şi denumirea sacră, aşa cum îi plăcea să o numească însuşi ctitorul ei: „biserică culturală în care naţiunea să-şi îndrepte conştiinţa şi să se ilumineze.” Această instituţie a început ca bibliotecă şcolară, inaugurată la 11 noiembrie 1890, la Liceul „Vasile Alecsandri” – o ctitorie de suflet emblematică pentru această parte de sud-est a ţării.  

Prin toate aceste strădanii, Vasile Alexandrescu Urechia s-a dovedit a fi un mare patriot umanist şi vizionar al propăşirii neamului.  

În Cuvânt înainte, autorul Zanfir Ilie îl numeşte cu deplin temei, un „cronicar al timpului său, descendent direct din stirpea lui Grigore Ureche şi deschizător de drumuri în presa românească a veacului al XIX-lea”.  

Autorul întreprinde un „Itinerar biografic” al acestei copleşitoare personalităţi române şi încearcă să aducă la lumină fragmente din opera sa publicistică şi memorialistică, pentru cunoaşterea gazetarului Vasile Alexandrescu Urechia şi să releve o altă faţetă a personalităţii sale plurivalente.  

O motivaţie de suflet a întocmirii acestei antologii este şi existenţa în colecţiile bibliotecii a unuia dintre cele mai importante documente, scrierea „La schitul Priponului”, datată 21 noiembrie 1901, cu o zi înainte de trecerea sa la cele veşnice, dovadă a pasiunii şi a spiritului de sacrificiu cu care acest om deosebit, mentor şi ctitor al Bibliotecii Judeţene din Galaţi, a înţeles să servească scrisul românesc până în ultima clipă.  

Poate că nu întâmplător, Vasile Alexandrescu Urechia îşi făcea debutul publicistic la 16 ani, în anul în care s-a născut Eminescu, cu versuri semnate Vasile Alexandrescu. Însă, pentru naraţiunea istorică, publicată în 1855, „Logofătul Baptiste Veleli”, în România Literară nr. 13-20, sub numele de V. Alisandrescu, el este socotit unul dintre „pionierii romanului românesc”.  

Zanfir Ilie subliniază aceste date fundamentale pentru evoluţia cărturarului român, pentru a reliefa rolul pe care l-a avut în cultura românească, în special în domeniul gazetăresc şi memorialistic.  

Autorul Antologiei de faţă prezintă şi un portret literar al cărturarului apărut în „Foaia Populară”, din 1 martie 1898, portret foarte bine realizat:  

„V. A. Urechia Cine nu’l cunoaşte? Toată lumea.  

Profesor universitar, vechiu aproape ca Universitatea, istoric de frunte, orator distins, parlamentar de elită.  

Inimă nu găseşti alta ca a lui Conu Vasile: cine l’a cunoscut de aproape în vre-o împrejurare nu l’a uitat. Are numai simpatii şi stime, numai prieteni şi protejaţi.  

Încet, încet, cu ochelarii pe nas, scoboară treptele Universităţei, cu ghiosdanul roşu sub subţioară. Acasă ajuns, se înfundă în vraful de cărţi şi hrisoave, în mormanul de note şi notiţe, cu care alcătuieşte monumentala sa operă istorică.  

Are însă şi d-sa o dragoste la bătrâneţe. Înclinare aprinsă, neînfrânată, către o ea, pentru care se ruinează, căci îi trimite tot ce agoniseşte...Biblioteca Urechia din Galaţi”.  

Aceste aspecte documentare, de o mare însemnătate pentru istoria culturii gălăţene, de la debut până în penultima zi a vieţii sale, aduc un spor de reverenţă pe care – urmaşii gălăţeni, prin activitatea neobosită desfăşurată la pupitrele Bibliotecii Judeţene de azi, fie cercetători, fie informaticieni, istoriografi, specialişti sau lucrători cu publicul, îl aduc mentorului, ctitorului, publicistului Vasile Alexandrescu Urechia, fără a cărui substanţială contribuţie, biblioteca nu s-ar fi înfiinţat.  

Dar şi un omagiu şi prilej de cinstire a memoriei sale, în toate împrejurările.  

O asemenea sferă de largă diversitate tematică a preocupărilor jurnalistice a lui Vasile Alexandrescu Urechia, îl situează drept unul dintre cei mai prolifici autori ai secolului al XIX-lea, în ceea ce priveşte publicistica literară şi cea social-politică.  

Capitolul Oameni şi fapte din trecut. Cum am făcut cunoştinţă cu M. Kogălniceanu – deschide seria articolelor publicistice din Antologia de faţă.  

Scrierile selectate conţin şi o oarecare notă de umor, dozat şi sănătos, specific românului, dar şi oarecare amănunte autobiografice.  

Vasile Alexandrescu Urechia relatează în această scriere, cu mare vervă, cum a făcut cunoştinţă „cu cei mai mari bărbaţi ai Moldovei” începând istorisirea cu domnitorul Gregorie Ghica.  

