Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 440 din 15 martie 2012        Toate Articolele Autorului

TREI MEDITAŢII PASCALE - CEZARINA ADAMESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MEDITAŢII PASCALE 
  
PĂMÂNT ÎNFLORIT 
  
Pilda biblică a Semănătorului care aruncă seminţe ce cad în locuri diferite, încolţind în funcţie de pământul în care cad, este superbă. Omul – făcut din lut şi suflare de Duh primeşte de-a lungul vieţii sale, mii şi mii de seminţe. Nu toate vor încolţi şi vor înflori. Cele căzute pe teren stâncos, vor fi luate de vânt şi risipite. Cele ajunse în pământ sterp şi uscat, vor fi, de asemenea spulberate de vânturi şi ploi. Puţine vor găsi pământul reavăn, apt de a primi seminţele de rod. Suntem noi gata să primim din mâinile Semănătorului Suprem seminţele care ne vor face capabili să devenim o grădină, la rândul nostru? Putem fi noi înşine seminţe, sprijinite de propiul pământ, aşa cum bine a spus Nichita Stănescu, în Elegia a 11-a, Intrare în muncile de primăvară. 
  
Astfel de seminţe pot fi: de gând, de cuvânt, de faptă bună, de intenţie, de milostivire şi nu în ultimul rând, de iubire. 
  
Dacă pământul inimii noastre e pregătit să le primească, din ele vor naşte dublu, triplu, multiplu flori şi seminţe noi, proaspete. 
  
În pământ sufletesc stau ascunse zeci de afecte. Destul însă, ca mâna semănătorului să le atingă, şi ele vor încolţi, vor creşte şi vor înflori, flori neasemuite. 
  
Suntem răspunzători de florile inimii, aşa cum Micul Prinţ era răspunzător de floarea lui, lăsată pe planeta cu trei vulcani şi cu zeci de baobabi. El i-a pus noaptea un clopot de sticlă, să nu răcească. Floarea Micului Prinţ era, pe cât de gingaşă, pe atât de vanitoasă. 
  
A trebuit să colinde pustiul terestru ca să înţeleagă că, numai timpul cheltuit cu floarea lui, l-a făcut răspunzător de ea. 
  
Să fim răspunzători de darurile primite, în chip de seminţe. Chiar dacă pământul inimii noastre e uscat şi arid. Să-l arăm, să-l udăm cu lacrimi şi sudoare, ca să-l facem apt să primească sămânţa cea bună şi dătătoare de rod, aptă să ne perpetueze ca specie ori să fie de folos altora pentru hrană trupească şi sufletească. 
  
15 martie 2012 
  
O CLIPĂ DIN MEMORIA TIMPULUI 
  
Imortalizată cu un penel, ori încrustată într-o pagină, cu pana de foc a inimii. O clipă doar. O rază. O reflectare a sufletului. Un rid în plus.  
  
O secundă care-ţi poate schimba întreaga viaţă. 
  
Îţi poate lăsa urme care nu se şterg. 
  
O clipă – de asemenea, poate să-ţi dăruiască atâta fericire, încât suplineşte toate nereuşitele şi înfrângerile tale.  
  
Gândeşte-te la clipa aceea în care ai fost fericit şi consideră-te norocos. Că ai avut-o. Alţii nici măcar nu o au. Nici nu visează s-o atingă, deşi se străduiesc din răsputeri. Dar clipa e prea departe. Oricât s-ar înălţa ei, fie şi pe aripi lipite cu clei, clipa zboară mai repede şi nu poate fi ajunsă. 
  
Atunci abia intervine disperarea. 
  
Tot într-o clipă se sărvârşesc şi nelegiuirile. Cu mult mai uşor decât faptele bune. Într-o clipită, poţi pierde tot ce-ai agonisit, pe plan spiritual, în ani mulţi de trudă zăbavnică. 
  
Drămuieşte-ţi bine timpul şi ai grijă să nu ţi se strecoare clipa propice printre degete. Fiindcă ea nu se mai întoarce, aşa cum nu se întoarce un râu în propria matcă. 
  
14 martie 2012 
  
* 
  
CÂND DARUL SE PREFACE-N AMINTIRE 
  
Vine un timp când toate darurile devin amintiri. Privim la ele cu nostalgie şi suspinăm. A fost un timp când darul însemna o mare bucurie, aproape o fericire. Te scăldai în el ca-ntr-o albie de râu şi elementele lui te spălau, te purificau de rele. 
  
Numai gândul la darul primit te ridica din boală, din necaz, din durere, din tristeţe. Îl priveai cu nesaţ şi te minunai. 
  
În dar sunt puse toate sentimentele celui care l-a făcut: şi prietenie şi dragoste şi amabilitate şi generozitate. Iar acum, toate acestea erau ale tale. Cum să nu te bucuri nespus? 
  
Dar, anii trec, dăruitorii se duc şi ei care încotro şi rămâi sărac de daruri. Chiar dacă ele îţi împodobesc casa. Nu mai înseamnă nimic. Nişte obiecte pe lângă care treci, aproape fără să le observi. Uneori le priveşti cu indiferenţă. 
  
De multe ori, nici nu-ţi aminteşti cine ţi-a făcut acel dar. 
  
Casa ta a devenit un muzeu cu obiecte care nu mai respiră. 
  
Îţi ocupă locul. Aproape te sufocă. 
  
Nimic din ce-a fost nu-ţi mai stârneşte o vază, un ursuleţ, un bibelou.  
  
Fleacuri. Doar n-o să le iei cu tine dincolo. 
  
Cei care le moştenesc, sigur le vor arunca la gunoi pentru că pentru ei nu înseamnă nimic. 
  
Morman de gablonzuri. Mormane de scrisori. Mormane de amintiri pe meninge. 
  
Uneori se face o ceaţă. Când pâcla se ridică, rămâi cu un gol. 
  
În cap şi în suflet. 
  
La ce bun toate acestea, Quohelet? 
  
Goi ne naştem, goi plecăm înapoi, sau cel puţin, sumar îmbrăcaţi. 
  
Casa ta va fi foarte strâmtă. Nu încapi în ea decât tu. 
  
“Când oamenii pleacă îşi iau şi morţii cu ei” –suna o replică dintr-un film documentar. 
  
Toate imaginile care acum îţi joacă dindărărul privirii, se vor duce şi ele. Se duc şi supărările tale, întreaga tristeţe care te-a măcinat, încă din naştere. 
  
E bine. Aşa trebuie. Aşa a rânduit Dumnezeu. Nu putem lua cu noi, toate amărăciunile. 
  
Ele rămân în aerul casei, printre obiectele primite în dar, devenite amintiri, nici măcar ale tale ...  
  
Până ce primul moştenitor le va arunca la gheenă. 
  
13 martie 2012 
  
CEZARINA ADAMESCU, AGERO 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
TREI MEDITAŢII PASCALE - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 440, Anul II, 15 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!