Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Trimis in Numele Domnului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
octavian_lupu@yahoo.com

 

Este un lucru de dorit să vorbeşti în Numele Domnului? Ar trebui să ne rugăm pentru a fi aleşi a prezenta mesajul lui Dumnezeu înaintea acestei lumi? Sau dimpotrivă, trebuie să ne temem, să evităm pe cât posibil un astfel de mandat? Pentru a avea un răspuns autentic la aceste întrebări vom analiza cazul profetului Isaia, care a avut de prezentat un mesaj incomod pentru cei în mijlocul căruia trăia, lucru care însă nu l-a descurajat, ci dimpotrivă i-a dat imbold să meargă mai departe în a ne oferi o perspectivă ce ne conduce până la sfârşitul timpului. 
  
Vom începe prin a urmări modul în care profetul Isaia a primit autoritatea din partea lui Dumnezeu pentru a merge în Numele Său şi a predica mesajul întoarcerii la adevărata închinare Isaia 6:1-5: 
1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. 3 Strigau unul la altul, şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui! 4 Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. 5 Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!  
  
1.     De ce i-a fost teamă profetului Isaia de faptul că a văzut pe Dumnezeu stând în Templul Său? Este ceva rău să ai o astfel de viziune a slavei Celui Prea Înalt? 
Viziunea primită de către profetul Isaia redă anumite detalii ce ne trimit la descrierea compartimentului cel mai important din tot ansamblul Templului de la Ierusalim, şi anume a Sfintei Sfintelor. Ştim bine, că nici măcar marele preot, ce oficia o dată pe an o slujbă de curăţire în acest loc, nu avea voie să privească slava lui Dumnezeu, ce se descoperea între heruvimii dispuşi deasupra chivotului legământului. Isaia era conştient de acest lucru, şi de aceea a fost umplut de groază, că va muri. 
  
2.     Dar Dumnezeu vrea să ne ia viaţa atunci când ne oferă o astfel de viziune? Să ne fie teamă să primim o descoperire pe care El doreşte să ne-o ofere? 
În mod clar, nu este un lucru simplu să stai cu faţa descoperită înaintea lui Dumnezeu şi să vezi mărirea Sa. Aceasta este pe de o parte o onoare deosebită, rezervată celor ce I se închină în sfinţenie şi adevăr, iar pe de altă parte, descoperirea slavei poate avea şi înţelesul revărsării mâniei peste cei ce refuză să se supună autorităţii Sale, lucru ce se va întâmpla cu siguranţă la sfârşitul istoriei. În cazul de faţă, Isaia a primit onoarea de a vedea pe Dumnezeu şi de a trăi, un privilegiu rezervat numai celor sfinţi. 
  
3.     Ce înseamnă această „zguduire a uşiorilor Templului” datorită glasului îngerilor care Îl lăudau pe Dumnezeu? 
Cântecul de slavă al îngerilor, redat în limba greacă prin cuvântul „doxologie”, sau cântare de laudă, ne conturează imaginea unui Dumnezeu de o sfinţenie deosebită. Înţelesul acestei triple sfinţenii are un sens absolut, ce se poate aplica numai în dreptul lui Dumnezeu. Sfinţenia, cu un înţeles direct, se aplică oricărei fiinţe necăzute în păcat, inclusiv omului în starea sa nevinovată. Dubla sfinţenie, aşa cum este redată chiar prin numele de „Sfânta Sfintelor”, indică un superlativ, adică cea mai înaltă sfinţenie, fapt ce reda descoperirea pe care Dumnezeu o realiza în acel loc. Dar tripla sfinţenie, reprezintă ceva inimaginabil, sursa a tot ce se poate numi sfânt, izvor al supremei descoperiri a lui Dumnezeu, ce întrece în mod infinit tot ce ne-am putea imagina sau gândi despre El. 
  