Stilul narativ este cursiv, spumos, interesant, vioi, dinamic, plin de neprevăzut şi deosebit de atractiv. N-ai zice că aceste texte sunt scrise acum un veac şi jumătate.  

De asemenea, limbajul este întrucâtva modern, păstrând grafia şi regulile de bază ale timpului. El împrumută şi limbajul poveştilor de altădată. Dar, relatările au şi suspans.  

Vasile Alexandrescu Urechia se dovedeşte a fi un bun povestitor care surprinde personajele în momentele lor dinamice, în ipostaze neaşteptate, şi le caracterizează în chip magistral. Unele relatări sunt amuzante, altele sunt hazoase de-a binelea.  

Emoţia cu care îl evocă pe cuconul Mihalache Kogălniceanu nu este transmisă spontan şi cititorului, ceea ce dă o notă de autenticitate scrierii:  

„Am avut de la 1849-50 multe alte izbânde, dar nici una n-a zguduit ca aceasta sufletul meu.  

Şi iată cum lui M. Kogălniceanu am datorit primul luminiş voios din calea, lung timp posomorâtă, a tinereţei mele.”  

Vasile Alexandrescu Urechia ironizează şi obiceiul acelor vremi, al profesorilor din Academia Mihăileană de a silui limba, după modelul latin. Scrierea e plină de umor (uneori negru) şi de fină ironie, ca şi în multe alte scrieri.  

Autorul încheie, de obicei, cu câte o pildă moralizatoare: „Aş voi să ştiu câţi şi care sunt bărbaţii de stat contimpurani, cari se fac pârghiile de ridicare a celor mici şi fără de sprijin?”  

Publicistul îşi declină intenţia de a însenina gândurile cititorilor cu unele anecdote, întâmplări amuzante din viaţa marilor personalităţi:  

„Nu-mi propun aicea să fac biografia serioasă pe cât şi greoaie, lungă pe cât şi plicticoasă, a oamenilor mari ai neamului românesc.  

Voi numai să crestez, la răboajele neuitărei, unele anecdote din viaţa lor, anecdote cari mai ieri încă erau povestite cu haz de contimpuranii lor, dar cari pe toată ziua se sting tot mai mult, cum se perde tot mai mult din auzul nostru sunetele unei muzici plăcute, care se depărtează de noi...  

Destul nevoile zilei ne posomorăsc, ne mohorăsc chipul...O notă mai voioasă va fi, gândesc, bine primită de cetitorii Vieţei” (Blagopoluşnie).  

De menţionat că, revista „Vieaţa” apărea sub direcţiunea Dlor A.Vlahuţă şi V.A.Urechia, după cum reiese din pagina de titlu, într-un număr din 28 noiembrie 1893).  

Sunt evocate în aceste scrieri personalităţi marcante ale culturii noastre: B.P.Haşdeu, C.Negruzzi, Vasile Alecsandri, D. Ralet ş.a.  

De asemenea, poetul Vasile Alexandrescu Urechia nu se dezminte în aceste povestiri, prin imagini-pastel, limbaj metaforic, unele figuri de stil.  

Autorul este şi un fin observator al fenomenului social şi politic al vremurilor în care trăia. În scrierile sale face unele descrieri de locuri, biserici şi chipuri de domnitori şi de ţărani români, intraţi în legendele locale.  

În Antologie sunt inserate şi câteva poezii care atestă iscusinţa versificării acestui autor, poezii în care, tema Unirii Principatelor Române este permanent prezentă.  

Însă scrierea cea mai reprezentativă a Antologiei este „Logofătul Baptiste Veleli. Episod istoric din secolul XVII”, care l-a situat pe Vasile Alexandrescu Urechia printre pionierii romanului românesc.  

Unele scrieri au parfum de poveste, începând în mod clasic, cu formulele consacrate: „...cică era odată în satul nostru un popă prea învăţat...” (Popa care ştie carte).  

Dar şi fraze din context, care amintesc de baladă, de doină şi de snoavele populare: „Şi iată, mări, că sosi ziua aceea” (Popa care ştie carte).  

Aceste povestiri au un farmec deosebit şi sunt citite şi azi cu plăcere.  

Limbajul modern, alternând cu arhaismele şi regionalismele care dau şi ele greutate scriiturii, fac din autor, un stăpân desăvârşit al artei condeiului vremii sale, uşor accesibil şi plăcut lecturii, astfel ca să încânte ochiul cititorului, chiar şi după un secol.  

Dar şi măiestria antologatorului este pe măsura modelului, fiindcă a ştiut să aleagă, din miile de pagini rămase, textele cele mai concludente, cele mai reprezentative, care să ilustreze, pe bună dreptate, acele tainice „Faţete ale publicistului şi memorialistului Vasile Alexandrescu Urechia”.  

 

 

CEZARINA ADAMESCU  

6 Februarie 2014  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
UN CĂRTURAR DE RENUME - CONTEMPORAN CU EMINESCU - cronică la cartea lui Zanfir Ilie Faţete ale publicistului şi memorialistului Vasile Alexandrescu Urechia (Cezarina Adamescu) / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1134, Anul IV, 07 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!