Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Helene Pflitsch         Publicat în: Ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Trei zile în munţi, partea I
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

fragment din volumul „Sri Lanka, Lacrima din ocean”  

Să mă rezum doar la bucuria liniştii găsite în „sfera albastră” cum am numit atmosfera de pe coasta vestică a insulei ar fii însemnat să nu mai fiu eu. Aşa că am atras alături tovarăşi de drum şi cu ajutorul prietenilor mei singalezi am întocmit repete un traseu spre inima insulei, în munţi.  

La 28ooo rupii am închiriat un microbuz şi ne-am pornit alături de Ruth şi Arlette, ce ajunseseră aici tocmai din Elveţia, şi cei doi singalezi, Lasantha, ghidul meu şi Sunanda, şoferul, pe care l-am cunoscut doar înaintea plecării şi care pe parcursul celor trei zile a devenit prietenul meu pe vecie, iar povestea lui de viaţă va trebui cu siguranţă să v-o povestesc, atât de deosebită este.  

Ne-am „ îmbarcat ” dimineaţa la 7 fix, luând cu noi câteva sandwişuri pregătite de gazdele noastre, ceai şi apă. Am trecut prin satul vecin, în care majoritatea populaţiei este mahomedană, la ceasul în care copiii se îndreptau spre şcoală. În timp ce băieţii, în pantaloni şi cămăşi albe, atât de albe încât te orbeau, nu au pierdut ocazia să ne atragă atenţia asupra lor prin gesturi şi larma pe care o făceau, fetele, parcă pluteau asemeni unor fantome albe, cu privirile în pământ, strângând la pieptul lor, în tăcere, caietele de şcoală.  

Imaginea acelor copile nevinovate acoperite de veşmintele lor, chiar dacă erau albe, puse parcă la colţ şi neavând voie să privească în jurul lor, mi-a săgetat inima.  

La capătul satului am intrat pe autostrada ce duce la Colombo, evitând aşa aglomeraţia la acest ceas al dimineţii. Dar, cum am mai spusdeja, chiar şi într-o călătorie pe autostradă ai parte de privelişti minunate; plantaţii de arbori de cauciuc şi palmieri, plantaţii de orez şi scorţişoară îţi ţin companie pe tot parcursul drumului.  

Trecem peste râul Kalu Gang (Râul Negru), vedem undeva pe o colină o statuie a lui Buddha şi un mic templu hindus şi încheiem călătoria pe autostradă la ghişeul unde,un simpatic tânăr singalez,ne taxează cu 250 rupii.  

Întrăm în furnicarul care mie îmi dă emoţii, dar Sunanda îmi demonstrează repede calităţile lui excelente de şofer, mă liniştesc şi pot să urmăresc ceea ce se petrece în jurul meu. Strada oferă multe scene demne de remarcat;la tot pasul se văd motociclete conduse de femei îmbrăcate în frumoase sari dar cu casca de protecţie pe cap, strecurându-se cu abilitate spre locurile de muncă;alături de autobuzele ce par că au o sută de ani, cu călători inclusiv pe scări, automobilele de ultimă generaţie aşteaptă cale liberă dată în intersecţii de poliţiştice poartăcostume maro şi mănuşi albe.  

Cu cât laşi în urmă plaja, cu atât verdele devine mai crud şi gospodăriile sunt parcă mai orânduite, mai curate. Asta nu înseamnă că nu am întâlnit case fără geamuri şi uşi, doar cu saltelele pe podeaua de pământ.  

Sunanda şi Lasantha ne sunt ghizi de nădejde, cunosc drumul şi ne anunţă din timp, ba că pe partea dreaptă vom vedea o mică fabrică ce pregăteşte scândură de palmier, lemn de esenţă tare de culoare roşiatică, ba că,pe partea stângă vom vedea un copac care are frunzele roşii în partea dinspre soare. Nu lipsesc nici informaţiile spuse, aşa, ca la ora de geografie, că doar tocmai am trecut pe lângă Kelemy, cel de-al doilea fluviul ca mărime din Sri Lanka.  

