Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Un alt punct interior
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Eu nu am nostalgia vârstei de 20 de ani. E vârsta de care nu mi-aş aminti deloc, dacă s-ar putea. Nu ar fi nicio nenorocire dacă aş uita şi anii de după douăzeci. Am făcut doar mărunţişuri apoi – multe lucruri care să-mi omoare timpul, ca să pot să uit. Nu mi-am ocupat chiar tot timpul, aşa că n-am reuşit să uit tot. Sufletul meu a rămas îngheţat în acea vară. Am crezut în zadar într-o a doua, o a treia şansă. Când eşti tânăr, îţi închipui că orice-ar fi, ţi se mai dă o şansă. Nu oricui i se întâmplă asta.  

Eram studentă în anul al II-lea la filologie şi mă simţeam la un pas de fericire. Băiatul pe care îl iubeam, student la medicină, tocmai mă ceruse în căsătorie în urmă cu două săptămâni. Părinţii lui veniseră special pentru asta în Timişoara. Hotărâseră să organizeze nunta noastră în oraşul lor, de pe malul Dunării, unde tatăl băiatului era şeful de cabinet al primului secretar şi se simţea obligat să invite foarte multe persoane din anturajul său. Părinţii mei erau onoraţi să devină cuscrii unor oameni suspuşi, care mă primiseră cu multă bunăvoinţă în cercul lor exclusivist. Plutea entuziasmul în aer. Abia aşteptam să se termine sesiunea, pentru a participa la pregătirile de nuntă. Întorcându-mă într-o seară de la facultate prin Parcul rozelor, mi-am văzut iubitul plimbându-se de mână cu o altă fată. Inima mi-a stat în loc. Mi s-au muiat picioarele. Mi-au dat lacrimile. Au trecut chiar pe lângă mine.  

  • Servus, mi-a spus, privindu-mă stăruitor în ochi ca să-mi închidă gura. Acum sunt ocupat, vorbim altă dată, mi-a şuierat printre dinţi, dându-mi de înţeles că e mult mai bine să tac, să nu-i fac o scenă. Am urlat de durere. Un urlet cum niciodată nu mi-a mai ieşit din piept. Nu-mi puteam închide gura. Dar n-a întors capul. Nu s-a oprit. O doamnă care a văzut ce s-a întâmplat, m-a luat de braţ şi m-a aşezat pe o bancă. Gemeam. Simţeam că mor.  

  • Eşti atât de tânără şi de frumoasă... Dă-l dracului, mă auzi?, dă-l dracului! Aşa-s bărbaţii, nu se mai satură... Uită-l până mâine dimineaţă, nesimţitul dracului!!! Eşti la prima decepţie în dragoste?! Hai plângi! Dacă plângi, te mai uşurezi... Plângi, dară...  

    A doua zi m-a aşteptat seara la facultate. Îi zvâcneau muşchii de sub tâmple şi cu pumnul drept se lovea în palma stângă. Nu m-a sărutat când m-a văzut. Era plin de dispreţ.  

  • Te-ai purtat ca o pieţăreasă... Ai urlat ca o imbecilă.  

  • Iartă-mă, nu m-am putut abţine.  

  • Ah, deci tu voiai exclusivitate!... Nu-ţi ajunge că te iau de nevastă?! Că nu te las să te faci de râs cu burta la gură?!  

  • Credeam că mă iubeşti...  

  • Cine să mai iubească o isterică?!!!  

    Nici eu nu-l mai iubeam după o noapte de gânduri negre. După un potop de lacrimi. Formidabil cât de repede se poate stinge flacăra inimii...  

  • Aranjează-mi un avort şi terminăm totul aici.  

  • Ţi-am aranjat o nuntă, dacă nu mă înşel...  

  • E ultimul serviciu ce mi-l faci.  

    După obiceiul locului, mama mirelui mi-a comandat rochia de mireasă. O rochie cu crinolină, cu umeraşe, închisă pe gât, care nu mi se potrivea defel. Mie îmi era, oricum, lehamite de balul ăsta mascat. O mare de oameni necunoscuţi stăteau pe treptele unei clădiri vechi, în aşteptarea noastră. Am fost prezentată mărimilor oraşului, am dat mâna cu atâta lume şi am împărţit atâtea zâmbete convenţionale, încât mi s-a făcut rău. Abia mă mai ţineam pe picioare. El a rămas puţin în urma mea în timp ce urcam scările. M-a călcat pe rochie. Am căzut. Am ţipat.  

  • Aoleu, semn rău! am auzit de undeva din spate.  

  • Te-mpiedici şi cazi ca o vacă!!! ţipă el la mine.  

I-am văzut mamei ochii plini de milă. M-am ridicat aproape singură şi mi-am continuat drumul. Până în faţa primarului, care ne-a făcut onoarea să vină să ne cunune personal. De.o parte şi de alta s-au aşezat naşii. Lângă naşul nostru stătea mama. Avea o umbră pe faţă.  

  • Cetăţene..., de bună voie şi nesilit de nimeni, o iei în căsătorie pe cetăţeana...?  

  • DA! Râsete. Un cor de râsete.  

  • Ia mai zi o dată, că-i pentru o viaţă întreagă!!!  

  • DA!!! Urmară şi mai puternice hohote de râs. Primarul a aşteptat să se calmeze lumea, interesat să mai tragă de timp. Tremuram ca o frunză. Era rândul meu:  

  • Cetăţeană..., de bună voie şi nesilită de nimeni, îl iei în căsătorie pe cetăţeanul?  

  • Nu, am răspuns gâtuită. Rumoare.  

  • Vă menţineţi ce aţi spus?  

  • Am spus „nu”. S-a făcut linişte deplină.  

  • Întrucât procedurile nu au fost îndeplinite, neavând consimţământul ambelor părţi, nu putem încheia această căsătorie. Tata m-a luat pe după umeri şi am ieşit fugind din sală. Mama mergea în dreptul meu cu capul sus. „Bravo!!!” mi-a şoptit la ureche. În sufletul meu era o tonă de chinină. Susţinerea părinţilor însă era cel mai mare cadou pe care îl puteam primi. La câteva zile după aceea au început sângerările. M-am internat în spital. N-a fost chip să-mi salveze nimeni copilul. Am aflat după chiuretaj că ar fi fost o fetiţă. El nu m-a căutat niciodată ca să întrebe ce s-a întâmplat cu ea. Au trecut anii, dar inima mea nu s-a mai dezgheţat...  

 

Referinţă Bibliografică:
Un alt punct interior / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!