Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 136 din 16 mai 2011        Toate Articolele Autorului

Trei istorisiri de demult din Sebesul de Sus, Sibiu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
justitia@justice.com

 

Arizona – veri fierbinti cu nopti racoroase, mangaiate de briza, si dimineti insorite, cu cer senin si lumina limpede si clara... In una din aceste dimineti stralucitoare si calde imi amintesc ca l-am cunoscut pe nea Mitica. Ajunsesem ceva mai devreme decat stabilisem, la unul din hotelurile din centrul orasului Phoenix, unde trebuia sa ma intalnesc cu un om de afaceri din New Jersey. Am ramas sa il astept la receptie, sa isi faca aparitia. In timp ce rasfoiam nerabdator, niste pliante puse la dispozitie de cei de la front desk, atentia mi-a fost abatuta de o conversatie intre un domn şi o doamna prezentabila, amandoi mai in varsta. Pareau de-ai casei, asa ca m-am apropiat de ei, cu gandul sa le cer cateva informatii. Foarte amabil, barbatul a inceput sa-mi prezinte facilitatile pe care le oferea hotelul. Il ascultam cu atentie. Mike, asa il chema, vorbea  cu accent. Cand l-am intrebat de unde este, imi raspunde: “Din Romania”. “Ce mica e lumea”, imi spun şi, din acel moment, nea Mitica – aşa cum m-a rugat sa-l numesc – si cu mine, am devenit prieteni. Am fi vrut sa mai vorbim, dar intrevederea mea de business urma sa dureze destul de mult. Am stabilit, insa, sa ne intalnim la lunch, ceea ce s-a şi intamplat dupa vreo doua ore.

Lunch cu nea Mitica
La ora pranzului, am sosit punctual, la locul de intalnire. Mike era deja acolo. Ne aşezam la o masa şi comandam. Din vorba in vorba, ajungem la vremurile de demult. Observasem inca de la inceput ca-i place sa vorbeasca, dar mai putin despre sine, si ca prefera sa aduca in discutie oameni, locuri si evenimente din alte vremuri. Incerc sa aflu, totuşi, cate ceva şi despre el şi descopar ca dupa ce locuise ani buni in Canda, se decisese sa vina in SUA. El şi sotia sunt patronii hotelului şi au doi copii: pe Nicolae şi Sandra. Pe Nicolae il şi intalnisem de altfel, la receptie, unde imi spusese ca vorbeşte “putin” romana. Nicolae e pictor si avusesem ocazia sa admir in holul hotelului cateva tablouri facute de el. Sandra este casatorita cu un francez şi locuieşte de peste 25 de ani in Franta.

“Satul meu, gradina dulce”
Nea Mitica, pe numele sau Dumitru Sinu, parasise Romania in 1948. Avea sa imi povesteasca insa, mai tarziu, despre plecarea sa din tara. Daca tot trebuia sa vorbeasca despre trecut, ce altceva ii era mai aproape de suflet lui nea Mitica, decat satul in care vazuse lumina zilei? Ii era dor de locul unde se nascuse si crescuse. Lui nea Mitica ii place mult sa recite, iar versurile pe care mi le-a spus, mi-au pastruns si mi-au ramas in inima pentru tot restul vietii: 

“Satul meu, gradina dulce,
Din tine nu m-aş mai duce
De mirosul florilor
De dragul feciorilor
De mirosul la o floare
De dragul la şezatoare”. 

“Gradina dulce” in care venise pe lume Dumitru Sinu se afla la poalele muntelui, la 6 kilometri de Avrig, in Sebeşul de Sus, judetul Sibiu. Dar sufletul lui e legat nu doar de vatra natala, ci si de alte locuri din apropierea Sebesului de Sus, a caror frumusete mioritca nea Mitica nu a putut-o uita nici pana acum - Avrig, Talmaciu, Racovita. Cu toata frumusetea plaiurilor natale, amintirile lui Dumitru Sinu sunt intunecate de tristete. “La noi in sat au fost trei nenorociri…”, imi spune el.
“Ce-i omul...” 

Mai intai, isi aminteste brabatul, s-a stins nenea Dumitru a lui Mateiaş (Dumitru Stanila). Tetea Dumitru era un vecin. Plecase sa faca bani in America si s-a intors de acolo, bolnav. Cu banii adusi si-a cumparat pamanturi şi acareturi, dar averea i s-a rispit curand pe doctori si pe leacuri. “Ce-i omul...” au susurat, ani de-a randul, ca un izvor nesecat, batranele din sat. Au ramas dupa el, sa il planga, sotia si trei copii - Mitica, Ion şi Nicolae. Unul dintre baieti a ajuns secretar general la Facultatea de Medicina din Cluj, iar fata, Lucia Stanila, a devenit profesor universitar in aceeasi urbe. Ea a recuperat, in spirit si in duh, averea irosita a bunicului. 