Înainte de plecare am fost avertizaţi că la munte plouă mult, des şi poate fii răcoare, dar avem parte de aceeaşi vreme frumoasă pe care am lăsat-o în urmă. Aşa că oprim să ne hidratăm cu un bun ceai de Celyon şi să ne dezmorţim picioarele, la o cochetă ceainărie ce are de altfel şi o mică plantaţie de ceai. Şase căni de ceai, lapte şi zahăr au costat doar 400 rupii. O a doua oprire, la un restaurant elegant, am avut de ales în a plăti intrarea la toaletă, 1oo rupie, sau a consuma o cană de ceai, la fel de gustos, cu 150 rupie. Priveliştea, care ne-a oferit-o terasa unde ne-am băut ceaiul, a meritat însă mai mult decât, înzecit, 150 rupie.  

Primul nostru obiectiv al acestei zile este Sigirya.  

Citisem câte ceva pe internet de ce voi găsi aici şi ştiam că, de undeva, din depărtare stânca ce se vede are forma unui uriaş elefant, dar nu mă aşteptam să ajung în locul în care să reuşesc să fac cu uşurinţă o fotografie identică cu cea găsită pe internet. Şi pentru că eram la marginea unei pădurici, am decis că este locul potrivit să ne golim coşul plin de gazdele noastre, o idee genială, pentru că am avut ocazia să facem cunoştinţă cu câteva păsări pe care încă nu le văzusem până aici şi cu primele maimuţe.  

După un drum plăcut, am ajuns la pensiunea la care ne făcusem rezervarea pentru prima noapte a călătoriei noastre.  

Aşezată pe marginea unui lac plin cu flori de lotus, cu o curte în care erau risipite mici mese de lemn, un pavilion acoperit şi un leagăn în livada din spatele grădinii, părea o filă ruptă dintr-o carte de poveşti. Proprietarul ne-a întâmpinat cu acelaşi superb zâmbet timid pe care l-am întâlnit pretutindeni aici şi ne-a condus în camerele curate, pentru care am plătit 3500 rupii, preţ în care ni s-a servit şi un delicios mic dejun.  

Pentru că totul ni s-a părut minunat ne-am decis să cinăm în pensiune şi ne-am îndreptat spre stânca în formă de elefant, liniştiţi că la întoarcere vom avea o masă copioasă şi o bere rece. Aşa s-a şi întâmplat, porţia de mâncare constând în medie 700 rupi. Doar berea a fost mai scumpă decât în alte locuri în care am servit până atunci, asta pentru că nise procurase de la restaurantul de vis-a-vis, proprietarul neavând licenţă pentru a vinde băuturi. Amaflat astfel, că licenţele sunt foarte costisitoare, proprietarii micilor pensiuni nu le au, deci acolo nu poţi servi alcool decât dacă îl cumperi dinafara pensiunii. Dar ambianţa pe care o găseşti în aceste pensiuni merită să treci peste acest inconvenient.  

Eu una am dat nota zece acestei pensiuni şi pentru cafeaua oferită dimineaţa şi care a fost singura cafea bună băută în Sri Lanka.  

Tot la această pensiune am mai aflat un amănunt: în micile hoteluri sau în pensiuni şi case de oaspeţi, însoţitorii singalezi primesc mâncarea şi un loc de dormit fără ca să plăteşti pentru ei. Acest lucru nu se întâmplă însă în hotelurile de patru sau cinci stele, ba mai mult acolo nici măcar nu au voie să doarmă în maşini (De ce nu mă miră oare asta?)  

Cu încălţările schimbate - urma să urcăm pe stâncă-şi înarmaţi cu sticla de apă, aparatele de fotografiat şi camerele de filmat ne-am îndreptat spre punctul destinaţiei noastre din acesta primă zi.  

La intrare am fost asaltaţi de bărbaţi care se oferă ghizi, nu ştiu cât sunt de profesionişti, nu am apelat la nici unul, avându-l pe al nostru.  

Preţul unui bilet de intrare este mare (2500 rupii/persoană, plus 50 rupii pentru ghidul singalez care te însoţeşte), dar pentru că am găsit totul îngrijit şi conservat, cred că a meritat banii. În acest preţ primeşti şi un mic Cd cu imagini reprezentative. Biletul se poate plăti cheş în rupie sau cu card. Un incident la care am participat mă face să cred că soluţia plăţii cheş este ideală, aşa că dacă paşii vă duc pe acolo asiguraţi-vă că aveţi sumele necesare în moneda singaleză.  

Dar ce este Sigirya?  

