Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Trei oglinzi paralele
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trei oglinzi paralele în care se vede copilul 
  
Poezia lui T.Arghezi, I. Barbu şi G.Călinescu şi universul copilăriei 
  
Analiză de Al.Florin ŢENE  
  
Apărut în 1927 volumul lui Tudor Arghezi Cuvinte potrivite are printre primele poezii şi Cântec de adormit Miţura. Aici universal copilăriei este circumscris cu ajutorul elementelor de basm popular. Pentru feţiţa lui, ca un tată atent şi grijuliu, poetul imploră pe Dumnezeu în realizarea unei locuinţe oneste:”un bordei în soare/ într-un colţ de ţară veche “ ... Cu o măestrie deja cunoscută poetul limitează proporţiile la cele liliputane, pe măsura înţelegerii copilei sale:”Nu mai înalt decât o floare/ Şi îngust cât o ureche “.  
  
George Călinescu subliniază în a sa Istorie a literaturii ... că ”Minusculizarea nu înlătură seraficul şi paradisiacul“. Scenografia poeziei păstrează elemente decorative ca în povestea Albei ca zăpada şi în buna tradiţie a poeziei romantice: “Şi-n pridvor un ochi de apă/ Cu o luntre cât chibritul “ ...  
  
Dispariţia tatălui în timpul joculi este încadrată în spiritul popular. Părintele îşi amăgeşte copiii cu o revenire, cu o resurecţie într-un univers sătesc-precum a crescut fiica poetului:”toţi vor învia, toţi se vor întoarce/ Într-o zi acasă, la copii/ La nevasta, care plânge şi toarce, / La văcuţe, la mioare, / Ca oamenii gospodari şi vii “. 
  
În alt volum, în Versuri de seară, Arghezi dezvăluie Miţurei, printr-o alegorie taina venirii ei pe lume. Explicaţia nu mai vine din domaniul popular: aici avem de-aface nu cu barza, ci cu un păianjen pogorât dintr-o stea „ pe un fir de cânepă lucitoare “. Păianjenul este, de fapt, o păienjeniţă ( tonul este tot de poveste) foarte năzdrăvană: “Avea ca tine o guriţă/ ( Mânca-o-ar mama! )/ Şi părul ca nişte dude/ Brumate negre, ude “. 
  
Şi în proză Tudor Arghezi rămâne tot poet. Mă refer la Cartea cu jucării, nu la romanul Ochii Maicii Domnului construit în spirit rousseauian, care este jurnalul realizat artisticeşte al poznelor şi isprăvilor de fiecare zi ale celor doi copii- eroii tuturor povestirilor. În universul pe care îl creează, Tudor Arghezi închipuie şi o nouă cosmogonie, complet deosebită de cea biblică sau de cea ştiinţifică. 
  
Un alt poet din perioada celor două războaie mondiale în opera căruia descoperim motivul copilului şi al copilăriei este Ion Barbu, profesorul universitar de matematică Ion Barbilian. Originalitatea în poezia barbiană o dă şi atmosfera baslcanică, pe care o descoperim şi în Selim- care este o naraţie poetică de atmosferă., al cărui erou principal este turcul Selim.Schiţa portretului acestui personaj- asociat cu amintirile copilăriei- este realizat în tonuri mucalite de esenţă antonpannească. Deţinător al unor mărfuri menite de a excita papilele gustativ- senzoriale ale copilului- îşi anunţă intrarea în universul intim al copilului prin strigătul tărăgănat „ca o manea de moale şi larg: „Hai bragă bun! “ ... Urmează,- în conturarea profilului acestei figure-, o comparaţie în contextual căreia întâlnim cumulate noi elemente orientale de ordin visual şi acustic:”Hazliu şi larg, ca turul ce-l vântură şalvarii,/ Aşa sporea un strigăt “ ...  
  
