Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 224 din 12 august 2011        Toate Articolele Autorului

Un bistriţean cu studii la Sorbona - VASILE ŢÂRA:
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cutreierând cu nea Mitică printre amintiri, trăieşti alături de domnia sa fiecare întâmplare cu oameni de toate categoriile şi din diverse locuri; reuşeşte să-ţi trezească un viu interes şi energia-ţi creşte datorită adrenalinei. Toate amintirile sunt redate cu fidelitate şi cu atâta dragoste de oameni, încât te transpune întotdeauna cu uşurinţă în miezul întâmplărilor. 

Destine paralele 

Oamenii pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului au lăsat nealterată imaginea lor în memoria simpaticului nea Mitică, şi nu eraupuţini! Iar întâmplările ai căror protagonişti au fost, aşijderea. La una din întâlnirile noastre devenite de-acum obişnuite, mi-a spus cu zâmbetul pe buze că sunt câteva sute cei cu care intrase în contact pe parcursul interesantei lui vieţi din exil. Vreo 460! 

„Pe Vasile Ţâra – a început nea Mitică – l-am cunoscut la sârbi, în lagăr.Era un tip simpatic, comunicativ, având pe-acel „vino – ncoace” care te determina să-l ţii pe-aproape.Ne-am împrietenit de cum ne-am cunoscut – a continuat nostalgic partenerul meu de dialog - fiindcă Vasile ştia cu dibăcie să se facă plăcut şi reuşea să te cucerească fără nici o sforţare.” 

Nici ei doi nu ştiau pe atunci că le era hărăzit să parcurgă împreună aceeaşi traiectorie a vieţii lor, dincolo de frontierele României: se întâlniseră în Iugoslavia, au plecat în Italia şi un timp au rămas la Trieste, apoi în lagăr, la Torino; în anii ce-au urmat s-au reîntâlnit la Paris şi-n cele din urmă la Montreal, în Canada! 

„Da, eu semăn cu mama!” 

Vasile Ţâra era ardelean, se născuse pe plaiurile Transilvaniei de nord, într-un sat din Bistriţa Năsăud; provenea dintr-o familie de oameni harnici şi mai avea încă patru surori. 

Tatăl său, ca de altfel majoritatea bărbaţilor din această parte a Ardealului, se îndeletnicea cu lemnăritul. Şi astăzi în această zonă deosebit de frumoasă, cu munţi împăduriţi, cu codrii falnici se mai practică această meserie moştenită din tată-n fiu. 

„Dar lui Vasile-i plăceau cărţile!” mi-a spus nea Mitică şi a continuat să-mi povestească, cu lux de amănunte o serie de întâmplări petrecute în adolescenţa prietenului său. Tatăl lui Vasile Ţâra mergea din când în când să vândă lemne la oraş şi îl lua şi pe fecior cu el. De multe ori acesta refuza: munca la pădure, drumul, oboseala şi năravul prost al părintelui său îi displăceau - căci bea, şi ca şi cum n-ar fi fost destul, îl mai îmbia şi pe băiat cu băutură… „Eşti mă-ta gol!” – se răstea indignat tatăl către tânărul ce nu se lăsa atras de viciul său şi-l mai plesnea cu câte-o palmă peste cap – a spus zâmbind nea Mitică – dar fetele, surorile lui, culmea: de-abia aşteptau să meargă la oraş ca să mai tragă şi ele o duşcă!” 

Vasile era diferit. El iubea cărţile! Le răsfoia cu mare drag, simţind mirosul de cerneală şi desfătându-şi sufletul citind. „Da, eu seamăn cu mama! - spunea el trist şi totodată mândru - mamei îi place să citească iar dumitale-ţi place să bei!”. 

Mama lui Vasile era mereu în preajma cărţilor, citea ori de câte ori avea câte-un crâmpei de timp, pentru că nu era uşor pentru o femeie să se ocupe de gospodărie, să poarte grija soţului şi-a celor cinci copii ai lor şi Vasile a deprins de la ea dragostea de carte, de lectură. 

„Am trei elevi de excepţie dar sunt români, toţi trei!”  

Vasile Ţâra făcuse liceul maghiar şi era silitor, tot timpul situându-se printre cei mai buni elevi din clasă. Doi prieteni buni avea şi amândoi erau de la el din sat: Ion Baciu şi Irimie Moldovan, la fel de conştiincioşi ca el şi, ce ţi-e şi cu soarta asta, prieteni au rămas şi-au fost şi în exil tot împreună! 

„Îmi povestea Vasile că la liceu la ei venise odată un grof maghiar, care l-a întrebat pe directorul şcolii dacă îi poate recomanda vreun elev eminent care să-i mediteze copiii; răspunsul acestuia a fost scurt şi rapid: am trei! Şi groful i-a luat pe toţi trei!”, mi-a zâmbit nea Mitică şi a continuat să-şi deruleze captivantul film al amintirilor … „Dar sunt români, toţi trei”, i-a spus în şoaptă directorul. „Nici o problemă!” – a replicat groful şi i-a luat pe cei trei la el acasă. 

