Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Elisabeta Iosif         Publicat în: Ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

ULTIMUL TRANDAFIR cronică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ELISABETA IOSIF 
  
Cronică 
  
ULTIMUL TRANDAFIR sau metafora lumii, ca o roată a vieţii 
  
Instituind un mod de a cugeta asupra a tot ceea ce ne înconjoară, ajungând la tulburătoarea metaforă a gândului, VIOREL GONGU transpune în noua sa carte de poeme, „Ultimul trandafir” acea idee a lumii ca o sferă, care se rostogoleşte ca roata vieţii, simbolul duratei. În literatură apare frecvent metafora – lumea roată – element, care la Mircea Eliade simbolizează timpul care macină viaţa.  
  
Volumul se deschide cu poezia Sfera – reprezentând poeme cu formă fixă, „glossa sferei” . Poezia poartă simbolul „întregului ceresc – pământesc” şi se exprimă în cuplul cub-sferă „Cosmogonie expusă de Platon în Timaios, înfăţişând Universul sub forma unei sfere, figură geometrică, incluzând în sine toate figurile” (Jean Chevalier), în forma sa fixă de glosă: Azi sfera ta nu este nici elipsă, / Nu e nici prismă, cub sau piramidă, / E-un amalgam ce-n el ar vrea să -nchidă / Tot ce-a închis şi tot ce are lipsă.” Asocierea cu sfera ar putea fi asemănătoare aceleia întâlnite în Banchetul lui Platon. În poem, iubirea este dramatică, un joc al sorţii, o repetiţie în care simbolic emanaţiile sferei declanşează un eveniment dramatic. În perturbarea vieţii, doar iubita este „ o doamnă”, imaginată perfect , concepută ca o sferă, cu multă frumuseţe, ca în „glossa alternanţei” : Avem trecut şi asta nu-i o vină/ Să ne iubim în sfera Yin şi Yang, / O doamnă cu-n golan fără de rang,/ Ne sprijinim când drumul se înclină (Două cârje), restabilind într-un final echilibrul cosmic al iubirii, când intervine sprijinul principiului yang (masculin, lumină), dominat de principiul yin (feminin), împlinindu-se nunta rituală, luna seducându-l pe soare. Cele două astre se unesc în iubire, moment când nu lipsesc personajele mitice, invocând-o, pentru a-l reţine prin farmece, pe Circe, în glossa nopţii – Ce cale lungă – Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine/ Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.” Poetul vede însă, limitele în care acţionează timpul iubirii „În spaţiul limitat al unei sfere,/ Ce cale lungă-i între azi şi mâine”! Incantaţiile devin magice în Cerul deznoadă ploaia , o metaforă cu echivalent cosmologic: „Mă simt captiv, pe umeri port cojile de lună,/ În pumni simt pulsul lumii, în teaca de hanger./ Azi beduinul mândru, ca şoimul lui, stingher,/ Îşi are numai calul şi-n valea de sub dună, / Cerul deznoadă ploaia, cu palme de eter”. Deşi ploaia înseamnă şi un dar al zeilor cu dublu sens – material şi spiritual, poetul se simte captiv „Sunt condamnat la vise, la temeri grănicer”, o tristeţe filozofică, „în pumni simt pulsul lumii” , o iubire cu fior în sens baudelairian. În schimb, în – glossa albatrosului – Treceri de lună , optimismul devine minulescian, simbolizând periodicitatea şi reînnoirea, luna fiind astrul care creşte, descreşte şi dispare – în roata lumii – „un albatros îmi moare în odaie cu fiecare trecere de lună” dar sugerează în acelaşi timp şi revenirea. Lunatică este şi iubirea care ignoră aparenţele înşelătoare ale lumii, în poemul „Orbire” , unde intervine simbolismul orbului, legat de experienţele iniţiatice şi de intervenţia de salvare a zeilor, dăruind vederea aceluia care iubeşte. Iubirea devine stăpână a luminii, alegorie prin care Homer orb a devenit simbolul poetului itinerant: „Ce se prefiră-n lacrima din noi?/ Găsi-vom oare candida sorginte?/De-atâta dor, tăcut cu drag în doi, Eu am orbit, tu numai ai cuvinte”.  
  