4.     Putem şi noi să ne alăturăm îngerilor în a cânta despre sfinţenia lui Dumnezeu? Cum se poate realiza acest lucru în mod constant, nu numai la ocazii speciale? 
Cântarea îngerilor nu reprezintă altceva decât o invitaţie de a ne alătura pentru ca Dumnezeu să fie slăvit şi pe pământ, aşa cum este dealtfel lăudat şi în ceruri. Nu este vorba doar de ocazii speciale, cum ar fi întrunirile de închinare, în fond Isaia nu asista la nici un fel de serviciu divin oficiat de vreun om, ci de tot timpul vieţii noastre, cu accent asupra momentelor de studiu personal şi de rugăciune. Dacă ar fi să conturez o idee, care să rămână în memoria celor care citesc acest fragment biblic, atunci ar fi aceea de a oferi cât mai multe ocazii de a-L lăuda pe Dumnezeu, în mod special prin studiu, meditaţie şi rugăciune, fapt ce se continuă printr-o continuă exprimare prin cuvinte şi fapte de-a lungul întregii vieţi. Nu ar fi frumoasă o astfel de viaţă? 
  
Să revenim acum la reacţia pe care a avut-o profetul Isaia în momentul în care a realizat ce se întâmplă, Isaia 6:5: 
5 Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! 
  
5.     Ce înseamnă această expresie a lui Isaia: „sunt un om cu buze necurate”? La ce anume se referă? 
Conştiinţa „buzelor necurate” la care se referă Isaia, apare în contrast cu capacitatea de a-L lăuda pe Dumnezeu a fiinţelor cereşti. În starea noastră căzută, noi am pierdut capacitatea de a exprima laudă la adresa lui Dumnezeu, iar vorbirea noastră a fost contaminată cu expresii ale răului, ce locuieşte în inimă. Condiţia „buzelor necurate” nu este uşor de depăşit, ba chiar am putea spune că prin intermediul vorbirii se propagă cele mai nelegiuite lucruri pe acest pământ. Demn de remarcat este faptul, că dacă nu ar fi ascultat cântarea îngerilor, Isaia nu ar fi devenit conştient pentru sine de această realitate. 
  
6.     Dar este uşor să locuieşti în mijlocul unui „popor cu buze necurate”? Ce înseamnă acest lucru? 
„Poporul cu buze necurate” este un simbol pentru lumea în care trăim, în care exprimarea răului constituie o practică în societate, familie şi chiar în viaţa personală. Să ne uităm la ce se scrie în ziare şi reviste, la ce se difuzează pe canalele de radio sau televiziune, la ce se propagă prin Internet, sau orice altă formă de comunicaţii mass-media, şi vom vedea că totul este nu numai contaminat, ci monopolizat de exprimarea răului, a necurăţiei. Cu siguranţă, că nu este uşor să trăieşti într-o astfel de lume, mai ales după ce ai dobândit percepţia corectă asupra păcatului şi ai învăţat să asculţi glasul de laudă al îngerilor din paginile Sfintelor Scripturi. 
  
Să vedem mai departe ce a făcut Dumnezeu pentru a răspunde simţământului de nevrednicie experimentat de Isaia în acele clipe, Isaia 6:6-7: 
6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura cu el, şi a zis: Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit! 
  
7.     Cum s-a realizat această „ispăşire”, sau înlăturare, a simţământului de vinovăţie care îl copleşea pe profet? Cum se aplică această procedură la noi? 
Ispăşirea la care se face referinţă are în vedere îndepărtarea nelegiuirii, a vinovăţiei, şi implicit a „vorbirii necurate”. Înţelegem că Dumnezeu a prevăzut mijloace pentru a da la o parte vorbirea necurată din vieţile noastre, prin intermediul unui serviciu divin oficiat chiar în prezenţa Sa, de către fiinţele cereşti. De fapt, este vorba de slujirea fiinţelor cereşti din Templul din ceruri, înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, lucru ce a fost simbolizat prin ritualurile de la templul din Ierusalim. În cazul nostru, vorbirea necurată este îndepărtată prin contemplarea lucrurilor spirituale, cereşti, aşa cum au fost ele exemplificate în viaţa lui Hristos, a oamenilor sfinţi, dar deopotrivă prin percepţia lucrării de Mare Preot pe care Domnul Isus o realizează în Templul din ceruri. 
8.     De unde provenea acel cărbune? Ce legătura avea cu slujirea ce se realiza în Templu înaintea lui Dumnezeu, prin care păcatele erau înlăturate „prin iertare divină” de la cei ce se închinau? 
Cărbunele aplicat pe buzele necurate ale profetului provenea de la focul ce ardea pe altarul de aur, pe care se ardea tămâie aromată înaintea Domnului. În primul rând, acest foc era adus din afara clădirii Templului, mai precis de pe altarul de jertfă, care era dispus înaintea acesteia. Altarul de aur nu era destinat aducerii de jertfe, ci doar pentru arderea de tămâie aromată înaintea lui Dumnezeu, împreună cu mijlocirea pe care o făcea preotul pentru popor. Scopul acestei slujiri din interiorul templului era cel de a înlătura păcatele închinătorilor, implorând îndurarea divină, în baza jertfei aduse în afara templului şi a rugăciunilor de mijlocire înălţate în interior. Acel cărbune înseamnă pentru noi aplicarea meritelor jertfei Domnului Hristos, jertfă realizată în afara Templului ceresc, adică aici pe pământ, dar care ne este împărtăşită prin mijlocirea din ceruri, realizată înaintea lui Dumnezeu. 
  
