Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

TRISTAN TZARA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TRISTAN TZARA 
  
Tristan Tzara, pe numele său adevărat Samuel Rosenstock, se naşte la 16 aprilie 1896 la Moineşti, ca fiu a lui Philip şi al Emiliei. Urmează cursurile şcolii primare din localitatea natală. În 1912, elev la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, fondează aici, în compania lui Ion Vinea şi Marcel Iancu, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski şi ajutorul lui Iosif Iser, revista „Simbolul”, în care sunt publicate primele sale poeme semnate S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu în Tristan Ruia şi în final Tristan Tzara. La terminarea liceului, pleacă la Zurich în Elveţia lăsând o parte din poemele româneşti lui Ion Vinea, care le va publica în revistele conduse de el. În „Chemarea” (1915) apare, pentru prima oară, semnătura T. Tzara. „Tristan” nu e ales pentru rezonanţa particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referinţă importantă pentru simboliştii care l-au influenţat puternic pe tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soţia lui Ilarie Voronca şi sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în ţară". 
  
În acelaşi an, în Zurich , la cafeneaua „Terasa”, cuvântul „DADA” este găsit, cu ajutorul unui cuţit de tăiat hârtie, aşezat între paginile unui dicţionar Larousse . La 14 iulie 1916, Tzara lansează primul său manifest şi îşi defineşte noua estetică. Colecţia “DADA” se deschide cu: „Prima aventură cerească a domnului Antipyrine”. 
  
În iulie 1917, apare revista „DADA”, condusă de Tzara şi care va cuprinde 7 numere. 
  
Ulterior, se stabileşte la Paris unde este student la „Facultatea de Stiinţe” şi membru al „Asociaţiei Studenţilor Români din Franţa”.  
  
Din martie 1919, odată cu Tristan Tzara, mişcarea se mută la Paris, unde se întâlneşte cu scriitorii din grupul mişcării suprarealiste Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vach . Mulţi dadaişti publică în revista lui Francis Picabia „391” (înfiinţată la Barcelona în 1917, transplantată la New York, Zurich, apoi la Paris). În revistă apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Rene Magritt, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Phillipe Soupault, Tristan Tzara, Edgar Varese etc. 
  
Se reiau spectacolele de scandal şi în luna mai a anului 1921 se regizează procesul intentat lui M. Barrès acuzat de „delict împotriva securităţii spiritului”. După ce în 1921 Picabia se separase de mişcare, în 1922 se produce ruptura între dadaism şi grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. 
  
Dadaismul supravieţuieşte încă datorită aproape exclusiv personalităţii lui Tzara şi – ca o variantă – lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendinţe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” şi „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” – George Călinescu), făcând din arbitrar şi din hazard principii ale creaţiei (Tristan Tzara: „Luaţi un jurnal, luaţi o pereche de foarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiecare cuvânt, puneţi totul într-un sac, mişcaţi...”). 
  
Principiile teoretice nu sunt aplicate, însă, cu toată stricteţea. Iată de exemplu câteva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp (cunoscut mai ales ca sculptor): „Le père s'est pendu/ la place de la pendule/ La mère est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet /Tou les trois suivent/ le tic-tac de père”. Dincolo de nihilismul şi de enormităţiile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledând pentru o libertate absolută promovând invenţii plastice şi verbale adesea seducătoare care au lărgit investigaţia artistică şi a creat o atmosferă propice pentru îndrăzneală şi experienţe uluitoare. 
  
În România, dadaismul este vizibil, parţial, în unele producţii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate în reviste de avangardă precum: „Unu”, „Contimporanul”, „Integral”, „Punct”, „75 H.P.”, unde alături de elemente suprarealiste se recunosc şi cele futuriste. Caracteristica mişcării româneşti de avangardă literară este chiar eclectismul. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Saşa Pană. 
  
Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: La Première Aventure celeste de Monsieur Antipyrine (1916) şi Vingt-cinq poèmes (1918), respectiv manifestele mişcării: Sept manifestes Dada (1924). 
  
În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism şi distrugere, intră în activităţile mai constructive ale Suprarealismului. Şi-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul. Ani mai târziu (1936), împreună cu Louis Aragon şi Roger Caillois, Tristan Tzara fondează „Grupul de studii pentru fenomenologia umană” care publică revista „Inchiziţia”. 
  
Intră în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetăţean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică. 
  
În 1944/1945, la Toulouse, este ales preşedinte al „Centrului Intelectualilor” şi conduce „Emisiunea literară a Rezistenţei”. Contribuie la fondarea „Institutului de Studii Occidentale”. 
  
Aventurile lui politice îl vor apropia de fiinţele umane şi gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă şi uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiţiei umane. 
  
La 25 decembrie 1963, Tristan Tzara moare la Paris, pe strada Lille şi va fi înhumat în Cimetière de Montparnasse. 
  
La Moineşti există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru. 
  
În onoarea sa, monetăria oraşului Paris a bătut o medalie cu efigia lui Tristan Tzara, omagiatul fiind prezentat ca „Sfinx al unei legendare blandeţi” în epoca de ascensiune a dadaismului. Iar la Moineşti, în noiembrie 1991, este dezvelită placa memorială „Tristan Tzara”, efigia scriitorului, şi este inaugurată librăria „Tristan Tzara”. 
  
________________ 
  
Bibliografie: 
  
1. Cotidianul „Evenimentul” din 10.03.2003 
  
2. „ Tristan Tzara sau A patra dimensiune a poeziei secolului XX” ( Moineşti, 16.11.1991 – pg. 6, 10, 15-21) 
  
3. Primele poeme. Insurecţia de la Zurich, Cartea Românească, Bucureşti, 1971 (ediţie mult adăugită, îngrijită şi postfaţată de Saşa Pană; postum) 
  
4. Şapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers, Bucureşti, 1996 (traduceri, prefaţă şi note de Ion Pop; postum) 
  
5. Vingt cinq poemes = Douăzeci şi cinci de poeme, Editura Vinea, Bucureşti, 1998 (prefaţă de Nicolae Ţone şi traduceri de Nicolae Ţone, Serge Fauchereau, Laurenţiu Ulici, Pierre Mazars şi Marin Sorescu; postum) 
  
George Baciu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
TRISTAN TZARA / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!