Povestea familiei lui nea Mitica
Din negura vemurilor, o alta amintire dureroasa prinde contur. Cand i-a murit mama, la numai 27 de ani, nea Mitica era de 3 ani, sora sa, Ana – de şase luni, Iosif – de 6 ani, Nicoale – de 8 si Ion – de 11 ani. N-a mai trecut mult si micuta Ana a plecat sa isi intalneasca mama in ceruri. Din distanta timpului, Nea Mitica evalueaza cu amar disimulat, astazi, cele demult petrecute: “Napoleon spunea: «Moare o persoana - o tragedie. Mor 100 - o statistica»”. Cu un tata mai mult plecat la lucru, copiii au ramas in grija bunicilor. Si ei au poveşti speciale. Bunicul din partea mamei, Ion Stanila, a cazut prizonier la rusi. Acolo a invatat sa faca tigla şi caramida. Dupa aceea, si-a construit el insusi propria fabrica de tigla şi caramida. Bunicul era un om frumos, inalt, insa foarte dur. “Mila te ucide” – spunea el. Adesea, venea dupa bani la tatal lui nea Mitica… Copiii ii spuneau “comunistu”, iar altii - “nebunu tiglarul”, dar nu pentru ca era prost - mai degraba, era chiar un fel de filosof, in sat. In schimb, bunica din partea mamei era o femeie cu suflet ales. Nea Mitica si fratii sai ii treceau zilnic pragul, iar ea ii tinea in poala si le dadea de mancare. Bunica era ca o sfanta.

Bunicului dupa tata, un om blajin, Dumitru ii spunea nenea Niculita. Acesta il lua in brate si ii canta. Nenea Niculita a stat langa patul de moarte al mamei lui nea Mitica, nora sa, şi a vazut-o cat s-a zbatut inainte sa-si dea sufletul. Nu vroia sa moara! Atunci, bunicul a scris in Ceaslovul sau: “Da, Doamne, la toti şi la toate / Cinci minute de linişte inainte de moarte”. “Mama e totul”, spune nea Mitica. “Daca iti moare mama, orice şi oricate ti se vor intampla in viata, nu le mai simti. Ce altceva ar putea sa ti se intample mai rau de atat?” - gandeste el.

“O frumoasa floare vine”
Insa raul nu intreaba pe cineva atunci cand vine. A treia nenorocire pe care nea Mitica n-o poate uita s-a petrecut in casa lui tetea (badea) Ion Vulc, fostul primar. Acesta avea trei copii (Ana, Maria şi Ion). Maria a trecut in lumea dreptilor tanara, pe cand implinise 21 de ani. A murit de tuberculoza. La inmormantarea ei a fost şi nea Mitica, noul meu prieten, care isi mai aminteste şi acum versurile-bocet compuse şi cantate atunci de baietii şi fetele din sat. (Cand murea cineva din sat, se obisnuia ca fetele şi baietii şi sa ii cante, mortului, viata, in versuri): 

“Veniti, feciori ,de la foc / Caci am fost toti la un loc
Si voi, fetelor, veniti / La nunta mea de priviti
Ma marit tanara floare / Cu moartea cea rapitoare
Bucura-te, cimitire / Ca o frumoasa floare vine
Dar nu vine sa infloreasca, / Ci vine sa putrezeasca. 

“Bucuria-i mica, omule, caci copilul s-a nascut orb!”
Dupa cateva luni, lui Ion Vulc ii moare şi sotia, iar apoi, la scurta vreme, baiatul, Ion. Mai ramasese doar Ana, din cei trei copii. Ana isi pune pirostriile cu Gheorghe Bobanga, dar nu are parte de fericire. La o vanatoare de mistreti, acesta trece in lumea dreptilor, intr-un accident, impuşcat fiind, din greşeala, de un coleg. Ana era, atunci, insarcinata. Cand ii naşte fiica, batranul Vulc se duce sa o vada la spital, bucuros ca are un urmaş care-i va duce mai departe numele. Aici, doctorul il intampina cu vesti rele: “Bucuria-i mica, omule, caci copilul s-a nascut orb!”, ii spune el proaspatului bunic. Nepotul lui Ion Vulc a invatat, totuşi, o bruma de carte (stie sa scrie in alfabetul braille şi sa cante la acordeon). 

Drama lui Ion Vulc incheie intalnirea noastra, de azi. Timpul parca statuse in loc, şi eu nu ma mai saturam ascultandu-l pe Nea Mitica vorbind despre cele de demult. O lume frumoasa şi patriarhala, cu totul noua pentru mine, mi se dezvaluia prin spusele lui. O lume care imi amintea, totuşi, şi mie ceva, imi amintea de basmele copilariei, cu al lor “a fost odata ca niciodata”. 

Octavian Curpaş
Phoenix, Arizona
  

Referinţă Bibliografică:
Trei istorisiri de demult din Sebesul de Sus, Sibiu / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 136, Anul I, 16 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!