Semn al unirii, cinci, după pitagoraieni este număr nupţial, „Al cincilea anotimp” este glossa numărului speranţei, al renaşterii naturii, un simbol al armoniei şi al inimii: „Cu gloanţe verzi va ninge, ai primăverii fluturi, / Din mugurii prin care un călăreţ, pedestru/ Se-agaţă printre ramuri, înjunghiind săruturi,/ Mirări de ciută, care înoată-n primul estru.” Revine scurgerea vremii eterne din „roata vieţii” şi în „Clepsidra” , glossa, care semnifică posibila răsturnare a timpului „Din glosse în scurgeri de ape/ Prin mine se rup în secunde/ Clepsidre lichide şi-n unde/ Vin norii uscaţi să se-adape.”  
  
Tot în „dogmă” fixă, poezia cu formă prozodică – Sonetul – reia într-un alt capitol tema iubirii, cu o melancolie romantică, amintind de tristeţea solitară din poemele lui Grigore Alexandrescu, de influenţă franceză, ca în „Sonet de iarnă”: Gândesc la prima mea iubire,/ Pe banca udă de sub nuc/ Şi în a mea închipuire/ Fantasma dragă readuc.” Tema ploii revine în Sonetul miresei bătrâne: „ S-audă în al ploilor cadenţe/ Chemarea lui ca-n vremea juvenilă”. Dar şi ideea nopţii reapare, de data aceasta prinzând culoare: „Ce neagră-i noaptea ta albastră” (Sonetul singurătăţii). Muzical şi colorat este şi Sonetul bunicii:” Spre rădăcini se frânge lin otava/ Visând verzui la foşnetul de coasă,/ Măceşul gol îşi saltă arhitrava/ Cu măciulii roşcate, lângă casă”, la fel ca şi „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaş mugeşte marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbuşeşte frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben parcă nu se-ndură/ să fie haină pentru noua pită. 
  
Poemele care au haină de haiku, aflate sub capitolul „Stampe” , devin uneori mini poeme ca în Şatra sau Triptic: Fulger sângeriu/ taie ultima rază/ un nou început.  
  
O temă interesantă este cea a pescarului. În literatura noastră condiţia pescarului sugerează confruntarea forţelor ascunse, pescarul fiind învins de chemarea originilor ancestrale (Vasile Voiculescu) sau e chemat de peştele, uneori, simbol al instinctualităţii ca în haiku-ul Somon : „somon în soare/prag de piatră şi apă/ o nouă viaţă” ca şi în Pescarii „lumină-n apus/pescarii se-ntorc din larg/ pe ţărm un copil”. Nu lipseşte peştele , ca simbol al senzualităţii : „Peşti şi stele” Ape sticloase/ peştii privesc la stele/ sălcii căzute. 
  
Dar peştele este şi simbolul apei în care vieţuieşte. Să nu uităm că Hristos e reprezentat de un pescar, creştinii fiind „ consideraţi peşti şi pentru că apa Botezului este elementul lor natural şi instrumentul regenerării lor, peştele călăuzind Arca bisericească” (Jean Chevalier – Dicţionar de simboluri). De aceea pagina care încheie volumul mi s-a părut simbolică, apropiată acestei teme, prin spiritualizare, fiind semnificativă şi prin cele două titluri : Crăciun – Muget în staul/ Steaua cu coadă pe cer/ Isus se naşte” şi Magii „Magii cu daruri/ mama cu pruncul la sân/ Dumnezeire”. 
  
Elisabeta IOSIF 
  
Martie, 2012 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ULTIMUL TRANDAFIR cronică / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!