Să urmărim acum întrebarea pe care Dumnezeu o pune şi răspunsul lui Isaia în faţa chemării divine, Isaia 6:8: 
8 Am auzit glasul Domnului, întrebând: Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi? Eu am răspuns: Iată-mă, trimite-mă! 
  
9.     Ce anume îl determină pe profet să răspundă aşa de prompt chemării divine? Are vreo legătură cu experienţa „ispăşirii” despre care tocmai am amintit? 
Profetul a beneficiat de experienţa Zilei Ispăşirii, care se realiza chiar sub privirea sa uimită, de către fiinţele cereşti. Să nu uităm, că în urma ispăşirii din Sfânta Sfintelor, păcatele erau îndepărtate din mijlocul poporului, iar acesta stătea, drept, sfânt, înaintea lui Dumnezeu. Astfel, conştiinţa vinovăţiei a dispărut pentru Isaia, şi acum el era gata de a sta înaintea lui Dumnezeu şi deopotrivă de a lucra pentru a răspândi cunoştinţa Sa pe întregul pământ. Oarecum involuntar, dar totuşi exprimând cea mai aleasă dorinţă, profetul se oferă să meargă pentru Dumnezeu, indiferent de situaţie, şi mai ales, indiferent de conţinutul mesajului pe care îl avea de prezentat. 
  
10.Cum putem dobândi curaj şi credinţă pentru a răspunde la fel ca profetul prin cuvintele „Iată-mă, trimite-mă!”? 
Atunci când vom trece prin experienţa purificatoare a aplicării meritelor lui Isus Hristos în dreptul nostru, se va realiza o schimbare deplină, semnificativă, astfel că în locul vorbirii păcătoase, dovadă clară a unei inimi necurate, „fiindcă din prea plinul inimii vorbeşte gura”, vom primi o vorbire aleasă, care să-L laude pe Dumnezeu, deopotrivă cu o inimă dornică de a duce mesajul divin înaintea întregii lumi. Prin aplicarea acestor merite, conştiinţa noastră va fi schimbată, astfel că în locul vinovăţiei va sta îndreptăţirea, convingerea deplină a iertării lui Dumnezeu. Numai atunci vom fi în stare să lucrăm cu adevărat pentru Dumnezeu. 
  
Să citim acum ce mesaj i-a fost încredinţa lui Isaia pentru a fi prezentat înaintea poporului său, Isaia 6: 9-10: 
9 El a zis atunci: Du-te şi spune poporului acestuia: Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe! 10 Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit. 
  
11.Cum vi se pare acest mesaj? Nu pare a avea totuşi un conţinut descurajator? Cum putea fi primit un profet care rostea astfel de cuvinte înaintea poporului său? 
Mesajul pare a fi lipsit de speranţă, chiar demoralizator şi cu siguranţă, că profetul a fost surprins de un conţinut ce venea în contrast cu experienţa îndreptăţirii prin care tocmai trecuse. Cu toate acestea, un astfel de mesaj era destinat să trezească pe oameni din adormirea păcatului în care se găseau, să devină conştienţi de „vorbirea necurată” ce sta mărturie pentru condamnarea lor, pentru „inima de piatră” a celor care se credeau în pace şi siguranţă, realitatea fiind cu totul diferită. Atunci când sensibilitatea morală este „tocită”, Dumnezeu nu are altă soluţie decât cea de a prezenta adevărata situaţie, aşa cum este ea, şi de a reliefa consecinţele nefaste. 
  