Stânca Leului, cum i se mai spune, a fost pentru o scurtă perioadă capitală Sri Lankăi medievale. Oraşul este construit din piatră masivă şi este împodobit în interior cu fresce ce ilustrează fecioarele ce ar fi făcut parte, conform miturilor, din haremul împăratului.  

Povestea,însă,are începuturi mult mai îndepărtate, undeva prin secolul al III-lea î.Hr., când peştera din munte a fost folosită ca refugiu de către călugării buddhişti. Inscripţiile găsite în peşteră confirmă asta.  

Între anii 455-473 a domnit regele Dhatusena. El a avut doi băieţi: Mogallana, fiul regineişi Kassapa, fiul unei consoarte de rang inferior. Când Mogallana a fost desemnat moştenitor al tronului, Kassapa s-a răsculat împotriva tatălui său, pe care l-a luat prizonier iar pe fratele său l-a alungat în India. Dhatusena, tatăl, a fost zidit de către fiul Kassapa într-o încăpere şi lăsat să moară.  

Temându-se de răzbunarea lui Mogallana, Kassapa a pus să se ridice o nouă reşedinţă, castel şi fortăreaţă, pe stânca Sigirya. Construcţia ar fi durat şapte ani. Noul rege a construit la baza stâncii un complex imens de grădini, bazine şi fântâni.  

În anul 49, Mogallana, în fruntea unei armate de mercenari tamili, a venit să-şi revendice tronul.  

Kassapa şi-a părăsit citadela în fruntea armatei sale, călare pe un elefant şi şi-a întâmpinat fratele în câmp deschis. A pierdut bătălia şi s-a sinucis.  

Mogallana a redat Sigirya călugărilor budişti iar aceasta a devenit un loc de meditaţie şi de rugăciune.  

Stânca a fost abandonată în 1155 dar a fost redescoperită de englezi în anul 1828.  

Astăzi printre ruinele grădinilor, bazinelor şi fântânelor se plimbă urmărind poşeta, aparatul de fotografiat sau cercelul vreunei doamne, maimuţele.  

La unul dintre etaje se văd foarte bine frescele. Ele sunt considerate unice, atât ca stil cât şi ca mod de realizare. Explicaţia ghizilor mei nu a fost mai detailată, aşa că dacă informaţia este neîntemeiată, îmi cer scuze în faţa profesioniştilor. Pot însă confirma că indiferent din ce parte priveşti una dintre picturi, privirea ei este îndreptată spre tine. Iar dacă te mişti cu repeziciune de la stânga la dreapta sau invers, ai impresia că privirea ei te urmăreşte, că ochii sunt vii. O senzaţie copleşitoare!  

În exteriorul acestei porţiuni a stâncii se găsesc faguri cu albine, şieşti avertizat să nu foloseşti bliţul aparatuluide fotografiat sau să stinghereşti în vreun felroiul.  

După ce urci o primă parte de stâncă, pe treptesăpateîn stâncăsau construite din lemn, ajungi la intrarea propriu-zisă în cetate, o piaţetă de unde te aşteaptă un alt urcuş.De-o parte şi de alta a treptelor de piatră, ghearele „Leului de Sri Lanka” te fac să te simţi mic. Leul este simbolul ţării şi se pare că el vine din vremuri foarte îndepărtate. Orice singalez îţi va spune vorbind despre ţara lui: „Sri Lanka nu are elefanţi, ea are doar Leu”, iar afirmaţia este făcută cu mândrie şi respect pentru simbolul ţării.  

Sus de tot, aproape că atingi cerul cu mâna.Cuvintele ar fii prea sărace să explice splendoarea a ceeace se vede în zare, în josul tău.Poate doar un pictor super talentat ar putea să redea frumuseţea locurilor.  

Una peste alta, tot ce am găsit aici, de la Mario (al cărui nume adevărat în singaleză nu l-am reţinut) cu a lui pensiune şi până la platoul de sus de pe stânca în formă de elefant, dar care se numeşte Stânca Leului, este un loc în care mi-aş dori să revin, iar şi iar, şi pe care îl recomand cu căldură tuturor celor care în călătoriile lor caută ofrumuseţe de rai.  

Imagini la  

http://www.youtube.com/watch?v=KyJjcgY1CCM  

Referinţă Bibliografică:
Trei zile în munţi, partea I / Helene Pflitsch : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1118, Anul IV, 22 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Helene Pflitsch
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!