Imaginea care conturează portretul este formată din sugerarea acustică care prinde contururi plastice prin referire la trăsături caracteristice pe care artistul Ion barbu le reţine muindu-şi penelul în culorile cu vădit iz balcanic-arhaic: Selim are ochi gălbui-„printre uluci, în umbră, rotiră icusarii “- fiind o namilă cu “palmele-i de lut “ , spre care aleargă atrasă de o inefabilă chemare de vine din străfunduri de conştiinţă însăşi copilăria...Un dialog original şi firesc încadrat după episodul apariţiei turcului dezvăluie în acelaşi limbaj cu parfum şi gust de bunătăţi jinduite de cei mici tainele din panerul cu minuni al turcului- prietenul copilului: “- Giurgiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciş./ De mult n-a fost turcul atât aliş-veliş.../ Zi darnică, de lapte şi miere, aferim!/ hai, ia ce vrei din coşul lui Haivada Selim./ Şi trase mucavaua panerului turtit... “ 
  
În final, figura lui Selim devine simbol, întruchipând o umanitate situată între coordonate spirituale azi dispărute.  
  
După melci, este, ca şi Selim, tot o naraţiune poetică având aspect de baladă. Atmosfera copilăriei e surprinsă între nişte coordonate spirituale folclorice, în versuri cu metru de descîntec:”Când Păresimii, prin lunci,/ Răspândeau pietriş de-albine,/ Ne părea la toţi mai bine:/ Ţînci ursuzi,/ Desculţi şi uzi,/ Fetişcane/ ( Cozi plăvane )/ Înfăşate-n lungi zăvelci,/ O porneau în turmă bleagă,/ Să culeagă/ ierburi noi, crăiţe, melci “ ... Tonul simulat de legendă care este introdus prin motivul melcului descântat de copilul curios să vadă sugerează metamorfoza:”Cum se dezghioacă,/ Pui molatec, din ghioacă “ ...  
  
În tratarea temei copilăriei şi a copilului, Ion Barbu aduce o notă originală, care face diferenţa dintre el şi ceilalţi poeţi contemporani. Nota originală a stilului său o constituie particularitatea balcanismului său, care este o asimilare rafinată a unor străvechi izvoare naţionale ...  
  
Incidental, la fel ca şi la Ion Barbu, descoperim şi la G. Călinescu vocaţia copilăriei, interpretată- mai ales- ca antipod ceţos al maturităţii împlinite. În volumul Poesii, apărut în anul 1937, descoperim o poezie intitulată Melodii în care se evocă copilăria tiranizată de puterea demonică a fantazării. Citind această poezie suntem proiectaţi într-un univers absurd, dar firesc din punctual de vedere al psihologiei infantile, dar veridic poetic: “Copil, abia făclia unui crin/ În mâini ţineam, paharul dus la gură/ Era o urnă rece, o figură/ De-arhitectură grea luciosul scrin “. Imaginaţia copilului este mereu într-o stare continuă de fervoare; ea născoceşte istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Şi patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, şi-ntr-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporţii cosmice, sublime:”tavanul se urca prea sus. Pe geamuri/ Se zugrăvea molateca furtună/ A arborilor şi vedeam cum tună/ măreţ globul de cer izbit de ramuri “. 
  
Într-o altă poezie, La un cocon- poetul descifrează în cartonul portretului liniile destinului în ochii limpezi ai coconului de odinoară frământat de “prea multe întrebări “ ce-l transformă într-o fiinţă plină de mirare în faţa vieţii. 
  
Spre deosebire de Arghezi şi Barbu, G. Călinescu cultivă visarea secretă-disimulată, bucurându-se de vârsta împlinirilor, fără regresiuni sterile spre o copilărie incertă. Cred că este singurul scriitor roman care nu evocă starea de copilărie la modul nostalgic, ca pe o stare paradisiacă de beatitudine ...  
  
“Oglinda poetică” la Arghezi reflectă realitatea copilăriei aşa cum o vede poetul, la Ion Barbu “oglinda” este conversă, iar la Călinescu este concavă. Fiecare oglindeşte copilăria cum a simţito şi a trăito, dar toate sunt paralele prin modul de abordare a primei părţi din viaţa omului. 
  
Al.Florin ŢENE 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Trei oglinzi paralele / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!