12.Totuşi, nu avem cumva un mesaj în „negativ”, un fel de Evanghelie redată la „indigo”, într-o formulare inversată? Care era adevărata cauză pentru care mesajul pozitiv al Evangheliei trebuia să fie redat negativ? Are vreo legătură cu „împietrirea inimii poporului”? 
Mesajul pozitiv al Evangheliei nu poate fi prezentat înaintea celor care nu îşi conştientizează nevrednicia şi propria nevoie după mântuirea lui Dumnezeu. Înainte de a deveni Duh Mângâietor, Duhul Sfânt trebuie să lucreze ca un Duh al Adevărului, care condamnă păcatul şi nu dă linişte celui vinovat până când nu vine să primească singura soluţie posibilă: iertarea lui Dumnezeu şi îndepărtarea vinovăţiei. „Împietrirea inimii”, adică pierderea discernământului moral, necesită o astfel de lucrare, o redare în negativ a Evangheliei, sub forma anunţării Judecăţii ce aduce condamnare. 
  
Să urmărim mai departe cum profetul a încercat să înţeleagă mai în detaliu mesajul pe care l-a primit, Isaia 6: 11-13: 
11 Şi eu am întrebat: Până când, Doamne? El a răspuns: Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; 12 până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie. 13 Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa, o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta. 
  
13.Ce putem înţelege din răspunsul pe care Îl dă Dumnezeu la întrebarea plină de nedumerire a profetului? 
Consecinţele rămânerii în păcat sunt redate până la împlinirea deplină a blestemului lui Dumnezeu prin alungarea poporului din ţara sfântă, sau mai precis, prin distrugerea omenirii de pe pământ. Cu toate acestea, o făgăduinţă a restaurării este pusă înaintea profetului, pentru ca speranţa acestuia, şi a celor sfinţi, să rămână vie. Judecata avea să fie nimicitoare, purificatoare, dar dincolo de ea se putea vedea restaurarea. 
  
14.Ce făgăduinţă totuşi este făcută în final? Chiar dacă judecata urma să vină aducând nimicire, totuşi o rămăşiţă avea să rămână. Cum se aplică pentru noi acest principiu, în lumina Judecăţii iminente a lui Dumnezeu, ce va veni peste pământ, a acelei cerneri profetizate în Evanghelii? 
Judecata iminentă a lui Dumnezeu va distruge tot ceea ce este legat de păcat şi de experienţa „vorbirii necurate”. Dar pentru cei care vor trece prin experienţa Zilei Ispăşirii, conturată în experienţa lui Isaia, Judecata nu va fi decât trecerea într-o nouă dimensiune a existenţei, în care nu va mai exista păcat, ci doar neprihănire şi laudă continuă a lui Dumnezeu. 
  
15.În concluzie, cum putem să urmăm exemplul oferit de către Isaia, în a răspunde imediat la chemarea lui Dumnezeu pentru a duce înaintea întregii lumi mesajul care ne-a fost încredinţat? 
Răspunsul este relativ simplu: să venim înaintea lui Dumnezeu prin studierea Sfintelor Scripturi, să conştientizăm sfinţenia Sa, ca urmare a contemplării realităţilor descrise în paginile sfinte, să ne vedem propria nevrednicie şi condiţia blestemată în care ne aflăm, să primim prin credinţă iertarea divină şi astfel să devenim oameni noi, preschimbaţi după chipul Său, iar în final să ne oferim pentru a duce mesajul Evangheliei unită cu Judecata iminentă înaintea întregii lumi, adică să urmăm pas cu pas experienţa profetului, pentru a deveni asemenea lui în lucrare şi misiune. Aceasta va fi slujirea noastră în a lăuda pe Dumnezeu, cel întreit sfânt, aşa cum cântă continuu îngerii din ceruri. 
  
1.      Să fim deschişi chemării lui Dumnezeu, pentru a putea să vedem slava Celui Prea Înalt. 
2.      Să răspundem imediat chemării pe care Dumnezeu ne-o face, cu scopul de a duce înaintea tuturor oamenilor mesajul Său. 
3.      Să nu ne temem de lipsa de popularitate a mesajului care ne este încredinţat, ci mai degrabă să ne supunem Celui care ne trimite şi ne împuterniceşte pentru aceasta. 

Referinţă Bibliografică:
Trimis in Numele Domnului / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 184, Anul I, 03 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!