Acolo a învăţat Vasile Ţâra foarte multe lucruri. Şi-a îmbogăţit cultura generală pentru că groful avea o bibliotecă vastă cu cărţi în limba engleză, franceză, germană…un adevărat izvor de unde te puteai înfrupta din tainele cunoaşterii. 

De la meleaguri bistriţene, la universităţi occidentale! 

Cei trei prieteni au fost nedespărţiţi tot timpul, chiar şi în exil: au ajuns în Iugoslavia, apoi în Italia, Franţa şi în final la Montreal. 

Ion Baciu ajunsese un recunoscut profesor de matematică în Montreal, fiind cel mai renumit cadru didactic din provincia Quebec, Irimie Moldovan s-a specializat în informatică şi a fost omul care a instalat computere la principalele instituţii de stat din Montreal (primărie, spitale, etc.). Ambiţia şi rigurozitatea, munca şi seriozitatea, dar nu în cele din urmă şi şansa au fost mijloacele prin care şi-au văzut visul împlinit. „Apriga lor dorinţă de a deveni cineva!” mi-a spus nea Mitică. Vasile Ţâra şi-a luat licenţa în litere la Sorbona, în timp ce se afla în Franţa; vorbea franceza impecabil. 

Ascultându-l pe acest om în vreme ce-mi povestea despre prietenul său, îi observam mimica feţei, gesturile şi inflexiunile vocii, simţeam în ele doar admiraţie şi o reală mândrie: mândria şi bucuria de a-l fi cunoscut pe Vasile Ţâra. 

Mai multă lume scrie decât citeşte! 

Nea Mitică şi-a amintit că l-a vizitat pe Vasile Ţâra, pe când locuia la Saint Gervais, în Franţa. Era împreună cu alţi trei profesori francezi şi discutau despre diverse lucruri, toţi deţineau cunoştinţe vaste de cultură generală. „Era acest Vasile Ţâra un om foarte cult şi se putea vorbi cu el ore întregi, era documentat, citise mult! - mi-a spus nea Mitică la modul admirativ - continuând apoi povestea. Unul dintre colegii săi, profesori i-a spus mirat: Vasile, tu vorbeşti perfect franceza! Iar el a răspuns : Mi-a luat trei ani ca să o învăţ bine şi-apoi alţi doi să pot să scriu la nivel academic”.  

Văzând câte ştie şi cât este de recunoscut în domeniul său, nea Mitică l-a întrebat mereu de ce nu scrie o carte. Ştiţi care a fost răspunsul său ? „Giovanni Papini a spus că mai multă lume scrie decât citeşte!” Nu ştia probabil, sau nu voia să ia în consideraţie proverbul latin: „Qui scribit, bis legit(Cine scrie, citeşte de douăori)”.Oricum, am înţeles că era un erudit de excepţie, un om deosebit. 

„S-a căsătorit cu o asiatică cu sânge albastru, fiică de şef de stat - Vietnam sau Indochina, nu mai ţin bine minte!” – a încheiat prietenul meu istorisirea despre Vasile Ţâra şi în ochii săi am putut citi cu uşurinţă mulţumirea, dar totodată şi nostalgia acelor vremuri… 

Istorisirea vieţii lui, ce prindea contur în discuţiile mele cu nea Mitică, incitantă şi plină de personaje şi personalităţi captivante îmi stârnea curiozitatea la fiecare întâlnire pe care o aveam cu neobositul povestitor al întâmplărilor adevărate şi pline de inedit, determinându-mă astfel ca zile şi nopţi în şir să-i răsfoiesc însemnările ce mi le încredinţase. Şi din ele se putea vedea că iubea cărţile enorm, prietenul meu octogenar! 

Am citit într-una din notiţele sale, despre felul cum îl caracterizase soţia sa, doamna Nicole, într-o discuţie hazlie cu un prieten de-al lor italian ce-i sugerase acesteia să scrie despre nea Mitică. Glumind şi râzând din toată inima, doamna Nicole, amintindu-şi de începuturile vieţii lor de cuplu, i-a răspuns,: „Ce vrei să scriu? Că am cunoscut un om fără somn, un om care putea să facă singur 25-30 de camere de hotel pe zi, care citeşte 7-10 ore şi nu-l doare capul? Un om care poate mânca lapte acru cu castraveţi şi care când îşi pune ceva în cap nu se lasă până n-o scoate la capăt sau - cum spune domnul Petra - câteodată le înţelege pe toate pe dos? Să scriu că am dormit separat, ca prinţii, fiecare în camera lui, căci cine putea să doarmă lângă un om care aprindea lumina de 30 de ori pe noapte şi avea în jurul lui cărţi ce mai cădeau şi pe jos?”  

Şi pentru mine s-a făcut lumină şi-am reuşit să desluşesc mai bine taina prieteniei ce s-a născut între cei doi. Mitică şi Vasile: aveau un lucru deosebit în comun: erau părtaşi la aceeaşi dragoste - amândoi iubeau nespus de mult CĂRŢILE! 

 

Referinţă Bibliografică:
Un bistriţean cu studii la Sorbona - VASILE ŢÂRA: Da, eu semăn cu mama, îmi plac cărţile! / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 224, Anul I, 12 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!